Ping Pong Summer (2014)

Gen: Comedie

Distributie: Marcello Conte, Judah Friedlander, Amy Sedaris, Lea Thompson, Robert Hambury

Regizor: Michael Tully [a mai regizat: Don't Leave Home(2018), Septien(2011), Silver Jaw(2007), Cocaine Angel(2006)]

Buget: 1.500.000 $
Incasari: 52.909 $

Premii:
- Audience Award - Best Narrative Feature Film, Sarasota Film Festival, 2014
- Terry Porter Visionary Award, Sarasota Film Festival, 2014

Nota Gealapa: 5.65
Metascore: 52/100

O vacanta de familie din vara anului 1985 ii schimba viata unui adolescent obsedat de ping-pong.

Filmele cu adolescenti, fie ele si comedii, intotdeauna vor reusi sa trezeasca in spectatori macar anumite nostalgii, oricat de obisnuite si asteptate ar fi. Din pacate, acest film nu ofera mar elucru in afara de acestea. Mi se pare ca povestea adrseaza o perioada de timp atat de scurta si un conflict atat de banal si neimportant incat a fost sortit pieirii inca din fasa si nu a avut sanse reale de a fi cu adevarat un film bun, sau macar iesit din comun. Chiar daca se desfasoara intr-un decor insorit si intr-o atmosfera de vacanta, filmul este neplacut de sumbru si trist in unele momente si nu reuseste in nici un moment sa ridice pulsul sau sa ne conduca pe o pista gresita pentru a ne surprinde dupa aceea.

Chiar daca Susan Sarandon, John Hannah si Lea Thompson fac parte din distributie si am fi tentati sa credem ca ne asteapta acteva prestatii deosebite, adevarule ste ca rolurile acestora sunt atat de mici incat nu prea conteaza, chiar daca este placut sa ii vedem cand si cand. Rolurile importante cad in sarcina unor actori tineri, nu foarte experimentati, total anonimi si care nici nu arata lucruri deosebite. Prezenta celor trei actori experimentati amintiti ami sus nu este suficienta pentru a echilibra balanta si acestia nu reusesc sa ajute filmul prea mult.

Chiar daca atmosfera anilor '80 as spune ca este recreata cu succes, acest moment nostalgic este atat de specific, incat as fi tentat sa cred ca este o amintire personala a regizorului. Asa s-ar explica si distanta uriasa intre acest film si celelalte proiecte ale sale. Este de apreciat ca scopul personajului principal nu este acela de a avea o prima experienta sexuala memorabila, cums e intampla de obicei in astfeld e filme. Chiar daca vorbim de o comedie, nu este un umor menit sa te faca sa te tii de burta si sa te doara falcile de ras. Este un umor asezat, mai mult sau mai putin reusit, care provoaca doar zambete cand si cand. Pur si simplu nu este un film care sa merite a fi cautat.

The Color of Rain (2014)

Gen: Drama

Distributie: Warren Christie, Lacey Chabert, Callum Seagram Airlie, Lisa Durupt, Srh Isaac Johnson

Regizor: Anne Wheeler [a mai regizat: Stop the Wedding(2016), A Country Wedding(2015), Chi(2013), The Bouquet(2013), The Horses of McBride(2012)]

Nota Gealapa: 7.20

Un barbat si o femeie ai caror parteneri au pierdut lupta cu cancerul, trebuie sa isi creasca copiii singuri in timp ce gestioneaza si suferinta pierderii celor dragi.

The Color of Rain este un film de televiziune corect, care livreaza exact ce se asteapta si probail are nevoie publicul care alege sa il vada. Este simplu, coerent, plin de pozitivitate si iti transmite un mesaj de incurajare ca totul va fi bine, indiferent de cat de grea sau complicata devine viata la un moment dat. Nu este original si scenariul nu este vreo capodopera, nu are prea multa tehnologie in el si nici cele mai moderne glume, sau cea mai la moda abordare, dar are carisma si este suficient de captivant, incat sa te faca sa il vezi pana la final. Nu as putea sa spun exact ce mi-a placut cel mai mult, pentru ca pe hartie nu pare o reteta de succes, dar cert este ca l-am gasit foarte agreabil.

Distirbutia este si ea una cinstita pentru un asemenea film. Sunt figuri familiare, actori experimentati in astfel de productii, care nu stralucesc, dar au suficienta dibacie sa pastreze un nivel decent al calitatii interpretarilor, in ciuda prejudecatilor si a contextului nefavorabil pentru prestatii deosebite. Warren Christie si Lacey Chabert au avut o chimie foarte buna, ceea ce a facuta sa fie credibili ca si cuplu, ba chiar as spune ca le sta si bine impreuna. Copiii actori nu au fost alesi cu prea multa inspiratie, dar nu le poti avea pe toate intr-un asemenea film.

Este o poveste dulce-amaruie, care este cu atat mai impresionanta cu cat este inspirata de o poveste reala. Ce mi-a placut foarte mult, este ca nu este doar povestea a doi oameni care se indragostesc, ci a doua familii care se indragostesc una de cealalta. In afara de o coloana sonora cu un volum putin prea ridicat, nu pot reprosa mare lucru filmului. Va recomand sa il vedeti si daca se mai si intampla sa fiti fani ai filmelor Hallmark, atunci il veti iubi de-a dreptul pe acesta.

