Tha Bachelors (2017)

Gen: Drama, Comedie

Distributie: J.K. Simmons, Odeya Rush, Harold Perrineau, Jean Louisa Kelly, Julie Delpy

Regizor: Kurt Voelker [a mai regizat: Park(2006)]

Incasari: 106.212 $

Premii:
- Jury Award - Best Overall Film, Adelaide International Youth Film Festival, 2017
- Audience Choice Award - Narrative Feature, Heartland International Film Festival, 2017
- Festival Award - Best Narrative Feature, San Diego international Film Festival, 2017

Nota Gealapa: 7.15
Metascore: 54/100

Dupa moartea prematura a sotiei sale, un tata indoliat se muta impreuna cu fiul lui adolescent in cealalta parte a tarii, pentru a fi profesor la o scoala privata. Viata lor incepe sa se transforme datorita a doua femei unice, care ii ajuta sa imbratiseze viata si sa iubeasca din nou.

Acest film se incadreaza in categoria filmelor "pentru oameni mari". Abordeaza un subiect serios, intr-un mod matur si se adreseaza unui public matur. Are destul umor, dar este un umor calculat, cu simt de raspundere, care sta in plan secund, pentru ca in lumina reflectoarelor sunt subiectele serioase pe care le abordeaza. Pierderea unui parinte sau a unui sot este o situatie in care se vor regasi multi, iar cei care o vor face vor fi mai usor de impresionat de acest film. Fara sa aiba un ritm ametitor si fara sa debordeze de energie, filmul reuseste asa intr-un mod asezat sa isi transmita mesajele si sa fie sensibil si foarte agreabil.

Distributia nu este una impresionanta, dar a fost aleasa foarte inspirat, atat partea matura a acesteia cat si partea mai tanara. Nu sunt interpretari memorabile, dar sunt per total prestatii corecte, credibile, care reusesc sa transmita ce au de transmis. De remarcat, as remarca doi acotri, unul dintre cei experimentati si ma refer aici la J.K. Simmons, caruia astfel de filme i se potrivesc foarte bine, dar cred ca cea mai naturala interpretare a venit de la Odeya Rush, o tanara care cu aceasta prestatie ma face sa fiu atent la prestatiile ei viitoare.

Acest film nu este in nici un caz o comedie romantica. Nu este nici comedie si nici un film romantic. Este o drama serioasa, practic un studiu despre efectele durerii si pierderii unui om drag. Este o poveste impresionanta pe alocuri despre supravietuirea emotionala, despre cat de greu este sa creezi o relatie umana cu cineva, despre adevaruri interioare si despre nevoia disperata de a depasi cu bine si cu cat mai putine cicatrici un eveniment tragic. Este un film solid, care merita sa fie vazut si pe care il recomand.

Ratchet & Clank (2016)

Gen: Animatie

Distributie: James Arnold Taylor, David Kaye, Jim Ward, Paul Giamatti, John Goodman

Regizor: Kevin Munroe [a mai regizat: Troll: The Tale of a Tail(2018), Dylan Dog: Dead of Night(2010), TMNT(2007)]

Buget: 20.000.000 $
Incasari: 13.385.737 $

Premii:
- Craft Award - Sound Editing - Feature Film, Directors Guild os Canada, 2017

Nota Gealapa: 6.15
Metascore: 29/100

Cand galaxia este amenintata de un capitan infam, un mecanic si noul sau aliat robot se alatura unei echipe de combatanti de elita, pentru a salva universul.

Nu inteleg rostul aparitiei unor filme de duzina, cu atat mai mult al celor animate. De ce ai face un film pe care il vor vedea destul de putini oameni si de care nu isi va aduce nimeni aminte peste un an. nu pot sa cred ca toti cei care fac astfel de filme traiesc cu impresia ca produc de fapt vreo capodopera. Mai mult, cred ca perioada de glorie a filmelor animate a cam trecut si cele care sunt cu adevarat bune si se remarca cu adevarat sunt din ce in ce mai rare. Acesta nu face parte dintre ele. Este o poveste banala, care imprumuta actiuni si idei din filme care exista deja si doar le pune in spatele altor personaje, personaje care nu sunt nici ele tocmai memorabile. Filmul nu arata rau si pentru copii poate constitui o vizionare agreabila, dar nu cred ca se va numara printre favoritele nimanui si nici nu cred ca se va transorma intr-o franciza de succes daca apare vreun sequel, asa cum lasa finalul sa se inteleaga.

