miercuri, 23 februarie 2022

I Am Georgina (2022)

Gen: Reality-TV

Numar episoade: 6

Ditributie: Georgina Rodríguez, Cristiano Ronaldo

Nota Gealapa: 4.15

Ne alăturăm Georginei Rodríguez - mamă, influencer, femeie de afaceri și partenera lui Cristiano Ronaldo - în acest portret emoționant și profund al vieții ei de zi cu zi.

Nu numai ca nu mi-a placut deloc acest documentar, sau reality show, ce-o fi fost el, ba pot sa spun ca m-a enervat de-a dreptul in ultimele momente. Este un show tv despre o persoana care nu a facut nimic notabil in viata ei si al carei singur merit este ca s-a maritat cu cineva care chiar a facut ceva notabil in viata. Sunt sase episoade fiecare dintre ele cu o intriga de-a dreptul palpitanta. Intr-unul Georgina isi plimab prietenele cu avionul ca sa vada si ele cum e, intr-unul aceasta isi cauta o rochie la Paris, in altul schimba mobila iar in alt episod nu se hotaraste ce rochie sa poarte la festivalul de la Cannes. Am fost efectiv cu sufletul la gura incercand sa ghicesc daca alege rochia verde sau cea maro.

Nu am mai vazut pana acum o persoana atat de superficiala, care sa incerce din rasputeri sa para umila si cu picioarele pe pamant. Singurele momente cat d ecat oneste din show, au fost scurtele interviuri cu Cristiano Ronaldo care pare sincer spre deosebire de consoarta lui vesnic preocupata de cum da pe ecran. Pana si glumitele proaste pe care aceasta le spune incercand sa para amuzante produc mai degraba momente jenante cu prieteni care rad fortat si de complezenta. Cu cat Georgina, sau Gherghina pe romaneste, incearca sa para o personalitate mai complexa, cu atat simplitatea ei iese la suprafata si de fapt ajungem la concluzia ca este doar un om deosebit de banal si sters, care in loc sa fie recunoscatoare pentru norocul ei si sa ramana o prezenta discreta si de bun simt, incearca sa iasa din umbra mult mai celebrului si iubitului ei sot.

Am sperat la ceva mai multa profunzime si sa vad o persoana cu ceva mai multa modestie, cumva pentru binele unuia dintre idolii mei si ai multor oameni, dar mi s-a parut doar o etalare a bogatiei in cea mai mare parte, cumva deplasata avand in vedere vremurile pe acre le traim. In incercarea ei de a parea acest om minunat care isi ajuta prietenii si familia, a fost foarte atenta impreuna cu producatorii sa arate foarte putin stafful care are grija de casa si chiar de copiii ei, reusind astfel exact opusul a ceea ce si-a propus. Ba mai mult, pentru cate persoane se ocupa de ea si cat de priceputa ne tot spune ca este la moda, gusturile ei mi se par mai degraba indoielnice si s-au format astfel incat sa epateze cat mai mult si sa isi arate bogatia cu fiecare ocazie.

marți, 22 februarie 2022

Lucifer (2016-2021)

Gen: Fantastic, Crima, Drama

Numar sezoane: 6 (93 episoade)

Distributie: Tom Ellis, Lauren German, Kevin Alejandro, D.B. Woodside, Lesley-Ann Brandt

Premii:
- Best Actor in a TV Series (Tom Ellis), National Film and Television Awards, SUA 2018
- The Sci-Fi/Fantasy Show of 2021, People's Choice Awards, SUA 2021

Nota Gealapa: 8.50
Metascore: 49/100

Lucifer Morningstar a decis că s-a săturat de a fi un slujitor cuminte în iad și decide să petreacă ceva timp pe Pământ, pentru a înțelege mai bine omenirea. Se stabilește în Los Angeles - Orașul Îngerilor.