An Accidental Zombie (Named Ted) (2017)

Gen: Comedie, Horror, Romantic

Distributie: Cameron McKendry, Akari Endo, Kane Hodder, Naomi Grossman, Gary Anthony Williams

Regizor: Anne Welles [aflata la primul lungmetraj]

Buget: 1.000.000 $

Filmul a obtinut 16 premii, printre care:
- September Edition Award - Best Director, Aphrodite Film Awards, 2019
- September Edition Award - Best Fiction Feature Film, Aphrodite Film Awards, 2019
- Best Feature Film - Best Director, Couch Film Festival, 2019
- Best Feature Film - 60:01 to 120 minutes, Couch Film Festival, 2019
- Gold Award - Best Feature Film, Hollywood Film Competition, 2019

Nota Gealapa: 2.05

Ted știe că nu este un zombie si doar a contractat o boala de piele în vacanța sa din Caraibe, insă familia lui ciudată nu este convinsă, mai ales după ce o aduce pe noua lui iubita, un vampir sexy pe care a cunoscut-o la terapia de grup.

Acest film ne prezinta cel mai deprimat si cel mai deprimant zombie din cati am vazut. De altfel, absolut toate personajele din acest film sunt depresive in felul lor. Filmul asta a fost foarte aproape sa ma faca sa cred in vampiri pentru ca efectiv mi-a supt toata energia pe care o aveam. Dupa ce s-a terminat imi venea sa caut pe google cum se face un streang. Nu am gasit nici un aspect pozitiv al filmului. Dialogurile sunt plictisitoare, glumele sunt total nereusite si intregul film este plictisitor si pare ca dureaza trei zile. In plus, arata amatricesc si din punct de vedere tehnic.

Bineinteles ca intr-un asemenea film distributia nu are cums a fie decat anonima. Mai rau este faptul ca nu am vazut nimic promitator in vreuna din interpretari. Se intampla de multe ori ca intr-un film mediocru cu actori necunoscuti, macar unul sa fie mai rasarit si sa arate oarece potential, dar nu se intampla in acest film. Toate interpretarile sunt la fel de demne de mila ca intregul film si cred ca toti actorii ar trebui sa uite cau au facut parte din acest proiect, chiar daca unii dintre ei s-ar putea sa nu faca asta fara ajutorul unui terapeut.

Familia si apropiatii celor din film ar putea spune ca este o poveste romantica buna si o abordare originala despre un subiect foarte actual cum sunt familiile disfunctionale, dar nu orice familie cu probleme dintr-un film reuseste sa fie relevanta pentru public si sa transmita un mesaj. Daca intentia a fost sa se creeze emotie si spectatorul sa plece cu o lectie despre toleranta, modul total neinspirat in care a fost pusa in scena povestea, face ca orice idee sau mesaj sa se piarda. Cred ca este mai bine sa va feriti de acest film, pentru ca daca sunteti prea fragil emotional, s-ar putea sa va impinga decisiv intr-o depresie crunta.

The Catechism Cataclysm (2011)

Gen: Comedie

Distributie: Judy Findlay, Steve Little, Robert Longstreet, Carlos Lopez, Derek Erdman

Regizor: Todd Rohal [a mai regizat: Uncle Kent 2(2015), ABCs of Death 2(2014), Nature Calls(2012), Cinemad Mixtape #1(2009), The Guatemalan Handshake(2006)]

Incasari: 4.373 $

Nota Gealapa: 4.95
Metascore: 47/100

Părintele William Smoortser își scapă biblia într-o toaletă publică, chiar înainte de a începe o excursie de o zi, dezlănțuind toată gloria iadului.

Acest film e ca prietenul ala ciudat din grup, care e putin inadaptat social si face glume ciudate la care rade doar el uneori, dar pe care lumea il accepta pentru ca e baiat bun. Este un film cu un nume deloc comercial, cu un umor ciudat nu foarte reusit, cu vreo trei scene reusite, cu un subiect marunt si un scenariu submediocru si acre dureaza putin peste o ora dar un timp care se scurge foarte greu. Austeritatea se simte in fiecare cadru, dar nu neaparat lipsa banilor a fost cea mai mare problema a filmului, ci mai degraba lipsa ideilor si a calitatii in general.

Distributia nu ajuta nici ea prea mult. In afara de Steve Little, care este si protagonist, nu prea am mai recunoscut pe nimeni, iar acesta nu este un actor care sa iti ridice prea mult nivelul asteptarilor si are aici o interpretare in nota filmului, adica mai degraba ciudata decat interesanta. Nici din planul secund nu a rasarit cineva cu vreo prestatie mai de Doamne-ajuta, asa ca interpretarile actorilor se adauga pe lunga lista de probleme a acestui film As putea sa spun ca am si zarit in unele scene lipsa vietii si a sperantei in ochii unora dintre actori.

Pentru orice film cred ca exista spectatorul potrivit si cred ca si acesta isi va gasi un grupulet de oameni care sa il iubeasca de-a dreptul, dar trebuie sa iti placa filmele confuze care sa te bage in ceata, trebuie sa iti placa lucrurile mai superficiale si nu trebuie sa puna deloc accent pe finalul unui film, pentru ca acesta practic nu are unul. Daca alegeti sa il vedeti trebuie sa fiti pregatiti pentru ceva ce nu are sens aproape deloc si sa nu fiti ortodocsi inraiti. Eu as zice ca e mai bine sa va tineti departe de el, pentru ca oricat as incerca sa il impachetez de frumos, pur sis implu nu are mare lucru de oferit.