Distributia nu este rea deloc si este poate cel mai bun lucru la acest film. Sunt destui actori experimentati care dau viata personajelor animate, dar nici macar ei nu au putut face prea mult. Cand vorbim de filme de animatie, impactul actorilor care asigura vocile este oricum unul destul de limitat si sunt rare situatiile in acre acestia strica sau ajuta un film in mod decisiv. E placut tousi sa stii ca in spatele unor personaje ai vocea unor actori importanti. In cazul de fata vorbim de nume ca John Goodman, Paul Giamatti, Rosario Dwson sau chiar Sylvester Stallone.

Partea buna este ca acest film nu m-a plictisit, chiar daca nu mai sunt demult copil. Printre glumele expirate si-au facut loc si cateva foarte bune, iar suspansul a existat si el pe ici pe colo. In plus, mai sunt si cateva lectii pentru copii despre tradare si iertare, care fac ca experienta oferita de film sa nu fie o pierdere de vreme. Cred ca vizualizandu-l in 3D, poate crea o impresia chiar mai pozitiva despre acesta, dar cred ca per total se va pierde in anonimat si nu am un motiv serios pentru care sa il recomand.

<iframe width="720" height="395" src="https://www.youtube.com/embed/bvWRilQ9lnI" frameborder="0" allow="accelerometer; autoplay; clipboard-write; encrypted-media; gyroscope; picture-in-picture" allowfullscreen></iframe>

Inconceivable (2017)

Gen: Thriller

Distributie: Gina Gershon, Nicky Whelan, Nicolas Cage, Sienna Soho Baker, Harlow Bottarini

Regizor: Jonathan Baker [aflat la prima experienta ca regizor]

Buget: 10.000.000 $
Incasari: 259.635 $

Nota Gealapa: 5.60

O mama incearca sa scape de trecutul ei abuziv mutandu-se in alt oras, unde se imprieteneste cu o alta mama, care insa devine suspicioasa la adresa ei.

Problema acestui film nu este lipsa de originalitate a intrigii, ci faptul ca este prost executat. Daca tot reiei o poveste mai veche, macar pune-o in scena mai bine. Potential a existat din plin si nu avea cum sa fie altfel cu o astfel de poveste, care da oricarui film un plus de suspans. Din pacate, scenariul a fost absolut mediocru, cu dialoguri lipsite de sare si piper si intreg filmul a fost foarte previzibil. Ba mai mult, se sare peste bucati de timp esentiale in care lucrurile se rezolva miraculos doar ca sa fie bine la final. Nu pot sa zic ca m-am plictisit, dar am dat ochii peste cap de prea multe ori.

Cred totusi ca cea mai mare problema a filmului este nivelul foarte slab al interpretarii. Nu stiu daca asta se datoreaza exclusiv scenariului prost. Cred ca parte din responsabilitate apartine si actorilor si nu inteleg cum s-a intamplat asta pentru ca protagonistii sunt actori experimentati, cu abilitati dovedite, care ar fi trebuit sa poata scoate prestatii decente, chiar si in astfel de conditii vitrege. Sa zicem ca Nicolas Cage ne-a obisnuit cu faptul ca nu ii mai pasa, dar de la Nicky Whelan aveam asteptari mai mari. Nici Gina Gershon nu a fost departe, dar macar ea a avut cateva scene in care a fost naturala, dar per total, cred ca acesta este capitolul care m-a dezamagit cel mai mult.