Este acest serial o telenovela biblica glorificata? Da. M-a impiedicat asta sa ma bucur de el? Absolut deloc. Nu este un serial foarte lung si in cea mai mare parte a sa timpul zboara pe nesimtite. O sa mentionez pentru inceput partile mai putin bune, pentru ca nu sunt foarte multe si nu au o importanta majora. Acestea se rezuma la cateva episoade de umplutura, care genereaza si cateva moente de plictiseala si la faptul ca astazi filmele si serialele inspirate de biblie nu sunt chiar o raritate, deci nu avem in fata neaparat cea mai originala idee. Din punct de vedere tehnic, Lucifer este realizat corect. Nu debordeaza de efecte vizuale, dar cele care exista chiar daca nu sunt revoltionare si impresionante, sunt suficient de bune si nu incurca povestea.

Super-puterea acestui serial vine din modul in care este scris si mai cu seama din umoul absolut fenomenal care m-a facut de multe ori sa rad zgomotos, chiar adaca nu este un serial de comedie. Are si momente de tensiune si are din plin si scene emotionante, dar glumele sunt remarcabil de bune. Acesta impreuna cu modul ales de a interpreta informatiile din biblie probabil fac acest film imposibil de urmarit de catre un ortodox fanatic. Singurul lucru care m-a deranjat uneori, este ca am avut in fata ochilor cel mai instabil emotional diavol, un inger al intunericului cu prea multe probleme de constiinta si mult prea slab uneori. Nu am vazut un asa diavol plangacios niciodata, iar episoadele acestea emotionale au fost chiar de nesuportat uneori.

In toate rolurile importante avem parte de actori experimentati. Nu sunt actori care pana la acest proiect sa aiba niste acriere uriase, dar sunt oameni cu abilitati serioase demonstrate pe parcursul unor cariere solide si carora li se datoreaza in mare parte succesul acestui proiect si pe care prestatiile de aici sunt convins ca ii va ajuta in viitor, iar carierele uora dintre ei sunt convins ca vor exploda, cel putin pentru o vreme. Castingul a fost foarte inspirat si in selectia pentru rolurile mai mici, inclusiv cand vine vorba despre actorii copii. Per total, alaturi de scenariul deosebit de bine scris, distributia este factorul decisiv care a asigurat reusita proiectului, iar cei respnsabili cu acesta ar merita o prima consistenta, nu doar o serigrafie ieftina.

Cred ca cei de la DC Entertainment s-au autodepasit de aceasta data si acesta este posibil cel mai bun serial produs de ei. Pe alocuri Lucifer mi-a dat acelasi vibe si mi-a amintit de Supernatural, un alt serial cu subiecte asemanatoare si scris cam de aceeasi maniera, dar ceva mai consistent.In concluzie as trece acest titlu in categoria celor care nu trebuie ratate, care reeaza dependenta si acre trebuie neaparat bifat. Este un film dedicat exclusiv publicului adult, glumele si scenele sunt de aceasta maniera, ba chiar cred ca cei mici ar trebui feriti sa ia contact cu Lucifer pentru ca traumele ar putea fi ireversibile.

luni, 21 februarie 2022

7 MInutes (2014)

Gen: Crima, Drama

Distributie: Luke Mitchell, Zane Holtz, Jason Ritter, Brandon Hardesty, Kevin Gage

Regizor: Jay Martin [a mai regizat: Maximum Ride(2016)]

Nota Gealapa: 5.50
Metascore: 35/100

Trei prieteni liceeni sunt forțați să comită un jaf. dar planul merge groaznic.

Mi-e greu s il denumesc film pe 7Minutes; i-as spune mai degraba un filmulet si asta pentru ca are o intriga micuta, banala, lipsita de originalitate, pusa in scena in cel mai previzibil si uzat mod. Exista ceva tensiune pe ici pe colo, dar in general exista riscul ca de la atata mediocritate sa va apara papule pe piele. Poate ca un buget mai rasarit ar fi imbracat aceasta poveste mai apetisant si ar fi spoit-o mai frumos, ascunzandu-i din defecte, dar in absenta acestuia acestea sunt foarte vizbile si in unele momente chiar deranjante. 