Knives Out (2019)

Gen: Crima, Drama, Comedie

Distributie: Daniel Craig, Chris Evans, Ana de Armas, Jamie Lee Curtis, Michael Shannon

Regizor: Rian Johnson [a mai regizat: Star Wars: Episode VIII - The Last Jedi(2017), Looper(2012), The Brothers Bloom(2008), Brick(2005)]

Buget: 40.000.000 $
Incasari: 311.605.581 $

Filmul a obtinut 49 de premii, printre care:
- Best Ensemble, AARP Movies for Grownups Awards, 2020
- Movie of the Year, AFI Awards, SUA 2020
- Best Ensemble, Austin Film Critics Association, 2020
- Artios Award - Outstanding Achievement in Casting - Big Budget Feature - Comedy, Casting Society of America, SUA 2020
- Best Ensemble Cast, Chicago Indie Critics Awards (CIC), 2020

Nota Gealapa: 7.95
Metascore: 82/100

Un detectiv investighează moartea patriarhului unei familii excentrice si combative.

Knives Out a fost ca o gura de aer proaspat. Este un film modern cu o abordare de asemenea moderna, dar si clasica intr-un fel. O poveste nu neaparat oriignala, care mi-a adus aminte de filmele cu Poirot de pe vremuri, dar scenariul a fost excelent si a dezvoltat povestea cu umor de buna calitate, dialoguri savuroase, tensiune din plin si rasturnari de situatie oportune. Nu este un film care sa debordeze de efcte speciale si scene de actiune. Este doar o poveste foarte bine spusa care reuseste sa captiveze fara sa fie nevoie a apeleze la artificii tehnice prea multe. In afara de stilul exagerat de dramatic atribuit unor personaje, care le pune in contradictie cu epoca in care se desfasoara actiunea, nu am gasit alte lucruri de reprosat si chiar si acesta este mai degraba un detaliu minor.

Distributia este principalul punct de atractie la acest film si poate motivul principal pentru acre acesta este atat de bun. Pentru un asemenea film, aproape ca putem vorbi de o distributie stelara. Cand ii ai in echipa pe Ana de Armas, Chris Evans, Daniel Craig, Christopher Plummer, Toni Collette sau Jamie Lee Curtis asteptarile sunt foarte mari, dar acestia au livrat exact ce se astepta de la ei. Nu am avut in nici un moment senzatia vreunei competitii pentru mai multa atentie din partea vreunuia dintre ei. Toti au fost suficient de maturi incat sa se preopcupe doar sa lucreze foarte bine impreuna si le-a iesit de minune.

Calitatea excelenta a filmului este cu atat mai surprinzatoare cu cat vine din mana lui Rian johnson, un regizor care are cateva titluri importante in cv, dar nu are atat de multa experienta. Ce-i drept a fost ajutat din plin de un scenariu fin si de o distirbutie cum putini au ocazia sa intalneasca in acriera, dar si cinematografia, muzica si editarea sa au fost la inaltime, iar rezultatul este unul dintre cele mai distractive filme pe acre le-am vazut de multa vreme. Este un film care poate sa captiveze si publicul tanar, dar si pe cel nostalgic dupa vremurile Agathei Christie, asa ca eu il recomand cu toata increderea.

Kidnapped (2010)

Titlu original: Secuestrados

Gen: Thriller, Horror

Distributie: Fernando Cayo, Manuela Vellés, Ana Wagener, Guillermo Barrientos, Dritan Biba

Regizor: Miguel Ángel Vivas [a mai regizat: Your Son(2018), Inside(2016), Extinction(2015), Reflejos(2002)]

Incasari: 969.024 $

Premii:
- Horror Jury Prize - Best Horror Feature, Austin Fantastic Fest, 2010
- Horror Jury Prize - Best Director, Austin Fantastic Fest, 2010

Nota Gealapa: 6.70
Metascore: 49/100

Trei infractori est-europeni navalesc într-o casă dintr-o comunitate închisă din Madrid, ținând ostatică familia, forțându-l pe tată să-și golească cardurile de credit. 

In ultima vreme, cele mai placute surprize cinematografice pe care le-am avut, au venit din afara Hollywoodului, cum este cazul si cu acest film spaniol. Secuestrados pare in prima lui parte un thriller obisnuit, decent, fara multe lucruri deosebite, dar spre final devine mult mai sangeros, grafic,socant si te lasa cumva cu gura cascata de uimire, soc si groaza. Intriga este una banala la prima vedere, o intriga pe acre am mai intalnit-o in repetate randuri, dar iata ca un regizor priceput si un scenariu bun poate stoarce intreg potentialul unei astfel de povesti facand-o intr-o oarecare masura memorabila.

Numele din distirbutie nu imi spun mai nimic si nici nu am recunoscut vreun actor, dar ma bucur ca am vazut interpretari credibile, acre m-au facut sa empatizez cu personajele. Cliseele prin care trec personajele sunt intr-un numar foarte mic, aspect care ajuta si el destul de mult in a face povestea credibila, dar si prestatiile actorilor sunt un factor decisiv datorita caruia filmul se ridica cumva peste majoritatea productiilor de acest gen. Poate groaza, tipetele, socul si lacrimile nu sunt cele mai complicate de jucat, dar am vazut de atatea ori actori care nu au putut sa se descurce nici macar cu acestea, dar asta nu pare sa fie o problema in cinematogafia europeana in general.

Kidnapped este un film mult mai usor de admirat decat de indragit. Ideea unei familii tinuta ostateca in propria casa este una devenita deja banala, asa ca acest film este un caz clasic de forma care primeaza in fata substantei, pentru ca dupa ce il dezbracam de toate artificiile regizorale si de cinematografie ramane un thriller destul de standard. Este de admirat mana dibace a regizorulu care improspateaza aceasta intriga si o face agrebaila si sper ca acesta va primi in viitor o poveste mai complexa demna de talentul pe care il arata aici.

