The Courier (2020)

Gen: Thriller

Distributie: Benedict Cumberbatch, Merab Ninidze, Rachel Brosnahan, Vladimir Chuprikov, James Schofield

Regizor: Dominic Cooke [a mai regizat: On Chesil Beach(2017)]

Incasari: 26.001.227 $

Nota Gealapa: 7.40
Metascore: 65/100

Omul de afaceri Greville Wynne este rugat de o sursă rusească să încerce să ajute la deblocarea crizei rachetelor din Cuba.

Mi se pare uimitor cand dupa atatia ani si atatea filme, industria inca scoate la iveala povesti acre sunt adevrate bucati de istorie, mai mici sau mai mari, dar fara indoiala importante si suficient de interesante incat sa fie subiecte de film. Fie ca vorbim de Razboiul Rece, cele doua razboaie mondiale sau alte evenimente care au schimbat lumea, astfel de povestioare care sunt puse in scena profesionist si te fac sa intelegi putin mai bine evenimentele de atunci sunt oricand binevenite. The Courier este o poveste foarte intereanta, cu un ritm foarte bun si care ofera si putin umor dar si tensiune din plin. Atmosfera a fost recreata cu succes si scenariula  fost bne scrie, toate acestea rezultand intr-o experienta absolut agreabila.

In rolul principal il avem pe Benedict Cumberbatch, un tip pe care eu il gasesc destul antipatic si al carui stil nu imi place in mod deosebit, dar trebuie sa fiu nepartinitor si sa recunosc ca in acest film interpretarea lui nu numai ca nu m-a deranjat, ba chiar pot spune ca mi-a placut. A avut o prestatie solida si credibila. In afara de el nu mai regasim nume foarte mari din industrie si chiar daca vorbim de actori experimentati care stiu sa puna in vaoare un scenariu bun si chiar unul pe altul, cumva Cumberbatch a dus filmul in spate, cu succes asputea spune, dar nu este vreo surpriza pentru ca nu este prima data cand isi asuma acest rol si demonstreaza ca este perfect capabil sa o faca.

Cand vine vorba de filme cu spionaj, cred ca The Courier se situeaza cu mult peste medie, din punct de vedere al calitatii. Foarte rar in astfel de filme publicul reuseste sa fie atat de solidar cu un personaj principal. Regizorul are si el o parte importanta de "vina" pentru ca a rezistat tentatiei de a supradramatiza anumite momente importante si a decis sa le pastreze decente si sa creeze in jurul lor o atmosfera care sa le sporeasca credibilitatea. Pe o nisa in care calitatea a avut mult de suferit in ultima vreme, The Courier este o gura de aer proaspat pe acre o recomand cu incredere.

Joy Ride (2001)

Gen: Thriller, Actiune

Distributie: Steve Zahn, Paul Walker, Leelee Sobieski, Jessica Bowman, Stuart Stone

Regizor: John Dahl [a mai regizat: Bad Girls(2012), Cooper and Stone(2011), You Kill Me(2007), The Great Raid(2005), Rounders(1998)]

Buget: 23.000.000 $
Incasari: 36.642.838 $

Nota Gealapa: 7.05
Metascore: 75/100

Trei tineri aflati într-o călătorie din Colorado în New Jersey, vorbesc cu un camionagiu la statio radio din masina, apoi trebuie să scape de acesta dupace  se dovedește a fi un ucigaș psihopat.

De cand cu tragicul accident al lui Paul Walker, s-a creat un crent de birnici care aduc tribut si osanale pe altarul talentului sau imens, care daca este sa fim realisti, nu este chiar atat de mare si majoritatea filmelor lui sunt mediocre. Din fericire, Joy Ride nu este unul din acele filme de duzina, ci este unul din putinele filme bune din cv-ul sau. Este un film cu o intriga care la vremea respectiva era destul de originala, cu un scenariu coerent pus in scena decent si acre reuseste sa mentina o stare de tensiune si anticipare pe intreaga sa durata. Are u ritm alert si putinele efecte speciale de care are parte sunt reusite si realiste. De mentoinat si faptul ca povestile secundare si dramele inutile sunt intr-un numar absolut acceptabil.