Filmul pare un remake mult mai prost si cu un ritm mult mai lent al The Hand that Rocked the Cradle(1992). Bineinteles ca exista ceva variatii ale povestii, dar nimeni nu poate fi pacalit sa creada ca acesta este un film original 100%. Scenele de nuditate gratuita nu reusesc sa faca nimic pentru nimeni aici sai nu reusesc sa compenseze in vreun fel celelalte minusuri, iar sfarsitul este impachetat mult prea frumos si previzibil cu vreo doua zeci de minute inainte sa se intample. Nu este neaparat o pierdere de timp daca va cade in brate, pentru ca asa cum am spus, nu m-a plictisit, dar nici nu merita un efort de a fi cautat.

<iframe width="720" height="395" src="https://www.youtube.com/embed/MaU2hf4iGew" frameborder="0" allow="accelerometer; autoplay; clipboard-write; encrypted-media; gyroscope; picture-in-picture" allowfullscreen></iframe>
 

The Last Movie Star (2017)

Gen: Drama

Distributie: Burt Reynolds, Ariel Winter, Clark Duke, Chevy Chase, Ellar Coltrane

Regizor: Adam Rifkin [a mai regizat: Director's Cut(2016), Shooting the Warwicks(2015), Giuseppe Makes a Movie(2014), Chillerama(2011), Homo Erectus(2007)]

Incasari: 14.410 $

Premii:
- Best International Dramatic Feature, Edmonton International Film Festival, 2018
- Best Director, Film Threat Award This!, 2019
- Chairmans Award, San Diego International Film Festival, 2017

Nota Gealapa: 7.25
Metascore: 46/100

Un fost star de cinema, aflat acum la batranete, este nevoit sa accepte realitatea ca anii lui de glorie au trecut demult. Chiar aca poate parea o poveste superficiala despre faima pierduta, este de fapt in adancul lui, un film despre batranete.

Daca te prinde in starea de spirit potrivita, acest film poate sa iti provoace anumite anxietati legate de viitor si batranete. Nu am mai vazut demul un film care sa aiba o atmosfera atat de sumbra si depresiva de la inceput pana la sfarsit. Nici macar momentele de umor, destul de bune calitativ, nu reusesc sa schimbe aceasta impresie. Din fericire insa, aceasta senzatie este transmisa in mod voit de catre regizor si ajutat si de un scenariu bine scris, filmul este unul foarte bun, care ridica teme de gandire foarte interesante si reuseste sa captiveze in ciuda unui ritm foarte lent si a lipsei totale de tehnologie.

Distributia nu este una moderna, cu nume in voga si se invarte in jurul protagonistului, Burt Reynolds, un actor care nu mai are nevoie de nici o prezentare si care ne ofera si acum, spre apusul carierei sale, o interpretare foarte reusita si credibila. Nu este o interpretare care sa il umpre de premii, dar a fost suficient de bun incat sa ma faca sa cred pe alocuri ca vad un film autobiografic, chiar daca nu este cazul. Acesta a fost sustinut bine si de mai tinerii si mult mai putin cunoscutii sai colegi de platou, dintre care as remarca-o pe Ariel Winter, care a aratat destul potential.

Parte a motivului care iti da senzatia uneori ca acest film este chiar despre Burt Reynolds, este modul in care acesta interactioneaza in film cu filmele sale mai vechi. Imi place cum umorul si emotia alterneaza in acest film, la fel cum alterneaza si momentele in care protagonistul este fie agreabil, fie detestabil. Este un film care merita o vizionare, pe acre il recomand si care este posibil sa va faca sa va ganditi la propriile greseli din viata si sa va dea o doza de regret.

The Dressmaker (2015)

Gen: Drama, Comedie

Distributie: Kate Winslet, Judy Davis, Liam Hemsworth, Hugo Weaving, Julia Blake

Regizor: Jocelyn Moorhouse [a mai regizat: A Thousand Acres(1997), How to Make an American Quilt(1995), Proof(1991)]

Buget: 12.468.000 $
Incasari: 23.762.417 $

Filmul a obtinut 15 premii, printre care:
- Best Costume Design, Australian Academy of Cinema and Television Arts (AACTA) Awards, 2015
- Best Supporting Actor (Hugo Weaving), Australian Academy of Cinema and Television Arts (AACTA) Awards, 2015
- Best Supporting Actress (Judy Davis), Australian Academy of Cinema and Television Arts (AACTA) Awards, 2015
- Best Lead Actress (Kate Winslet), Australian Academy of Cinema and Television Arts (AACTA) Awards, 2015
- Audience Choice Award - Favourite Australian Film, Australian Academy of Cinema and Television Arts (AACTA) Awards, 2015