Hot Water (2021)

Gen: Actiune, Comedie

Distributie: Vanessa Angel, Trevor Donovan, Michael Papajohn, Nikki Leigh, Max Adler

Regizor: Larry Rippenkroeger [aflat la prima experienta ca regizor]

Nota Gealapa: 2.65

Filmul ne prezinta nefericirile amuzante ale unui sportiv de jet sky, caruia i se indeplineste visul de a concura la profesionisti.

Eu sunt convins ca lumea s-a saturat de astfel de filme si atunci cine si de ce le mai face? Reteta este una clasica, simpla si plictisitoare: se alege un sport, se propune un personaj talentat la acel sport, carismatic dar cu probleme comportamentale, se gaseste si un mentor, un rival cu un caracter meschin si dupa o revelatie personajul principal renunta la obiceiurile proaste si castiga si competitia si de obicei si fata. Daca aceasta poveste primeste multi bani, atunci se mai compenseaza cu efecte vizuale si scene de actiune, dar daca banii sunt putini atunci si cascadoriile sunt ieftine si filmul este prost de la un capat la celalalt.

Cateva nume cvasi-cunoscute exista in distributie. Cel mai important cred ca este Vanessa Angel, care niciodata nu a fost o actrita uriasa, dar a avut o cariera decenta. Iat-o ajunsa acum sa faca roluri minore in filme anonime, ceea ce inseamna ca pandemia ne-a afectat economic pe toti. Este de prisos sa mai spun ca prestatiile sunt in nota filmului, adica plate, fara pic de emotie si destul de stanjenitoare uneori. Nici scenariul nu a oferit vreo sansa cuiva sa faca prea mult, dar chiar si in aceste conditii total vitrege, probabil niste actori buni ar fi reusit sa fie macar decenti.

Acest film nu are sanse sa devina nici macar placerea vinovata a cuiva, pentru ca este o poveste fara pic de inima, in care doar o persoana extrem de superficiala poate sustine ca exista ceva mai mult. Nici macar scenele pe apa, care ar fi trebuit sa fie punctul de atractie al filmului nu sunt cine stie ce. Am numarat vreo trei glume bune si asta e cam singurul lucru pozitiv pe care l-am gasit. Daca nu cautati un motiv final pentru care sa va sinucideti, atunci chiar nu aveti de ce sa vedeti acest film.

Remains (2011)

Gen: Drama

Distributie: Grant Bowler, Evalena Marie, Tawny Cypress, Miko Hughes, Lance Reddick

Regizor: Colin Theys [a mai regizat: A Predator Returns(2021), A Predator's Obsession(2020), Rediscovering Christmas(2019), A Very Nutty Christmas(2018), Christmas at Pemberley Manor(2018)]

Buget: 750.000 $

Nota Gealapa: 5.45

In urma unei apocalipse zombie devastatoare, unde un grup de supraviețuitori s-au strans în ruinele unui cazinou.

De la un film cu zombie cu un buget atat de mic, asteptarile nu vor fi niciodata prea mari si nici realizarile nu vor rupe norii, dar acest film reuseste sa isi depaseasca foarte putin conditia.Nu arata rau deloc pentru un asemenea film, nu se ia prea in serios si reuseste sa fie amuzant si intr-o oarecare masura chiar captivant. Efectele sunt decente, are o mana de scene aproape epice si chiar daca finalul este unul banal, drumul pana acolo este destu de agreabil. Inceputul este inselator, pentru ca m-a facut sa cred ca voi urmari un film ceva mai profund si asta pentru ca in primele scene avem parte si de mesaje sociale aflate in plan secund si mi-a placut metafora conform careia influencerii, youtuberii, vlogerii si alti astfel de oameni ne vor transforma pe toti in zombie si vor distruge lumea.

Am recunoscut cateva fete printre actori, dar nimeni cu adevarat important. Chiar si asa, interpretarile nu au fost rele pentru un asemenea film. Au fost suficient de bune ca sa nu strice si sa arunce in derizoriu un film el insusi destul de subred. Nu pot spune ca am remarcat vreo prestatie mai de Doamne-ajuta, dar mai toti si-au facut treaba decent, atat de bine cat le-a permis un scenariu totusi mediocru si un film cu o poveste mult prea pretentioasa pentru bugetul avut la dispozitie.

Nu imi amintesc cand am vazut ultima oara un film cu zombie cu adevarat bun. Chiar daca este un mod de a atrage un anumit gen de public, poate pentru ca zombie sunt un personaj negativ uzat in exces si nu prea mai ai cum sa fii original folosindu-l, dar toate filmele moderne de acest gen sunt mediocre si inconstante. Asta se aplica si in cazul Remains. Acum ai o scena care te distreaza sau te face atent si in secunda urmatoare ai una care te face sa te intrebi daca nu cumva e cazul sa renunti sa mai vezi restul filmului. Fara sa fie deloc deosebit, acest film poate fi distractiv pentru o seara de film, dar nu merita cautat in mod special.

The Apocalypse (2007)

Gen: Drama

Distributie: Rhett Giles, Jill Stapley, Kristen Quintrall, Tom Nagel, Davis Shick

Regizor: Justin Jones [a mai regizat: Dark Image(2017), Rivers 9(2015), Sorority Party Masacre(2012), Quantum Apocalypse(2010), Invasion of the Pod People(2007)]

Buget: 1.000.000 $

Nota Gealapa: 4.05

O mamă și un tată își caută singurul copil în timp ce un asteroid uriaș care se indreapta spre Pământ declanșează o serie de evenimente apocaliptice.