Paul Walker este genul de actor care nu prea straluceste d eunul singur si sunt rare ocaziile cand duce de unul singur pe umeri un film, dar atunci cand se afla intr-un colectiv cu actori fie mai carismatici, fie mai talentati, fie mai experimentati, reuseste sa se ridice la nivelul acestora si sa nu traga niciodata un proiect in jos. Asa se intampla si aici, unde colegii sai de platou, chiar daca nu sunt nume uriase ale industriei, au reusit sa il integreze perfect si chimia echipei este evienta. Este insa genul de film in care este important sa fii cat de cat credibil si sa nu faci gafe mari, pentru ca sansele sa iesi in evidenta printr-o interpretare memorabila sunt ca si inexistente.

Cred ca John Dahl este un regizor mult subapreciat, care a scos din mainile sale destule filme bune, care nu stiu din ce motiv nu s-au bucurat de laurii pecare i-ar fi meritat. Acesta face si aici o treaba foarte buna si nivelul bun al filmului i se datoreaza in mare parte. Acest film urmeaza o carare batatorita mai degraba de filmele lui Spielberg, dar Dahl reuseste sa dea un aer proaspat unui material invechit, daca pot spune asa si chiar daca nu este un film care sa iti schimbe viata, este un thriller palpitant si eficient, o raritate din ce in ce mai mare in ziua de astazi.

Doctor Zhivago (1965)

Gen: Drama, Romantic

Distributie: Omar Sharif, Julie Christie, Geraldine Chaplin, Rod Steiger, Alec Guinness

Regizor: David Lean [a mai regizat: A Passage to India(1984), Ryan's Daughter(1970), The Greatest Story Ever Told(1965), Lawrence of Arabia(1962), The Bridge on the River Kwai(1957)]

Buget: 11.000.000 $
Incasari: 111.922.142 $

Filmul a obtinut 21 de premii, printre care:
- Best Writing, Screenplay Based on Material from Another Medium, Academy Awards, SUA 1966
- Best Cinematography, Color, Academy Awards, SUA 1966
- Best Art Direction-Set Decoration, Color, Academy Awards, SUA 1966
- Best Costume Design, Color, Academy Awards, SUA 1966
- Best Music, Score - Substantially Original, Academy Awards, SUA 1966

Nota Gealapa: 8.25
Metascore: 69/100

Viața unui medic și poet rus care, deși este căsătorit, se îndrăgostește de soția unui activist politic și se confruntă cu greutăți în timpul Primului Război Mondial și mai apoi al Revoluției din Octombrie.

Alegerea acestui film face parte din tentativa mea de a ma pune la curent si cu capodoperele cinematografice aparute cu mult timp inainte ca eu a fiu macar o idee. Doctor Zhivago urla old school prin modul epic si asezat in care isi desfasoara povestea in fata sepctatorului. Are un ritm lent, dar grimpant si o atentie la detalii acre pare ca a primat in fata a orice altceva si nu a mai contat nici ca rezultatul este un film d epeste trei ore, pentru care trebuie a iti rezervi practic jumatate de zi. Vine dintr-o epoca in care posibilitatile tehnice si tehnologice erau limitate, dar a folosit tot ce a avut acea epoca d eoferit si cel putin din punct de vedere al decorurilor, costumelor si cinematografiei este impecabil. 

Omar Sharif are o interpretare memorabila, poate una din prestatiile carierei sale, secondat foarte bine de nume care nu ne sunt poate atat de familiare, nefiind contemporani cu acestea, dar odata ce le vezi par foarte familiare. Toti au un stil d einterpretare clasic, usor prea dramatic, dar fara sa fie deranjant si toti au prestatii solide si nu exista nici macar o scapare majora din acest punct de vedere care sa pericliteze in vreun moment credibilitatea filmului. Singurul care straluceste cu adevarat este Sharif, care si beneficiaza de mult mai mult timp de ecran decat oricine altcineva si nici macar frumusetile feminine din ditributie nu au avut vreo sansa sa ii fure din lumina reflectoarelor.

Durata filmului m-a facut sa ezit la inceput, dar acest gand a disparut rapid pentru ca aproape instantaneu te cufunzi in poveste si te laji vrajit de o lume disparuta. Filmul este in esenta o poveste de dragoste, dar una care se dasfasoara intr-un mediu complex si in continua dezvoltare din punct de vedere social si cultural. Doctor Zhivago ofera cu siguranta unele dintre cele ami impresionante scene, peisaje si skilluri de manevrat camera pe acre veti avea ocazia sa le intalniti, dar cred ca in aceste vremuri moderne, durata foarte mare va afce ca acest film sa cada incet incet in uitare si sa nu mai fie vizitat nici macar in lectiile de istorie cinematografica.