Distributia nu este neaparat rea, dar in rolurile principale sunt actori tineri, acre au artat ceva potential, dar nu au confirmat inca cu adevarat si cariera lor inca nu a decolat. Astfel ca, experienta lor a fost prea limitata pentru a putea salva acest scenariu slab. Cel mai experimentat din distributie este Kris Kristofferson, dar personajul sau a fost prea putin important pentru ca experienta lui sa fie pusa in valoare corespunzator. Per total, interpretarile nu constituie o problema si chiar sunt peste nota generala a filmului, dar nici nu se evidentiaza prea tare.

Unul din cele mai iritante aspecte ale acestui film sunt flashbackurile: aproape ca nu exista personaj care sa nu beneficieze de unul si acest detaliu devine obositor. Perosnajele sunt credibile si productia decenta, cu un timeline mai coerent intreg filmul ar fi fost mai reusit. Comparatiile cu Fargo mi se par de-a dreptul ofensatoare si 7 Minutes nici macar nu se apropie de liga in care joaca acel film. O nota de trecere obtinuta cu greu este tot ce pot sa ofer pentru acest film, pe care nu l-as recomanda totusi nimanui/

vineri, 18 februarie 2022

The Mustang (2019)

Gen: Drama

Distributie: Matthias Schoenaerts, Jason Mitchell, Bruce Dern, Gideon Adlon, Connie Britton

Regizor: Laure de Clermon-Tonnerre [aflata la primul lungmetraj]

Incasari: 6.405.816 $

Filmul a obtinut 7 premii, printre care:
- Best Actor (Matthias Schoenaerts), Chlotrudis Awards, 2020
- Golden Carp Film Award - International - Best new Director, Faro Island Film Festival, 2020
-
Bingham Ray Breakthrough Director Award, Gotham Awards, 2019
-
Special Achievement Award - Best First Feature, Satellite Awards, 2019
-
NHK Award, Sundance Film Festival, 2015

Nota Gealapa: 6.80
Metascore: 77/100

În timp ce participă la un program de reabilitare in cadrul caruia se antrenează cai sălbatici, un condamnat se luptă la început să creeze o conexiune cu caii și colegii săi deținuți, dar învață să-și confrunte trecutul violent în timp ce imblanzeste un armasar bataios. 

The Mustang este neasteptat de bun, pentru o poveste cu un subiect atat de mic si pentru anonimatul care a inconjurat acest proiect. Fara bugete mari sau scene spectaculoase, acest film reuseste sa captiveze aproape exclusiv prin dialog, datorita unui scenariu bine scris. Este mai degaraba un film de festival, acre sa gadile aerele intelectuale ale criticilor, dar exista suficient sex-appeal si pentru publicul obisnuit. Nu este un bolid ca cel din titlu, care sa traiasca in viteza si sa fure privirile; acest film este mai degraba o alegere stabila, de siguranta, acre te duce din punctul A in punctul B intr-un mod absolut lipsit de spectaculozitate, ca o Skoda Octavia gri.

Distributia este la fel de monotona. Nici nu avea cum sa fie altfel cand cel ami interesant nume este cel al lui Bruce Dern. Protagonistul este insa Matthias Schoenaerts si nu se descurca rau deloc. Mai are loc de imbunatatiri cand vine vorba de partea emotionala, dar cred ca sunt destule sanse ca acest rol sa il propulseze spre altele mai importante, poate chiar va primi propriul sau super-erou in viitor. Asa ca, in ciuda absentei unor nume cu adevarat relevante, pot spune ca prestatia artistica a celor prezenti constituie unul din punctele forte ale filmului.

Din punct de vedere narativ filmul nu ofera nimic din ce nu am mai vazut, dar este foarte bine facut  si pe alocuri de-a dreptul emotionant. In afara de conexiuni emotionale care chiar conteaza, nu se iroseste timp cu drame si iubiri secundare si cu toate astea nu este un film sentimental. Nu stiu cum a reusit regizorul sa faca din film un cliseu clasic despre izbavire, dar a facut-o. Alegerea cailor cred ca este un detaliu important, pentru ca spre deosebire de alte animale, caii au o elegenata si o prestanta, care s-a transmis cumva si filmului.

sâmbătă, 12 februarie 2022

Secret Agents (2004)

Titlu original: Agents secrets

Gen: Actiune

Distributie: Vincent Cassel, Monica Bellucci, André Dussollier, Charles Berling, Bruno Todeschini

Regizor: Frédéric Schoendoerffer [a mai regizat: Fast Convoy(2016), 96 heures(2014), Switch(2011), Truands(2007), Scènes de crimes(2000)]

Buget: 14.000.000 €
Incasari: 6.166.893 $

Nota Gealapa: 5.75

Spioni infiltrati pun in pericol planurile unei echipe de agenti secreti.