Primul lucru care imi vine in minte despre acest film este ca pare un San Andreas religios. E ciudat, pentru ca a aparut cu cativa ani inaintea filmului pe care l-am amintit , dar intriga si felul in care povestea evolueaza seamana izbitor. In acest film insa, lipsesc efectele vizuale scumpe si scenele epice, dar are in plus o abordare crestina si pilde bisericesti. Nu pare un schimb echitabil pentru ca nu este, iar acest film este doar o experienta stanjenitoare care nu cred ca poate fi indragita in afara unor lacasuri de cult fanatice. Nu am nimic impotriva acestor filme crestine, atata timp cat sunt facute asa cum trebuie si nu incearca sa predice si sa atraga adepti cu orice pret.

Distributia este formata exclusiv din actori anonimi, unii dintre ei probabil credinciosi impatimiti, recrutati poate chiar din randurile unor parohii, pentru ca nu pare ca abilitatile actoricesti au fost primul criteriu in alegerea acestora. Nu am vazut chimie si nu am vazut prea mult talent. Am vazut in schimb prestatii rigide, dialoguri jenante si multe momente de-a dreptul stanjenitoare si pot spune ca per total prestatiile artistice incurca si mai mult filmul si sunt unul din motivele pentru care acesta este atat de slab.

Efectele vizuale din acest film sunt atat d eproaste, incat un vlogger incepator poate face unele mai bune la el acasa. Povestea este plata si previzibila si nici macar sunetul nu este asa cum trebuie. Dialogurile sunt unele dintre cele mai plictisitoare pe care le-am vazut si calitatea generala este asa de slaba incat pare ca rola de film pe care s-a filmat a facut bugetul sa explodeze si filmul a fost la un pas sa fie filmat digital. Intr-un asemenea cadru menit de la inceput dezastrului, mesajul crestin si implicit scopul filmului, se pierde pe parcurs.

Spectacular! (2009)

Gen: Familie, Musical

Distributie: Nolan Gerard Funk, Tammin Sursok, Victoria Justice, Simon Curtis, Andrea Lewis

Regizor: Robert Iscove [a mai regizat: Surprised by Love(2015), Smart Cookies(2012), Whiskey Business(2012), To the Mat(2011), On Strike for Christmas(2010)]

Premii:
- Golden Reel Award - Best Sound Editing - Long Form Music in Television, Motion Pictur Sound Editors, SUA 2010

Nota Gealapa: 6.50

Un cor de liceu scade în popularitate, deoarece continuă să-și piardă pe rând majoritatea membrilor importanti. Un cântăreț de rock aspirant este convins să se alăture corului, în speranța de a câștiga viitoarea competiție și premiul în bani.

Filmele Nickelodeon au devenit aproape un gen aparte, dar pentru un astfel de film Spectacular! a fost chiar decent. Are toate caracteristicele care fac acest tip de filme sa fie groaznice de obicei, dar reuseste sa fie si cat de cat coerent si chiar agreabil. Bineinteles ca nu este deloc original, bineinteles ca este previzibil inca de la primele scene, bineinteles ca playbackul din film este absolut deranjant si bineinteles ca intriga este foarte superficiala si dialogurile monotone in cea mai mare parte, dar am auzit niste muzica buna, am si zambit de cateva ori si per total filmul mi-a dat o stare de bine.

Actorii sunt oarecum familiari, chiar daca nu as putea sa imi amintesc numele vreunuia fara ajutor. Prestatiile lor sunt in sine un cliseu, fiind clar un mod de interpretare tipic filmelor pentru copii, un lucru ciudat avand in vedere ca aceasta poveste se adreseaza mai degraba adolescentilor. Din fericire exista si o mana de scene interpretate foarte bine, care mai salveaza aparentele si pare ca protagonistii s-au simtit bine impreuna si au avut cat de cat chimie.

Acest film pare sa fie o varianta mult mai saraca si defavorizata de High School Musical sau Camp Rock. care nici ele nu au fost cine stie ce capodopere, si sa te apropii cat de cat de calitatea acestora folosind un buget care pentru filmele amintite ar fi acoperit probabil doar cateringul mi se pare o performanata. Cred ca pot spune ca este un film stupid, dar in mod ciudat destul de agreabil, pe care insa nu l-as recomanda nimanui, pentru ca cei dornici sa vada un musical au o multime de variante chiar bune pe care le pot alege.

My Baby Is Missing (2007)

Gen: Crima, Drama

Distributie: Gina Philips, Warren Christie, Ellie Harvie, Jay Brazeau, Anna Galvin

Regizor: Neill Fearnley [a mai regizat: The Wedding March(2016), Autumn Dreams(2015), A Gift of Miracles(2015), Christmas Comes to Canaan(2011), A Family Thanksgiving(2010)]

Nota Gealapa: 3.45

Jenna Davis, o viitoare mamă dependentă de muncă, descoperă intr-o dimineată că a născut peste noapte o fetiță moartă. Ea incepe sa creadă că o femeie a pozat ca asistentă medicală doar pentru a-i răpi copilul. 

Un copil rapit asigura mereu un nivel crescut de interes, chiar daca este o intriga tocita de-a lungul anilor. Problema este ca acest film abordeaza problema foarte superficial si neprofesionist. Cu un scenariu mai bine scris si cu ceva mai multa atentie la detalii, astfel incat sa nu existe probleme de logica pe ici pe colo, ar fi putut fi macar un film decent. Din acate, nu se intampla asta si acest film este un haos necontrolat de la inceput pana la sfarsit.In afara de putin suspans oferit in mod natural de intriga, acest film nu are absolut nimic de oferit.

