Rocketman (2019)

Gen: Biografic, Drama

Distributie: Taron Egerton, Jamie Bell, Richard Madden, Bryce Dallas Howard, Gemma Jones

Regizor: Dexter Fletcher [a mai regizat: Eddie the Eagle(2015), Sunshine on Leith(2013), Wild Bill(2011)]

Buget: 40.000.000 $
Incasari: 195.320.400 $

Filmul a obtinut 22 de premii, printre care:
- Oscar - Best Achievement in Music Written for Motion Pictures (Original Song), Academy Awards. SUA 2020
- Critics Choice Award - Best Song, Broadcast Film Critics Association Awards, 2020
- Original Song, Gold Derby Awards, 2020
- Best Performance by an Actor in a Motion Picture - Musical or Comedy (Taron Egerton), Golden Globes, SUA 2020
- Best Costume Design, Hawaii Film Critics Society, 2020

Nota Gealapa: 7.20
Metascore: 69/100

O fantezie muzicala despre fantastica poveste a anilor de inceput din cariera lui Elton John.

Exact asa cum anticipam cand am vazut Bohemian Rhapsody, dupa un asemenea succes era logic ca multi vor incerca sa urmeze aceeasi cale si sa abordeze acest gen de film bografic. Din pacate, este foarte greu ca un film sa atinga nivelul de carisma intalnit in filmul de care aminteam. Rocketman incearca si efortul este laudabil. Este un film bun, spre foarte bunchiar, dar departe de nivelul astetat. Poate pentru ca are o abordare mai nerealista, poate pentru ca Elton John nu este Freddie Mercury, sau poate pentru ca el nu a murit inca, cert este ca filmul nu este la fel de impresionant ca predecesorul sau. Ramane totusi un film bun, agreabil, amuzant uneori si acre ofera si el destul dramatism.

Poate inca un motiv pentru care Rocketman este si nivelul mai scazut al interpretarilor. E drept ca nici scenariul nu a fost la fel de ofertant si reusit ca cel de la Bohemian Rhapsody, dar nici Taron Egerton nu este Rami Malek. In afara de cei doi distributiile sunt cam la acelasi nivel, dar cumva acest film iese in dezavantaj. Egerton a bifat tot ce era de bifat in prestatia lui, dar per total nu am fost la fel de impresionant si nu m-a emotionat la fel de mult cum a facut-o omologul sau.

Comparatia dintre cele doua filme este absolut logica, avand in evdere ca este doar un an distanta intre ele si ca abordare sunt aproape identice. Ma declar totusi dezamagit ca anumite personaje care au contribuit din plin la cariera lui Elton John, cel putin in fazele incipiente, nu au fost nici macar mentionate poate din cauza relatiilor tensionate de azi, ceea ce ma face sa pun la indoiala per ansamblu obiectivitatea filmului. Ma refer in principal la Paul Buckmaster, fara de care poate Elton John nu ar fi ajuns niciodata cine este astazi. Decizia de a vedea acest film trebuie sa va apartina, dar pot sa va spun doar ca daca sunteti fani Elton John, sau fani musicaluri, atunci ar cam trebui sa nu mai stati pe ganduri si sa il vedeti.

Backgammon (2015)

Gen: Mister, Drama

Distributie: Brittany Allen, Noah Silver, Alex Beh, Olivia Crocicchia, Christian Alexander

Regizor: Francisco Orvañanos [aflat la primul lungmetraj]

Nota Gealapa: 1.55
Metascore: 22/100

Lucian și Miranda rămân singuri într-un conac izolat pentru weekend si atracția lor reciprocă crește, la fel și neliniștea cu privire la locul unde se află fostul iubit al Mirandei, care s-ar putea să se ascundă undeva în casă.

Dupa foarte mult timp un film a reusit sa imi sparga un top personal, dar din pacate Backgammon a intrat doar in topul celor mai proaste cinci filme pe acre le-am vazut vreodata. Un film mai sinistru nu am vazut de multa vreme si nu folosesc acest cuvant in sensul luibun. Nimic nu functioneaza si nimic nu se leaga cu nimic. Povestea este una banala si previzibila, dar cu ifose si pretentii de mare opera de arta. Pana si tensiunea sexuala din film este una foarte ciudata si deranjanta si pentru ca deznodamantul poate fi anticipat foarte devreme, ritmul lent si dialogurile lunfi si fara sens fac ca intreg cadrul sa fie unul foarte plictisitor. 