Nota Gealapa: 7.35
Metascore: 47/100

O femeie plină de farmec se întoarce în micul ei oraș din Australia rurală. Cu mașina ei de cusut și stilul haute couture, ea transformă femeile locale și se răzbună pe cei care i-au greșit.

Acest film este o mica bijuterie ascunsa. Nu am auzit nimic despre el, nu am vazut vreo reclama si l-am descoperit din intamplare. Are o intriga usurica, nu prea complicata si usor superficiala, pentru ca nu este chiar atat de importanta, dar este bine scris, bine pus in scena si bine jucat. Tehnologia lipseste aproape cu dasavarsire, dar dialogurile compenseaza din plin lipsa unor efecte vizuale sau alte artificii moderne. In prima faza nu am inteles de ce acest film se recomanda a fi mai degraba o drama decat o comedie, pentru ca mai bine de jumatate din el nu am identificat drama, ba chiar as fi conchis ca este o comedie reusita, dar si cand loveste, drama vine intr-o cantitate neasteptat de mare si lucrurile iau o intorsatura total neasteptata, iar aceasta imprevizibilitate si noile emotii transmise ajuta filmul foarte mult.

Distributia este poate cel ami neasteptat lucru la acest film si principalul avantaj al acestuia. O asemenea abordare cu o poveste simpla, dar scrisa bine se bazeaza aproape exclusiv pe abilitatea actorilor de a fructifica intrgul potential al scenariului. Acest film are in distributie o cantitate uriasa de talent. Este plin de nume uriase ale industriei, lucru care pe mine m-a surprins , avand in vedere ca vorbin de un film australian, nu de un proiect de la Hollywood. Kate Winslet, Judy Davis, Liam Hemsworth sau Hugo Weaving, toti au avut prestatii foarte bune si au avut o chimie excelenta. Dintre toti, as spune ca Winslet este cea care straluceste si se remarca, asa cum ar fi fost si normal avand in vedere ca ea este protagonista acestei povesti.

Lectiile filmului sunt in zona de judecare a altor persoane si de marginalizare a celor care nu se incadreaza in ideea noastra de normal si sunt transmise foarte agreabil si usor de digerat pentru cei interesati sa le primeasca. Este aproape impresionanta si abordarea regizorului cand vine vorba de natura umana. Aproape ca as crede ca are vreun doctorat in psihologie. Cumva totul a functionat la acest film. Scenaru, regizor, actori, toti s-au potrivit perfect, iar aceasta compatibilitate se simte si rezultatul este un film foarte placut la vedere, pe care il recomand.

<iframe width="720" height="395" src="https://www.youtube.com/embed/DMEu-1CIB_I" frameborder="0" allow="accelerometer; autoplay; clipboard-write; encrypted-media; gyroscope; picture-in-picture" allowfullscreen></iframe>

Sobibor (2018)

Gen: Istoric, Drama, Razboi

Distributie: Konstantin Khabenskiy, Christopher Lambert, Mariya Kozhevnikova, Michalina Olszanska, Philippe Reinhardt

Regizor: Konstantin Khabenskiy [aflat la primul lungmetraj]

Buget: 2.400.000 $
Incasari: 5.096.619 $

Premii:
- Jury Prize - Best Feature Film, LifeArt Festival, 2018
- Yakov Kaller Award - Best Russian Jewish Film, Moscow Jewish Film Festival, 2018

Nota Gealapa: 6.80

Povestea ofiterului sovietic Alexander Pechersky si a revoltei din lagarul de exterminare Sobibór din timpul celui de-al doilea razboi mondial. Cand a fost prizonier acolo, Pechersky a reusit sa faca imposibilul si sa organizeze o revolta si o evadare in masa. Multi dintre evadati au fost ulterior prinsi si ucisi, dar ceilalti, condusi de Pechersky au reusit sa se alature partizanilor. Scenariul este bazat pe cartea lui Ilya Vasiliev, Evadare catre nemurire.