Distributia este una tipica pentru un film de televiziune, adica figuri pe care ai impresia ca le recunosti de undeva, dar al caror nume nu ti-l amintesti indiferent cat de mult incerci. De altfel, de aceasta data, interpretarea este cea mai mare problema a filmului. Se vede stradania cel putin la o parte din actori, dar cu un scenariu mediocru si cu o lipsa totala de chimie intre protagonisti, eforturile celor care chiar au incercat au fost in zadar. Mi s-a parut ca Gina Philips si Warren Christie nu s-au potrivit deloc de aceasta data si interactiunile dintre ei au fost foarte greu de privit.

Este un film scris prost si jucat prost, dar imi este greu sa aleg lucrurile care ma deranjeaza cel mai mult din poveste. poate este faptul ca o femeie care isi pierde in mod tragic copilul, se duce a doua zi la munca aratand fabulos. Sau poate ma deranjeaza ca nimeni nu ii crede povestea desi este foarte clar ca o poate dovedi de la inceput. De altfel, personajele din film sunt facute sa fie atat de proaste, incat toate detaliile sunt explicat in mod exagerat si filmul isi ami pastreaza prea putin din mister. Sau poate sunt dialogurile care iti niveleaza creierul la cat de stupide sunt uneori, cert este ca daca nu ati pierdut un pariu in urma caruia trebuie sa va irositi o ora si jumatate din viata nu aveti de ce sa vedeti acest film.

The Irishman (2019)

Gen: Biografic, Crima, Drama

Distributie: Robert De Niro, Al Pacino, Joe Pesci, Harvey Keitel, Ray Romano

Regizor: Martin Scorsese [a mai regizat: Rolling Thunder Revue(2019), Silence(2016), The 50 Year Argument(2014), The Wolf of Wall Street(2013), Hugo(2011)]

Buget: 159.000.000 $
Incasari: 968.853 $

Filmul a obtinut 73 de premii, printre care:
- Best Movie for Grownups, AARP Movies for Grownups Awards, 2020
- Best Director, AARP Movies for Grownups Awards, 2020
- Movie of the Year, AFI Awards, SUA 2020
- Eda Award - Best Film Editing, Alliance of Women Film Journalists, 2020
- Best Ensemble Cast, Atlanta Film Critics Circle, 2019

Nota Gealapa: 7.90
Metascore: 94/100

Asasinul Frank Sheeran retraieste si povesteste secretele pe care le-a păstrat ca membru loial al mafiei si al familiei Bufalino.

The Irishman este genul acela de film la care noi cei mai batrani facem referire cand spunem ca nu se mai fac filme ca pe vremuri. Ar fi fost la fel de bun si epic chiar daca nu s-ar fi bazat pe fapte reale, dar pentru ca personajele si intamplarile sunt in mare parte reale este cu atat mai impresionant. M-am documentat si in afara de umanizarea anumitor personaje, adevarul istoric s-a cam respectat. Este coerent, bine scris si plin de suspans si tensiune. Scenele de actiune nu sunt cele mai complexe, dar sunt realiste si uneori e bine sa stii sa nu exagerezi.Unul din putinele reprosuri care i se pot aduce ar putea fi durata prea mare, avand in vedere ca vorbim de peste trei ore, dar daca alegi sa il vezi nici nu vei simti cum trece acest timp. Gurile rele ar spune ca a fost un esec de box office, dar incasarile sunt atat de mici pentru ca a fost rulat intr-un numar foarte mic de cinematografe, datorita unei intelegeri cu Netflix.

Un public mai tanar poate recunoaste aceasta distributie ca fiind una foarte buna, dar pentru cineva din generatia mea este de-a dreptul stelara.Din fericire, nimeni nu a dezamagit si fiind in mijlocul zonei de confort prestatiile au fost exact asa cum m-as fi asteptat. Nu au revolutionat nimic, dar au atins un nerv al nostalgiei si au fost foarte agreabile. Sper totusi ca acest film sa fie un fel de cantec de lebada pentru majoritatea dintre ei, ca un meci de retragere pentru un fotbalist pentru ca varsta le cam joaca feste. De altfel, singura scena cu care am avut probleme a fost una in care Robert De Niro a trebuit sa bata pe cineva, iar aceea a fost singura scena din film pe care nu am crezut-o si a fost putin ciudata. Sunt actori pe acre vreau sa ii mai vad, dar in roluri mai mici si mai putin solicitante, dar greutatea pe care o are acest film avandu-i in rolurile principale pe De Niro, Pacino si Pesci, inconjurati de alte nume uriase in rolurile mai mici, cum ar fiHarvey Keitel, Ray Romano, Bobby Cannavale sau Anna Paquin este un lucru intalnit foarte rar in industrie.

Sa nu credeti ca acest film a scapat de hate; ba ca il laudam pe Scorsese prea mult si se vorbeste mai mult de el decat de film, ba ca protagonistii prea au fost in zona de confort si de aceea par atat de buni, ba ca e prea lung, dar toate aceste detalii, chiar daca sunt adevarate, nu schimba cu nimic faptul ca filmul este foarte bun. The Irishman nu este nici The Godfather nici Scarface, dar face parte din aceeasi categorie si nu am nici o indoiala ca va deveni la randul lui un clasic. Nu ca ar mai fi nevoie, dar o sa o spun oricum: trebuie neaparat sa il vedeti.

Say You Will (2017)

Gen: Drama

Distributie: Travis Tope, Katherine Hughes, Israel Broussard, Sam Trammell, Michelle Forbes

Regizor: Nick Naveda [aflat la primul lungmetraj]

Nota Gealapa: 6.05

Dupa sinuciderea tatalui sau, un proaspat absolvent de liceu incearca sa faca fata primei sale relatii in timp ce trebuie sa isi ingrijeasca si mama.