Chiar daca cinematografia europeana isi pastreaza inca specificul in cea mai mare parte, tot timpul a existat o tendinta de a face filme care sa arate ca peste ocean, uneori cu succes, dar alteori cum se intampla si im acest caz, se imprumuta mai mi mult obiceiurile proaste si rezulta aceeasi mediocritate foarte prezenta in majoritatea filmelor de la Hollywood. In dorint ade a lua ochii cu povesti cu spioni si agenti secreti se ignora substanta povestii si producatorii se multumesc cu scenarii asa si asa, care sunt din start sortite uitarii. Acest film este ca un recipient cu curara, adica iti poate vindeca unele suferinte, dar poate fi si extrem de toxic consumat in exces.

Distributia il face sa para putin mai bun decat este de fat. Vincent Cassel cand joaca in limba materna are mereu prestatii solide si vizibil mai bune decat atunci cand e nevoit sa o faca in engleza, iar Monica Bellucci, pe acre cred ca am vazut-o jucand pana acum in vreo sase limbi, nu cred ca are vreun rol in intreaga sa cariera despre acre sa poti sa spui ca este un esec total. E drept ca cei doi nu au stralucit neaparat si nici nu prea ar fi avut cum, dar au salvat cat de cat situatie datorita experientei si abilitatilor lor, ajutati din plin si de alte nume importante din cinematografia franceza.

Nu este chiar un dezastru total acest film. Povestea este destul de simpla si ofera o tensiune al prima mana, tipica acestui gen de filme de actiune. E adevarat ca nu ofera nimic nou si unic care sa il diferentieze de toate celalalte filme cu spioni, dar nici nu m-am plictisit cand l-am vazut. Peste doua saptamani nu o sa mai tin minte despre ce e, sau cum se termina, dar a fost agreabil atat cat a durat. Daca alegeti sa va utati la Secret Agents sau la orice film mai da Pro Tv zilele astea, singura diferenta este lipsa reclamelor.

joi, 10 februarie 2022

The Usual Suspects (1995)

Gen: Mister, Crima

Distributie: Kevin Spacey, Gabriel Byrne, Chazz Palminteri, Stephen Baldwin, Benicio Del Toro

Regizor: Bryan Singer [a mai regizat: Bohemian Rhapsody(2018), X-Men: Apocalypse(2016), X-Men: Days of Future Past(2014), Jack the Giant Slayer(2013), Mockinbird Lane(2012)]

Buget: 6.000.000 $
Incasari: 23.341.568 $

Filmul a obtinut 37 de premii, printre care:
- Oscar - Best Actor in a Supporting Role (Kevin Spacey), Academy Awards, SUA 1996
- Oscar - Best Writing, Screenplay Written Directly for the Screen, Academy Awards, SUA 1996
- Best Editing, BAFTA Awards, 1996
- Best Screenplay - Original, BAFTA Awards, 1996
- Felix - Best Supporting Actor (Kevin Spacey), 20/20 Awards, 2016

Nota Gealapa: 8.65
Metascore: 77/100

Singurul supraviețuitor povestește despre evenimentele complicate care au dus la o luptă îngrozitoare pe o barcă, începuta când cinci criminali s-au întâlnit într-un grup de suspecti aparent întâmplător.