Nu este cel mai buna film pe acre l-am vazut. nu este nici macar cel mai bun film rusesc pe care l-am vazut, dar are destule parti bune. Un film despre terorile din lagarele naziste este intotdeauna interesant, dar un film rusesc despre acest subiect are din start o mica problema de credibilitate. Trecand peste acest aspect, filmului ii lipseste un inceput dezvoltat cum trebuie sau un deznodamant satisfacator pe deplin. Reuseste in schimb sa creeze emotie prin ororile prezentate, care pare destul de realiste si credibile. Este de apreciat si faptul ca filmul arata foarte bine vizual. Nu sunt efecte complicate pentru ca bnugetul nu a permis asa ceva, dar costumele si cinematografia au reprodus foarte bine epoca in acre se desfasoara actiunea.

Distributia este foarte interesanta. A adunat o sumedenie de actori rusi, asa cum era de asteptat, probabil unii dintre ei destul de cunoscuti in tara lor, dar ale caror nume mie nu imi spun nimic. Pe langa acestia exista si cativa actori europeni care au roluri destul de importante si chiar unii de peste ocean, cel mai important nume fiind cel al lui Chritopher Lambert. In afara de Konstantin Khabenskiy, care a fost si protagonistul si regizorul acestui film, facand astfel manevra Sergiu Nicolaescu si oferind o interpretare foarte implicata si destul de buna, peste media filmului de altfel, nu pot sa spun ca am vazut prea mare interes din partea restului actorilor. Totusi, cumva, acest mix ciudat cred ca a fost pana la urma un succes, pentru ca fara sa fie cu adevarat impresionante, prestatiile actorilor au fost suficient de solide pentru a nu strica filmul.

Pana la urma cred ca acest gen de filme trebuie vazute indiferent de cat de greu poate fi, pentru ca faptele prezentate nu trebuie uitate niciodata. Pana la urma nu conteaza tara de origina a acestor filme, pentru ca este important sa vezi mai multe puncte de vedere. In acest caz insa, chiar daca vorbim de un film rusesc, patria mama nu este glorificata si filmul nu mi se pare a avea nici macar o umbra de propaganda. Cred ca este un film suficient de bun incat sa merite o vizionare, asa ca il recomand.

Oldboy (2003)

Gen: Mister, Actiune

Titlu original: Oldeuboi

Distributie: Min-sik Choi, Ji-Tae Yoo, Hye-jeong Kang, Dae-han Ji, Dal-su Oh

Regizor: Chan-wook Park [a mai regizat: The Handmaiden(2016), Bitter Sweet Seoul(2014), Stoker(2013), 60 Seconds of Solitude in Year Zero(2011), Thirst(2009)]

Buget: 3.000.000 $
Incasari: 15.002.116 $

Filmul a obtinut 40 de premii, printre care:
- Best Actor (Min-sik Choi), Asia-Pacific Film Festival, 2004
- Best Director, Asia-Pacific Film Festival, 2004
- Best Foreign Film, Austin Film Critics Association, 2006
- Best New Actress (Jin-Seo Yoon), Baek Sang Art Awards, 2004
- Best Director, Baek Sang Art Awards, 2004

Nota Gealapa: 8.20
Metascore: 77/100

Dupa ce este rapit si inchis timp de 15 ani, Oh Dae-Su este eliberat, dar afla ca are la dispozitie doar cinci zile pentru a afla cine si de ce l-a rapit, altfel se va intampla un lucru ingrozitor.

