Distributie: Al Pacino, Robert De Niro, Robert Duvall, Diane Keaton, John Cazale
Regizor: Francis Ford Coppola [a mai regizat: Twixt(2011), Tetro(2009), Youth Without Youth(2007), Supernova(2000), The Rainmaker(1997)]
Buget: 13.000.000 $
Incasari: 47.961.919 $
Filmul a obtinut 17 premii, printre care:
- Oscar-Best Picturei, Academy Awards, SUA 1975
- Oscar-
Este portretizată viața timpurie și cariera lui Vito Corleone în New York-ul anilor 1920, în timp ce fiul său, Michael, își extinde și își întărește strânsoarea asupra sindicatului criminalității familiale.
Intr-o majoritate covarsitoare, sequelurile sunt mai slabe, de multe ori mult mai slabe, decat primul film care asigura succesul unei francize. Primul Godfather fiind o capodopera si un film care a facut istorie, sansele ca partea a doua sa dezamageasca erau cu atat mai mari. Ma asteptam ca Francis Ford Coppola sa nu scape prea mult lucrurile de sub control, dar nu ma asteptam sa produca un al doilea film, practic aproape la acelasi nivel cu primul. Diferenta intre cele doua este atat de mica, incat e aproape insesizabila si doar cateva detalii fac diferenta. Mai sunt cateva clasice pe care inca nu le-am vazut, dar am spus despre primul Nasul ca este cel mai bun film din istorie, ei bine si acesta prinde podiumul, atat de bun este. Ca si predecesorul sau, fara un buget prea mare, reuseste sa fie absolut captivant doar prin cat de bine este scris, pus in scena si interpretat si la fel ca acesta, reuseste sa treaca timpul testului si sa fie la fel de bun si daca il vezi astazi, la 40 de ani de la momentul aparitiei.
Cu exceptia lui Marlon Brando, distributia este in mare masura aceeasi din primul film si interpretarile protagonistilor sunt la fel de memoabile. Nu mia este Marlon Brando, dar apare in peisaj Robert De Niro, care produce o prestatie atat de buna, incat am putea discuta ca este cea mai buna a carierei sale si cu siguranta cea care i-a solidificat statutul urias pe care il are in industrie. De altfel, acesta a si primit un Oscar pentru acest rol. Colaborarea sa cu Al Pacino a fost una fara cusur, chimia dintre cei doi fiind una mai degraba asemanatoare cu cea dintre doi prieteni vechi, de altfel cred ca de-a lungul timpului acesta este unul dintre cele mai de succes duo-uri din industrie. Si restul distributiei s-a ridicat la inaltime si a oferit prestatii solide si demne de acest film, dar cei doi protagonisti au eclipsat nu numai colegii de platou, dar si toata industria in acel an.
Ma gandesc acum in timp ce scriu, ca este aproape un pacat de neiertat sa numesti acest film un sequel, atat de bun este. De obicei cand un film are trei orie, cam resimti acest timp, dar de data asta as fi vrut sa mai dureze inca doua. Partile bune ale acestui film: absolut totul. Este aproape perfect. Singurul lucru care ii lipseste este elementul surpriza de care s-a bucurat proiectul original, in rest toate detaliile sunt absolut sublime. Nu numai ca merita vazut, dar trebuie bifat de oricine se considera cat de cat cinefil. Seria Godfather trebuie neaparat vazuta, pentru a intelege cu adevrat de ce "nu se mai fac filme ca altadata".