The Usual Suspects este unul din acele filme clasice pe care le-am ratat in copilarie sau eram pre mic ca sa mi le aduc aminte asa cum trebuie. Decizia de a-l vedea acum a fost na foarte inspirata, pentru ca am vazut un film excelent, care este cu adevarat un "clasic". Acest film isi merita toata publicitatea pozitiva de care are parte, mai ales ca nu se intampla foarte des ca un film cu un buget atat de mic, care nu anunta mai nimic pe hartie sa isi depaseasca conditia de basicos.Fiind un film ieftin, nu are foarte multe arme cu acre sa cucereasca publicul. De fapt, are numai doua. Prima este un scenariu senzational care stoarce si ultima picatura de potential dintr-o poveste interesante, dar nu cu adevarat deosebita. Pentru anii '90, felul in care este dezvoltata aceasta poaveste este unul inovator si reuseste sa creeze suspans din plin.

Al doilea mare atu al filmului este distributia si calitatea foarte buna a interpretarilor protagonistilor, in special a lui Kevin Spacey, acre a facut un rol memorabil. Vazandu-l de ce este in stare nu poat sa nu resimt o frustare legat de modul cum a fost ostracizat de societate si industrie din cauza unor acuzatii care s-au dovedit a fi false ein cele din urma. Pe langa el, au oferit interpretari de asemenea foarte solide si acre au ajutat filmul si alte nume importante ca Benicio Del Toro, Kevin Pollak sau Gabriel Byrne. Regizorul a avut de coordonat o echipa foarte experimentata, care s-a sudat imediat si au stiut si cand sa straluceasca si cand sa cedeze lumina reflectoarelor altui coleg.

E posibil sa fiu partinitor, fiind exact genul de film care mie imi place poate cel mai mult, dar asta nu inseamna ca nu este foarte bun. Nu ofera nuditate, costume de baie sexy sau unghiuri ale camerei care sa te dea pe spate. Este doar un film modest si onest, care propune un scenaliu foarte inteligent, personaje interpretate chiar magistral in unele momente si poate unul dintre cele mai bune finaluri din istoria cinematografiei. De asemenea, sunt foarte multe subtilitati absorud adorabile si la fiecare revedere a filmului mai descoperi un indiciu care ti-a scapat data trecuta. Este dovada cie ca uneori simplu e cel mai si ca uneori mai putin chiar poate fi de fapt mai mult.

miercuri, 9 februarie 2022

What Would Jesus Do? (2010)

Gen: Drama

Distributie: John Schneider, Maxine Bahns, Adam Gregory, Mark Arnold, Kimberly Daugherty

Regizor: Thomas Makowski [a mai regizat: The Virginian(2014), Lukewarm(2012), Decision(2012)]

Nota Gealapa: 5.80

Un grup de americani - un cântăreț, un redactor de ziar, un pastor și un magnat imobiliar - fac un legamant sa mearga pe calea lui Isus. Fiecare decizie din fiecare zi  devine un punct de cotitură în viața lor, deoarece trebuie să se întrebe „Ce ar face Isus?”

Filmele religioase s-au strecurat in industrie de ceva vreme si nu vom mai scapa de ele vreodata. Uneori, destul de rar, dintre acestea se remarca cate unul decent, daca nu chiar bun. Nu este si cazul acestui film, care nu cred ca reuseste sa faca pe nimeni sa fie mai pios. Nu stiu daca povestea de aici in care discursul argumentat al unui om al strazii trezeste sentimente religioase in suficiente persoane incat sa schimbe soarta unui oras poate fi aplicat in relitate in vreo comunitate oricat de mica. Asadar, principala problema a acestui film este lipsa credibilitatii, ceea ce face cuvantul Domnului impartasit ulterior sa nu ajunga la inimi deschise ci la minti sceptice. Macar nu este plictisitor si opfera chiar si putina tensiune pe ici pe colo.

John Schneider este singura figura recognsocibila cat de cat din aceasta distributie si ofera o interpretare care ne arata cat de umflat este, atat de umflat cat poate fi un actor de mana a doua. In rest, doar actori anonimi care mananca o paine cu constiinta linistita ca apar in filme curate si mintindu-se ca fac un bine in lume ca si cand aceste filme ar conta cu adevarat. Realitatea este ca mediocritatea lor este intuile si nu influenteaza cu adevarat pe nimeni si probabil abilitatile limitate ale acestui gen de actori ii va mentine o viata in productii de acest nivel, fara sa se dezvolte si vor avea probabil in cv zeci de filme fara sa ii cunoasca cineva vreodata si fara sa apara pe vreun afis important.