Poate ca m-a prins intr-o anumita dispozitie, poate am empatizat cu personajele pentru ca m-am putut identifica in anumite situatii, cert este ca acest film m-a atins si m-a impresionat pe alocuri. Este un film de televiziune simplu, ieftin si privind obiectiv, nu impresioneaza cu nimic si nu exceleaza la nici un capitol. Este un simplu film de televiziune, dar personal l-am simtit ca fiind un film onest, are o poveste sensibila si credibila si nu urmeaza chiar toate cliseele genului.

Bineinteles ca intr-un asemenea film nu avem parte de o distributie stelara, dar in rolurile importante sunt figuri cat de cat familiare care dau credibilitate povestii si nici interpretarile lor nu sunt tocmai de lepadat. Trecand peste supradramatismul din anumite scene, sunt altele in care reusesc chiar sa impresioneze si sa emotioneze. Nu exista neaparat remarcati, dar nici cineva care sa o fi facut de oaie, iar per total prestatiile actorilor cred ca sunt un plus pentru film.

Say You Will este un film de familie destul de bun cu toate minusurile lui. Este si dramatic si romantic, onest si autentic. Nu are efecte vizuale, nu are o cinematografie iesita din comun si nici vreo coloana sonora care sa iti ramana in minte, dar are totusi o carisma proprie, nu este plictisitor si ofera destula tensiune pe parcurs, pana la un deznodamant care dupa o astfel de poveste, are bunul simt de a nu fi un happy end clasic. Este un film potrivit pe care il recomand oricui isi doreste o experienta mai asezata si linitita... mai pentru suflet.

The Game Changers (2018)

Gen: Documentar

Distributie: James Wilks, Arnold Schwarzenegger, Patrik Baboumian, Dotsie Bausch, Tia Blanco

Regizor: Louie Psihoyos [a mai regizat: Mission: Joy - Finding Happiness in Troubled Times(2021), Racing Extinction(2015), The Cove(2009)]

Incasari: 897.992 $

Nota Gealapa: 8.15

Lumea unui luptător UFC este dată peste cap când descoperă un grup de sportivi de elită și oameni de știință de renume mondial care demonstrează că tot ceea ce fusese învățat despre proteine a fost o minciună.

Sunt multe filme care incearca sa convinga lumea sa renunte la carne si la produsele animale si sa adopte un stil de viata bazat pe plante, dar putine reusesc sa fie suficient de convingatoare incat sa te puna pe ganduri macar o cateva secunde. Acesta reuseste si o face folosind o abordare si o perspectiva originale, care nu te plictiseste chiar daca iti prezinta informatii in cea mai mare parte deja cunoscute. Prmeisele sunt aceleasi: beneficiile unei diete bazate pe plante, mafia din industria alimentara si exemple de succes care au facut aceasta tranzitie. Abordarea vine insa dintr-un cadru sportiv, care adreseaza si spulbera unele mituri si obtine acces la o categorie noua de public.

Aparitile scurte, unele chiar foarte sumare, ale unor nume uriase, au permis producatorilor sa treaca in distributie nume ca Arnold Schwarzenegger sau Lewis Hamilton, care cu siguranta fac filmul mult mai atragator si castiga multi oameni care fara prezenta acestor personalitati nu s-ar fi hotarat sa il vada. Este totusi un film documentar in care nu putem vorbi de calitatea unor interpretari, dar pot spune ca majoritatea celor intervievati au fost foarte credibili si m-au fcut pana si pe mine, un dependent exemplar de tot ce e nociv, sa ma gandesc la o transformare a stilului de viata.

Binenteles, asa cum era de asteptat, filmul a avut parte si de cantitati impresionante de hate, venit din "cealalta tabara". Acum suntem ca intr-un meci de fotbal in care ambele echipe au impresia ca sunt furate de arbitri si toata lumea e impotriva lor, iar cele doua galerii isi striga fiecare argumentele.Pana la urma fiecare e liber sa isi traga propriile concluzii, dar una peste alta cred ca The Game Changers este un film foarte bun si il recomand.

A Little Christmas Business (2013)

Gen: Familie

Distributie: Daniel Baldwin, Tammy Barr, Leslie Easterbrook, Yankie Grant, Bob Boudreaux

Regizor: Chuck Walker [a mai regizat: BorderCross(2017), Return to Vengeance(2012), Burned Soul(2011), The Texas Triangle(2011), Backstabber(2011)]

Nota Gealapa: 2.15

Don are o viață și o familie minunate, dar este prins în haosul Americii corporatiste. În timp ce lucrează în ajunul Crăciunului, se pare că toată lumea pe care o întâlnește este o fantomă din trecutul său. 

Filmul asta este cel mai cringe lucru pe care l-am vazut de ceva vreme. Spun asta in conditiile in care asteptarile mele erau totusi foarte mici, avand in vedere ca este un film de Craciuna bsolut anonim. Este total lipsit de originalitate, cu cele mai plate dialoguri pe care vi le puteti imagina, previzibil dupa numai doua scene si chiar daca dureaza doar putin peste o ora, sa il urmaresti pare o vesnicie. Indiferent dupa ce standarde il judeci, concluzia este aceeasi si anume ca este un film absolut penibil.

Distributia este si ea demna de un asemenea film. Daniel Baldwin este protagonistul filmului si ne arata inca o data ca singurele lui calitati sunt gradul de rudenie pe care il are cu Alec Baldwin si asemanarea fizica cu acesta. Prestatia lui este oribila de-a dreputl. Cealalt a figura cunoscuta din distributie este cea a lui Lorenzo Lamas, care are un mic rol pe care il duce la capat in stilul cu care ne-a obisnuit de cativa ani, adica absolut plictisit si neinteresat. Restul actorilor sunt total anonimi iar cu aceste interpretari s-au asigurat ca vor si ramane asa pentru o bucata buna de vreme.