Brittany Allen, fara sa fie vreo mare actrita, a facut treaba decenta in alte cateva filme si mi-a dat oarecare incredere ca filmul nu o sa fie un dezastru total. Din pacate insa, in aceasta apocalipsa cinematografica nu a reusit sa faca nici ea absolut nimic pentru a imbunatati situatia. Este absolut uimitoare lipsa totala de chimie dintre toti actorii, avand in vedere ca intreaga distributie este formata din numai cinci persoane, dintre care trei dispar in primele zece minute. Prestatia lor, a fost una dintre metodele de tortura folosite de acest film.

Backgammon este exact opusul a tot ceea ce spun despre el cei care il lauda, probabil "total dezinteresat". Cinematografia este total nereusita si incearca fara succes sa creeze o atmosfera de intimitate intrecei doi protagonisti, dar aceasta este extrem de superficiala. Personalitatile personajelor ar trebuie sa se completeze reciproc, dar nu se intampla asta si din nou vineul ramane unul foarte cringe. Dialogurile nu reusesc sa scoata in evidenta personajele sau conflictu si nu in ultimul rand, muzica atunci cand este prezenta nu reuseste sa creeze o atmosfera de introspectie si pace. Concluzia mea absolut subiectiva este ca acesta este un exemplu perfect de calamitate cinematografica; un fel de furtuna perfecta impotriva industriei.

Bohemian Rhapsody (2018)

Gen: Biografic, Musical, Drama

Distributie: Rami Malek, Lucy Boynton, Gwilym Lee, Ben Hardy, Joseph Mazzello

Regizor: Bryan Singer [a mai regizat: X-Men: Apocalypse(2016), X-Men: Days of Future Past(2014), Jack the Giant Slayer(2013), Mockinbird Lane(2012), Valkyrie(2008)]

Buget: 52.000.000 $
Incasari: 911.100.727 $

Filmul a obtinut 47 de premii, printre care:
- Oscar - Best Performance by an Actor in a Leading Role (Rami Malek), Academy Awards, SUA 2019
- Oscar - Best Achievement in Film Editing, Academy Awards. SUA 2019
- Oscar - Best Achievement in Sound Editing, Academy Awards. SUA 2019
- Oscar - Best Achievement in Sound Mixing, Academy Awards, SUA 2019
- Best Leading Actor (Rami Malek), BAFTA Awards, 2019

Nota Gealapa: 8.40
Metascore: 49/100

Povestea legendarei trupe rock britanice Queen și a cântărețului Freddie Mercury, culminand cu celebrul lor spectacol la Live Aid (1985).

Am inceput acest film avand asteptarile foarte ridicate, din cauza premiilor, articolelor si a parerilor auzite din toate partile despre cat de bun este, dar si cu o oarecare temere ca toate acestea a nu fie doar exagerari cum s-a mai intamplat in alte cazuri si filmuls a fie de fapt o dezamagire. De aceasta data insa, toate laudele au fost justificate, filmul fiind excelent, foarte puternic, cu adevarat dramatic si emotionant. Este unul din acele cazuri cand expresia conform careia viata bate filmul este perfect adevarata si imi inchipui ca daca esti fan Queen si Freddie Mercury te va sensibiliza cu atat mai mult. Chiar si de la mine care nu sunt un fan inrait al trupei au stors un numar impresionant de lacrimi si am ramas intrebandu-ma cata muzica senzationala ar fi putut exista daca protagonistul nu ar fi disparut dintre noi prematur.

In afara d eprotagonistul Rami Malek, nu sunt actori ale caror nume sa te dea neaparat pe spate, dar absolut toti si-au jucat rolul exact asa cum a trebuit si au oferit destula credibilitate filmului. Nici nu era necesar sa faca mai mult pentru ca filmul este despre un singur om care trebuia sa straluceasca si pe care a cazut intreaga greutate a filmului si anume Rami Malek, cel care l-a interpretat pe celebrul cantaret. Pot spune ca abia acum acest actor m-a facut sa ii descopar cu adevarat calitatile si sa fiu atent la proiectele lui viitoare, pentru ca prestatia lui a fost cu adevarat iesita din comun. Ajutat si de machiaj si costume care au produs si o asemanare fizica cu Freddie Mercury, Malek are o interpretare careia cu greu ii poti gasi un cusur. L-am crezut in permanenta si m-am bucurat si intristat odata cu personajul lui.