Scenariul este atat de prost incat saboteaza filmul inca de la inceput. Nu doar povestea in sine este lipsita de credibilitate ci si recatiile personajelor, care pe langa toate cliseele  posibile si previzibile cu mult timp inainte. au si niste reactii pe acre niste oameni normali nu le-ar avea niciodata. Dialogul este si el siropos si plin de replici scurte menite doar sa umple timpul si creatoare de momente cringe. Concluzia este ca toate intentiile laudabil de curate si mesajele pozitive se pierd in modul aproape amatoricesc in care este facut acest film.

duminică, 6 februarie 2022

Death Note (2006-2007)

Titlu original: Desu nȏto

Gen: Crima, Drama, Animatie

Distributie: Mamoru Miyano, Brad Swaile, Vincent Tong, Ryȏ Naitȏ, Trevor Devall

Premii:
- Best Voice Actor - TV Category (Mamoru Miyano), Tokyo Anime Award, 2020
- Notable Entry - TV Category, Tokyo Anime Award, 2007

Nota Gealapa: 9

Un elev de liceu extrem de inteligent porneste o cruciadă secretă pentru a elimina criminalii din lume după ce descopera un caiet capabil să omoare pe oricine al cărui nume este scris în el.

Asa cum am fost reticent sa vad primele lungmetraje anime si apoi am fost cucerit, tot asa mi s-a intamplat si cu primul meu serial de acest gen. Death Note pur si simplu m-a fermecat si m-a facut sa am cateva seri de binging pe care nu le anticipam. Are o intriga originala care a inspirat si cateva filme, dar si alte seriale, nici unul insa la fel de reusit ca originalul, exact cum era de asteptat. Au nimerit foarte bine durata serialului si nu l-au lungit mai mult decat era necesar. Avem de parcurs un singur sezon cu episoade scurte de ca. 20 de minute, ceea ce inseamna ca daca dati dovada d eputina cumpatare nu o sa pierdeti prea mult timp intr-o zi. Din punct de vedere tehnic nu i se pot aduce prea multe reprosuri. Nu debordeaza de tehnologie, dar animeurile nici nu se bazeaza pe asta foarte mult, asumandu-si un stil propriu mai putin pretentios.

Totul la acest film este in stilul clasic cu care ne-au obisnuit animeurile si filmele japoneze in general. Este un stil care necesita un timp de acomodare, dar odata ce te obisnuiesti cu el si il studiezi il poti cel putin tolera, dar daca esti cu adevarat pasionat si inveti cate ceva despre cultura japoneza o sa descoperi o gramada de simboluri, legende, metafore si lectii tipice acestei civilizatii. Asa cum spuenam, povestea este foarte originala si interesanta, este scrisa excelent si este periculos de captivanta. Rasturnarile de situatie sunt mereu reusite si de efect, mereu surprinzatoare si chiar daca uneori acestea complica povestea si o fac greu de urmarit, in cele din urma se dezvaluie a fi destul de logice si la final ajungi sa te convingi ca nimic nu este intamplator in acest serial.

Este inutil sa vorbesc despre distributie, in primul rand ca nu sunt atat de familiar cu numele importante din cinematografia japoneza si in al doilea rand pentru ca vorbim de un serial de animatie unde protagonistii au putine sanse sa o dea in bara; daca se intampla asta inseamna ca si-au ratat cariera complet. Din ce am aruncat un ochi pe biografiile lor, cred totusi ca nu sunt actori foarte relevanti. Par mai degraba genul care participa la zeci de proiecte intr-un an, doar ca sa castige niste bani si nu fac neaparat o selectie a rolurilor care sa ii ajute in cariera. Nu sunt lucruri care sa deranjeze la dublajul acestora si singurul lucru care se remarca este din nou puternicul sti asiatic, acre poate necesita un timp de acomodare, daca nu sunteti deja familiarizati cu el.