Singurul lucru cat de cat ok legat de acest film prost este ca macar personajul principal nu este tipicul baiat rau care se transforma total la final, ci este un om bun de la inceput care incearca sa se descurce cum poate el mai bine. Din pacate, tot ce il inconjoara, prestatia protagonistului si drumul pana la marea revelatie m-a facut sa il detest chiar si pe el. Nu exista absolut nici un motiv pentru care sa il vada, mai ales ca daca nu sunteti obisnuiti cu acest tip de filme, exista riscul sa ramaneti cu sechele.

Another Me (2013)

Gen: Mister, Thriller: 

Distributie: Sophie Turner, Rhys Ifans, Claire Forlani, Charlotte Vega, Jonathan Rhys Meyers

Regizor: Isabel Coixet [a mai regizat: It Snows in Benidorm(2020), Elisa & Marcela(2019), The Bookshop(2017), Proyecto tiempo(2017), El espíritu de la pintura(2017)]

Incasari: 489.884 $

Nota Gealapa: 5.45

Viața perfectă a unei adolescente este dată peste cap atunci când incepe să fie urmărită de o sosie absolut identică si misterioasă, care incearcă să-i fure identitatea.

Acest film are o intriga pe care am mai intalnit-o, dar careia i-a adaugat anumite detalii incat sa o faca originala. Problema este insa ca a devenit atat de iesita din comun si greu de crezut incat doar un film foarte foarte bun ar fi putut sa o duca la capat, iar Another Me este departe de a fi bun. Reuseste sa creeze tensiune, curiozitate si mentne cumva suspansul pana la final, dar majoritatea dialogurilor sunt mediocre, ritmul este prea lent, efectele vizuale lipsesc aproape cu desavarsire, astfel ca rezultatul final este doar inca un film mediocru care iroseste potentialul e acre l-a avut.

Claire Forlani si Jonathan Rhys Meyers sunt cele mai importante nume din distributie, dar ambii au roluri atat de mici incat nu conteaza aproape deloc si Meyers, atat cat a avut de jucat nu a facut-o prea bine. Sophie Turner a fost protagonista filmului si s-a straduit sa poarte filmul in spate si chiar a reusit sa isi dezvolte personajul si sa il faca usor de inteles, dar in cele din urma neajutata de scenariu si de poveste nici interpretarea ei nu pot spune ca a fost una iesita din comun. Cred totusi ca prestatiile actorilor sunt unul din putinele lucruri bune ale acestui film.

Daca nu sunteti fani inraiti ale filmelor de mister si nu tineti neaparat sa vedeti toate filmele care apartin genului, atunci nu sunt foarte multe motive sa vedeti Another Me. Cu siguranta nu este un film de vazut la o intalnire intre prieteni pentru ca nivelul de energie din camera ca scadea atat de mult incat toata lumea o sa mearga la somn. Indiferent de tipologia de film pe care o cautati, sunt destule variante mai reusite decat acesta, asa ca nu vad nici un motiv sau circumstanta pentru care sa il recomand/

13 Eerie (2013)

Gen: Horror

Distributie: Katharine Isabelle, Michael Shanks, Brendan Fehr, Brendan Fletcher, Nick Moran

Regizor: Lowell Dean [a mai regizat: SuperGrid(2018), Another WolfCop(2017), WolfCop(2014), I Heart Regina(2010)]

Buget: 2.400.000 $

Nota Gealapa: 5.15

Șase studenți criminaliști pornesc într-o expediție științifică pe o insulă îndepărtată care a fost folosită cândva ca teren de testare biologică ilegală pentru deținuții pe viață.

Imi era tare dor sa vad un horror bun si dupa ce am vazut acest film inca imi e. 13 Eerie primeste nota de trecere doar pentru ca are niste scene decente, care chiar iti dau fiori si iti provoaca grimase, dar din pacate acele scene nu sunt conectate in nici un fel si per ansamblu filmul nu are nici o noima. Intriga este tratata mult prea superficial, asa cum se intampla de obicei in astfel de filme, iar din acest motiv povestea nu are nici o logica, atata cata ar fi putut avea un film cu zombie. Efectele vizuale sunt decente si ajuta totusi la crearea unor monstri corecti.

Michael Shanks si poate Brendan Fletcher sunt singurele figuri cat de cat recognoscibile, dar nici unul dintre ei nu are un rol principal si chiar daca ar fi avut, la cum au aratat prestatiile lor, nu ar fi ajutat prea mult filmul. Ba chiar Michael Shanks ofera una dintre cele mai proaste si iritante interpretari din film. Restul actorilor sunt cvasi-anonimi si prestatiile lor sunt exact asa cum m-as fi asteptat intr-un astfel de film. Obligati fiind sa treaca prin toate stereotipurile genului, sansele ca vreunul dintre ei sa produca o interpretare notabila erau infime.

Chiar daca nu as recomanda acest film nimanui, daca va cade in maini si aveti chef de un horror de categoria B decent, atunci poate fi o varianta buna. Nu ofera foarte mult, dar va va oferi efecte bunicele, cantitati impresionante de sange si multe decizii proaste luate de personaje, astfel incat povestea sa ramana vie. Este suficient de distractiv si are destul suspans incat sa nu fie plictisitor. In plus, nici nu este foarte lung, astfel ca nu o sa va rapeasca prea mult timp.