Nu inteleg care este problema criticilor cu acest film de l-au notat asa prost, dar eu cred ca este un film care trebuie vazut de toata lumea, fani Queen sau nu, simpli iubitori de muzica sau de povesti de viata impresionante. Fiti pregatiti pentru un roller-coaster emotional in care speranta este omniprezenta, desi deznodamantul este cunoscut dinainte. Exista mici diferente de date si oameni fata de realitate, dar acestea sunt suficient de mici pentru a fi tolerate. In general, s-au facut eforturi uriase pentru ca povestea sa respecte cat mai mult realitatea, numai pentru vocea protagonistului folosindu-se vocile a trei oameni diferiti, unul dintre ei fiind chiar Freddie Mercury. Este un film care trebuie vazut cu orice pret si acre ma tem ca va da nastere unui nou mod de a face filme despre artisti, care nu se vor ridica insa la inaltimea lui.

The Greatest (2009)

Gen: Drama

Distributie: Carey Mulligan, Aaron Taylor-Johnson, Pierce Brosnan, Susan Sarandon, Johnny Simmons

Regizor: Shana Feste [a mai regizat: Run Sweetheart Run(2020), Boundaries(2018), Endless Love(2014), Country Strong(2010)]

Buget: 6.000.000 $
Incasari: 1.344.544 $

Nota Gealapa: 7.10
Metascore: 45/100

O dramă in centrul careia se afla o adolescentă cu probleme și o familie care încearcă să treacă peste pierderea fiului lor.

Acest film este insusi definitia unei drame cinstite. O poveste atat de puternica si cu greutate, cu un scenariu care in aceasta situatie nici nu trebuie sa fie foarte deosebit, ci doar suficient d eingrijit incat sa nu strice prea multe si cu actori experimentati care sa fie capabili sa sece de lacrimi ochii spectatorilor.Bineinteles ca este si previzibil si nu impresioneaza din punct de vedere tehnic, dar este un film cu substanta, care te captiveaza datorita emotiei si pentru ca un numar mare de oameni sunt consvins ca se regaesc macar partial in aceasta poveste.

Filmul mai beneficiaza si de talent din plin si de experienta. Da, protagonista filmului, pe numele ei Carey Mulligan nu este un nume care sa iti atraga atentia neaparat, dar a dovedit suficienta dibacie si ne arata aici destule abilitati incat sa ma faca interesat si de un viitor film al ei. Cel putin la fel de importanta este si prezenta  in roluri secundare a doua nume uriase. Chiar daca nu mai sunt la fel de in voga ca pe vremuri, Susan Sarandon si Pierce Brosnan au atat de multa experienta incat duce pe umeri orice fel de proiect atunci cand au chef de joaca si de aceasta data a parut ca si-au dat tot interesul, oferind prestatii care au asigurat credibilitatea povestii.

La prima vedere poate parea doar un film exagerat de trist si depreseiv, in care se plange mult sau sunt oameni pe cale sa planga si acre se abtin din greu sa nu o faca si poate asa este, tocmai de aceea este surprinzator cat de usor de urmarit este. Pe final se mai termina cu plansul, dar si povestea isi mai pierde din greutate alegand calea batatorita a happy-endului. Eu apreciez acest film mai degraba pentru realismul incredibil al preimelor doua treimi si sa ma bucur ca deznodamantul nu este totusi excesiv de melodramatic. Recomand acest film oricui ii place o drama buna si oricui are chef sa planga pentru a se descarca si nu are nici o scuza sa o faca.

Exodus (2021)

Gen: SF

Distributie: Jimi Stanton, Janelle Snow, Charles Andrew Gardner, James McKinney, Hannah Kloepfer

Regizor: Logan Stone [aflat la primul lungmetraj]

Buget: 250.000 $

Nota Gealapa: 1.95

După ce o casetă VHS dovedește existența unei uși spre paradis, un tânăr își abandonează orașul natal aflat aproape in paragină si pleacă în căutarea ușii mântuirii, incercând sa scape de urmăritorii săi.

Este foarte greu sa faci un SF reusit cu bani de amandine si doar o mana de astfel de filme au reusit asta de-a lungul timpului. Ai crede ca in 2021 toata lumea care vrea sa faca film are acces la aceasta informatie si daca tot vor sa fie cineasti in ciuda saraciei s-ar orienta catre drame sau comedii de duzina. Ba mai mult, putinele SF-uri cu buget redus reusite au fost suficient de inteligente sa abordeze intrigi cat de cat credibile. Ei bine, cu toate aceste informatii la dispozitie, Exodus are in spate o poveste absurda care nu ar fi functionat decat cu un buget urias si alege sa isi plaseze actiunea intr-un viitor distopic recreat rudimentar, decor dus la perfectiune de productii mai bogate. Rezultatul este un film dezastruos care dureaza putin peste o ora, dar pare ca tine o eternitate in care cu greu gasesti cate o scena suportabila.