Singurele lucruri care m-au deranjat cu adevarat la acest film au fost ceele cateva reviewuri pe care le-am citit inainte si care m-au indus total in eroare facandu-ma sa cred ca este un anime gotic, sau o copie dupa Naruto, ambele lucruri fiind absolut false. Este un serial care are de toate. Are personaje complexe, o poveste captivanta si de asemenea complexa, dar care nu iti da greu de la inceput si se comlica pe parcurs, suficient de asezat incat sa nu pierzi firul, are personaje care asigura umorul, aredrama, are tennsiuen si alte mirodenii care il fac oricum numai lipsit de gust nu. Bineinteles ca cooncluzia nu poate fi decat ca il recomand cu tarie oricui doreste senzatii noi... din 2006.

miercuri, 2 februarie 2022

Tales of the Unexpected (1979-1988)

Gen: Comedie, Drama, Horror

Numar sezoane: 9 (112 episoade)

Distributie: Roald Dahl, Andrew Ray, Forbes Collins, Richard Johnson, Joan Collins

Premii:
- Best Television Episode, Edgar Allan Poe Awards, 1980

Nota Gealapa: 7.95

Dramatizarea multora dintre nuvelele lui Roald Dahl.

Tales of the Unexpected poate fi considerat varianta britanica de Twilight Zone sau alte seriale asemanatoare din anii '80. Cand spun asta ma rfeer la seriale cu episoade scurte, care nu au legatura unul cu celalalt si care ne prezinta povesti acre mai de care mai ciudatele. Prin ce se deosebeste acesta fata de altele, este ca istorisile de aici nu acopera un singur gen. Unele sunt horror, altele sunt doar ciudate, altele sunt doar amuzante, acoperind astfel cam toata plaja de genuri. Nu toate episoadele sunt de calitate, dar per total pot spune ac serialul este foarte bun si de cele mai multe ori povestile lui au reusit sa ma surprinda.

Nu este un film care sa impresioneze din punct de vedere tehnic, dar nu provine dintr-o epoca in acre aceste detalii sa exceleze, cai ales cand vorbim de seriale si cu atat mai putin cele britanice. Scenariul si originalitatea nuvelelor ecranizate sunt principalul si poate singurul atu al acestei serii, dar este unul care compenseaza majoritatea celorlalte lipsuri. Acest serial nu provoaca dependenta, oricat de interesant este. Nu am simtit aproape in nici un moment nevoia sa vad mintenas urmaorul episod, dar avand de a face cu episoade care nu au legatura unul cu celalalt, asta nu este neaparat un lucru rau. faptul ca poti dormi toate orele intr-o noapte si ca nu te tine treaz ar fi fost o catastrofa in cazul unui serial cu o abordare clasica.

Distributia nu ajuta nici ea foarte mult serialul. Exista doar o amna de actori care apar in mai multe episoade, dar intr-un film in care povestile nu sunt corelate acesta este un lucru foarte bun. Dezavantajul insa este ca am recunoscut foarte putine figuri si majoritatea celor din distributie sunt actori de mana a doua multi dintre ei cu abilitati foarte limitate. Unepri cand lipsa lor de talent a fost vizibila, interpretarile lor au fost atat de slabe ca au facut ca unele episoade mediocre sa fie macar amuzante, dar de cele mai multe ori chiar prestatiile lor slabe au fost probleme principala. Adaugam si acest aspect pe lista lucrurilor care nu sunt in regula cu acest film.

Pare ca pana acum am gasit aproape exclusiv doar probleme cu acest serial, dar cumva in acest caz, exact ca in matematica, minus cu minus fac plus, pentru ca per total vorbim de un serial foarte agreabil, care nu este eaparat palpitant, dar este original si interesant. Povestile lui Roald Dahl sunt atat de bune si interesante incat merita tolerate toate aceste defecte, dintre acre cel mai greu de suportat este productia de slaba calitate. Cheia povestilor este de fiecare data in finalurile neasteptate, pe acre in majoritatea cazurilor nu le-am putut anticipa, astfel ca am avut parte de mutle surprize lucru tot mai rar intalnit.

NetFlash.ro la indemana ta!