Bineinteles ca un asemenea film nu putea avea decat o distributie de asa zisi actori necunoscuti si nici foarte talentati, care probabil sunt persoane dragute in vietile lor, dar pe care acum ii detest sincer, doar pentru ca ii asociez cu acest film. Saracii au fost pusi de la inceput intr-o situatie in care era imposibil sa reuseasca, dar imi pare ca s-au resemnat cam repede si nu am vazut in nici un moment vreo intentie de a performa mai mult decat nivelul general rusinos al filmului. Nici nu merita sa le amintesc numele, pentru ca sunt convins ca pana si unii din parintii lor le-au uitat deja ori s-au dezis de ei.

Primele 15 minute mi-au dat o speranta falsa ca urmeaza sa vad un film mediocru, ceea ce ar fi fost o binecuvantare avand in vedere ca apoi a urmat aproape o ora de lucruri fara sens. Am avut senzatia uneori ca scenaristul si-a luat o vacanta prematura si le-a lasat un scenariu neterminat, iar ceilalti implicati au fost nevoiti sa umple golurile cum s-au priceput mai bine. Nu am nimic impotriva filmelor cu teme simbolistice sau religioase, dar nici macar despre asta nu poate fi vorba aici. Este doar o pierdere de timp si bani, asa putini cum au fost.

Courting a Killer (2013)

Titlu original: The Interview

Gen: Horror, Mister, Thriller

Distributie: Rico Aragon, Mayte Arce, Al Bach, Amy Bander, Miratill Bene

Regizor: Carlos Nunez [aflat la prima experienta ca regizor]

Nota Gealapa: 2.15

Doi proaspeți absolvenți care studiază stiințele comportamentale criminale încearcă să obțină un interviu cu un criminal în serie incă activ.

Acets film pare ca a fost facut intentionat pentru a servi ca exemplu negativ, pentru ca prea a adunat multe lucruri proaste, capabile sa distruga un film de unele singure si care puse impreuna formeaza furtuna perfecta. Este filmat la persoana intai,ceea ce inseamna buget redus si pune presiune pe poveste scenariu si pe actori. Povestea este slaba, superficiala si previzibila si vine la pachet cu un scenariu mediocr care propune doar actiuni ilogice si dialoguri cringe, fara sa reuseasca sa creeze cu adevarat tensiune sau suspans. Din punct de vedere tehnic, pe langa faptul ca este filmat cum este filmat, cu greu gasesti un cadru stabil si in putinele scene care conteaza te chinui sa intelegi ce se intampla pe ecran.

Actoria este si ea in nota generala a filmului, cu prestatii jenant de mecanice din partea unor actori atat de necunoscuti incat nici nu merita sa le amintesc numele. Intr-adevar scenariul nu a ajutat deloc, dar nu am reusit sa identific vreo urma de talent sau potential si a parut ca au fost rapiti si fortati sa joace in acest film, air rezultatul a fost o lipsa totala de empatie pentru personajele lor, de care nu mi-a parut rau nici macar un pic, indiferent de ce li s-a intamplat in film, ba chiar la un moment dat imi doream sa esueze.

Sa vezi acest film este la fel de palpitant ca atunci cand privesti un perete proaspat vopsit si astepti sa se usuce. Nu pot sa spun care a fost singura parte din film care m-a satisfacut, pentru ca ar fi un spoiler in cazul in care cinevasimte nevoia sa se autopedepseasca si sa il vada. Chiar si atat de ratat fiind, acest film rateaza de aproape top cele mai proaste zece filme pe care eu le-am vazut, ceea ce spune ceva banuiesc despre filmele pe acre aleg sa le vad. Invatati din greselile altora si sariti peste acest esec total.

12 Rounds 3: Lockdown (2015)

Gen: Actiune, Crima, Thriller

Distributie: Jonathan Good, Roger Cross, Daniel Cudmore, Lochlyn Munro, Ty Olsson

Regizor: Stephen Reynolds [a mai regizat: Interrogation(2016), Vendetta(2013), Tomb Raider Ascension(2007)]

Nota Gealapa: 5.95

Cand se intoarce la muncă după ce s-a recuperat in urma unei vătămari, un ofițer de poliție descoperă și încearcă să transmită dovezi incriminatoare despre activități ilegale ale colegilor săi de poliție.

Chiar nu era cazul ca 12 Round sa devina o franciza. Putea sa ramana doar un film decent, asa cum a fost primul. Ulterior, nivelul a coborat drastic odata cu al doilea film si a atins un minim oribil odata cu acesta. In plus, daca acest titlu isi creaza fani fideli, acestia asa putini cum sunt ei, vor fi tare dezamagiti pentru ca acest film schimba chiar esenta brandului. Dintr-o data 12 Rounds nu mai inseamna 12 incercari ci 12 gloante ceea ce il face un film de actiune prost si banal. Avem in fata o poveste banala, care nu iese cu nimic in evidenta, scrisa prost si acre nu este ajutata nici de efecte vizuale sau scene de actiune care sa impresioneze.

Aceasta serie mai avea un specific care s-a pierdut in acest film. In primele doua filme protagonistii au fost luptatori din wrestling, care chiar daca aveau abilitati actoricesti limitate, te bucurai sa ii vezi si in aceasta ipostaza, mai ales daca le urmareai "sportul" si le erai fan. Acum il avem in rolul principal pe Jonathan Good, un nume care nu spune nimic si o figura vag familiara pe care l-am crezut in prea putine momente. Nici colegii sai d eplatou nu sunt mai cunoscuti si nici ei nu au aratat cine stie ce talent, neajutati fiind nici de scenariul absolut mediocru.

In cazul in care nu aveti ca si mine o placere dubioasa de a vedea filme de mana a doua, nu prea vad nici un motiv pentru care cineva sa aleaga acest film, nici macar daca v-au placut cumva primele doua ale seriei pentru ca nu mai are nici o legatura cu acestea. Este un film mediocru, care se pierde in multime si nu iese in evidenta cu nimic, care are cateva moente de tensiune pe ici pe colo si cam atat. Foarte plictisitor nu este, dar este doar un film de actiune cum sunt alte cateva sute.

The Thousand Faces of Dunjia (2017)

Titlu original: Qimen Dunjia

Gen: Actiune, Aventura, Fantastic

Distributie: Chenpeng Dong, Ni Ni, Aarif Rahman, Dongyu Zhou, Wu Bai

Regizor: Woo-Ping Yuen [a mai regizat: Septet: The Story of Hong Kong(2020), Master Z: The Ip Man Legacy(2018), Crouching Tiger, Hidden Dragon: Sword of Destiny(2016), True Legend(2010), Tai Chi II(1996)]

Incasari: 46.263.237 $

Nota Gealapa: 5.65
Metascore: 40/100

Un grup de razboinici trebuie sa protejeze lumea in fata unei invazii de monstri extraterestri.

Acest film este cu siguranta unul dintre cele mai ciudate pe care le-am vazut. Ne propune un mix foarte dubios intre artele martiale chinezesti si filmele clasice care le abordeaza pe de-o parte si cinematografia moderna cu efecte vizuale scumpe si monstri care mai de care mai inventivi pe de alta parte. Cu bune si cu rele, dupa ce trag linie, parerea mea este ca aceasta alaturare a fost una neinspirata. Nici una dintre cele doua abordari nu m-a convins pe deplin si prin urmare nu prea aveau cum sa functioneze bine impreuna. A trecut ceva vreme de cand filmele cu arte martiale cu maestri luptatori acre zboara zeci de metir prin aer nu mai sunt atragatoare si nici efectele vizuale moderne nu au fost reusite. Spre final aceste efecte au devenit mai usor digerabile, dar nu imi e clar daca se intampa asta pentru ca sunt facute mai bine spre final, sau pur si simplu m-am obisnuit eu cu ele.

Numele din distirbutie nu imi sunnimic, dar asta nu inseamna mare lucru pentru ca nu sunt atat de familiar cu actorii la moda din cinematografia chinezeasca si nu stiu daca protagonistii din acest film sunt necunoscuti mie, sau necunoscuti in general. Interpretarile lor sunt destul de osiclante, cu momente bune si rele, dar absolut toate in stilul clasic al filmelor asiatice cu arte martiale, pe care il indragesti sau il detesti pentru ca nu este pentru toata lumea. Cred ca actorii au facut ce li s-a cerut, dar au fost cumva sabotati de la inceput, pentru ca acest stil pur si simplu nu se potriveste cu era in care se desfasoara actiunea din film si nici cu cea in acre a aparut filmul si avem noi ocazia sa il vedem.

Orice as spune eu despre film, cert este ca odata ce i-ai dat play, nu iti vei putea dezlipi ochii de la ecran, in principal pentru ca ciudateniile atrag intotdeauna. Personajele, asa stereotipe cum sunt, sunt destul de usor de indragit, aspect care ajuta destul de mult. Totusi, nu gasesc suficiente motive pentru a recomanda acest film pe acre nici nu stiu exact in ce categorie sa il incadrez. As spune ca este totusi un film fantastic, dar care atinge si alte genuri, dar este destul de departe de povestea epica si probabil capodopera care s-a dorit a fi.

Book of Shadows: Blair Witch 2 (2000)

Gen: Horror

Distributie: Jeffrey Donovan, Stephen Barker Turner, Erica Leerhsen, Kurt Loder, Chuck Scarborough

Regizor: Joe Berlinger [a mai regizat: The Longest Wave(2019), Extremely Wicked, Shockingly Evil and Vile(2019), Intent to Destroy: Death, Denial & Depiction(2017), Tony Robbins: I Am Not Your Guru(2016), Whitey: United States of America v. James J. Bulger(2014)]

Buget: 15.000.000 $
Incasari: 47.737.094 $

Premii:
- Chainsaw Award - Worst Film, Fangoria Chainsaw Awards, 2001
- Most Original, Golden Trailer Awards, 2001
- Worst Remake or Sequel, Razzie Awards, 2001
- Worst Remake or Sequel, The Stinkers Bad Movie Awards, 2000
- The Remake or Sequel Nobody Was Clamoring For, The Stinkers Bad Movie Awards, 2000

Nota Gealapa: 4.65
Metascore: 15/100

Un grup de turiști ajunge în Burkittsville, Maryland, după ce a văzut The Blair Witch Project (1999) pentru a explora mitologia și fenomenul, dar si pentru a se confrunta cu propriile lor nevroze și, eventual chiar cu vrăjitoarea însăși.

Acesta este sequelul de care toata lumea era curioasa, dar pe care nimeni nu si-l dorea cu adevarat. Primul Blair Witch a revolutionat filmele horror, dand nastere unui nou subgen si anume cel al filmelor tip "found footage", care a fost o surpriza placuta la acel moment, filmul find foartte bun, dar ale carui efecte secundare sunt zeci de filme mediocre si farte proaste care au incercat sa abordeze acest mod de lucru din ratiuni financiare. Cu o stacheta ridicata atat de inalt, era clar ca sansele ca un sequel sa reuseasca sunt infime, de aceea spun ca nimeni nu voia cu adevarat ca acesta sa existe, de teama dezamagirii. Din pacate acest film s-a intamplat si dezamagirea a fost una crunta. Pierzand si elementul surpriza, acest film a ramas doar cu o poveste slaba si o aroganta nejustificata totusi care arunca o umbra si peste predecesorul sau. La doar un an dupa primul film, nu era cazul ca autoreferinta sa devina intreaga intriga a unui sequel, ami ales cand nu reusesti deloc sa recreezi aceeasi atmosfera sumbra care a provocat transpiratii reci atator oameni.

Nu ajuta nici distributia formata din actori anonimi cu talent indoielnic. Prestatia lor lasa de asemenea mult dorit si ingroapa orice sansa de reusita a filmului. Chiar daca nu ii ajuta nici povestea si nici scenariul, cred ca niste actori mai dibaci ar fi putut scoate mai mult de la acestea si ar fi facut filmul sa fie macar tolerabil. Interpretarile sunt atat de slabe incat nici nu merita sa mentionez vreun nume si cred ca acest film este o pata neagra pe cv-ul lui Joe Berlinger, cel care a regizat acest film si a fost si el cuprins de infatuarea generala nerezistand tentatiei de a-si acorda lui insusi un mic rol.

Doar daca esti un "ultras" al primului film ai putea sustine ca acesta este bun de ceva. Daca primul chiar te punea pe ganduri si te facea sa te gandesti daca nu cumva este posibil sa aiba o samanta de adevar, in acesta avem parte doar de goluri de logica si scene ridicole. Primul film merita vazut, macar pentru a vedea cum a luat nastere un intreg gen cinematografic, dar si pentru ca este bun, palpitant si iti va da fiori, dar pe acesta trebuie a il ocoliti cu orice pret, pentru ca singurul lucru infricosator la el este timpul pe care il pierzi vizionandu-l.