 Observ un tipar al filmelor coreene si nu ma invat minte; ma las pacalit de fiecare data. Ma uit la un film, am impresia ca este un film decent sau bunicel si chiar cand ma pregatesc sa imi trag concluziile, lucrurile o iau razna cu totul, povestea devine si mai interesanta, usor bolnava, creste adrenalina si cand totul se termina ramai cu o expresie tampa pe fata incercand sa digeri ce ai vazut. Asa se intampla si in cazul Olboy, care pana aproape de final este doar un film de mister bunicel cu cateva scene mai reusite, dar in ultimele zece minute te lasa cu gura cascata. Filmul nu deobrdeaza de efecte vizuale sau scene de actiune scumpe, pentru ca bugetul a fost unul mic. Principala arma a acestuia este povestea, venita la pachet cu un scenariu foarte bun. In prima faza este destul de greu de urmarit datorita stilului asiatic si a barierei de limbaj, pentru ca nu te poti baza in intregime pe subtitrare la astfel de film, dar odata ce te obisnuiesti cu decorul si cu ritmul, este un film absolut senzational.

Nu sunt un expert al cinematografiei asiatice, dar am vazut cateva filme si am recunoscut cativa actori, ceea ce ma face sa cred ca distributia este destul de buna. Interpretarile mi s-au parut foarte bune, destul de convingatoare, peste nivelul cu care m-au obisnuit filmele din partea asta de lume, dar in continuare intr-un puternic stil coreean, care necesita un timp de acomodare. Am vazut vreo doua interpretari care au reusit sa se evidentieze si sa transmita cu adevarat. Este vorba d eprotagonistul Min-sik Choi, dar si Hye-jeong Kang, care i-a fost partenera pentru o bucata buna de timp, iar cei doi impreuna au facut o treaba excelenta.

Filmul ofera suspans i tensiune de la inceput, dar pe masura ce se apropie punctul culminant, acesta devine brutal, greu de urmarit si transmite o avalansa de emotii brute. Este regizat magistral, interpretat excelent si are o poveste foarte buna la baza. Stiu ca un film coreean nu pare o optiune foarte atragatoare pentru o seara de film, dar acest film este unul dintre filmele care nu va vor lasa indiferenti. L-as adauga pe o lista scurta de filme care trebuie neaparat vazute, asa ca vi-l recomand cu incredere.

<iframe width="720" height="395" src="https://www.youtube.com/embed/2HkjrJ6IK5E" frameborder="0" allow="accelerometer; autoplay; encrypted-media; gyroscope; picture-in-picture" allowfullscreen></iframe>

Ready Player One (2018)

Gen: SF, Actiune, Aventura

Distributie: Tye Sheridan, Olivia Cooke, Ben Mendelsohn, Lena Waithe, T.J. Miller

Regizor: Steven Spielberg [a mai regizat: The Post(2017), The BFG(2016), Bridge of Spies(2015), Lincoln(2012), War Horse(2011)]

Buget: 175.000.000 $
Incasari: 582.893.671 $

Filmul a obtinut 11 premii, printre care:
- Saturn Award - Best Science Fiction Film, Academy of Science Fiction, Fantasy & Horror Films, SUA 2019
- Film Music, BMI Film & TV Awards, 2018
- Golden Carp Film Award - International - Best Visual and Sound Effects, Faro Island Film Festival, 2019
- Best Fantasy/Adventure TV Spot, Golden Trailer Awards, 2018
- Best Visual Effects, Hawaii Film Critics Society, 2019

Nota Gealapa: 7.65
Metascore: 64/100

Dupa moartea creatorului unei realitati virtuale numita OASIS, acesta lasa o provocare postuma pentru toti utilizatorii OASIS, pentru a gasi un ou de Paste, iar castogatorului ii va reveni intreaga sa avere si controlul lumii sale.

Steven Spielberg nu mai are demult probleme cu bugetul filmelor sale. Oamenii arunca in el cu cati bani are nevoie, asa ca nu e nici o surpriza ca din punct de vedere vizual acest film arata excelent. Intriga, chiar daca nu este una in intregime originala, este foarte actuala si plina de potential, iar Spielberg este suficient de experimentat si talentat pentru a nu il irosi. Nu am foarte mult eplangeri legate de film. Este interesant, palpitant, plin de suspans, dar pentru gustul meu este prea multa lume virtuala si prea putina realitate. BIneinteles ca pentru cei mai tineri, faptul ca acest film este practic o transpunere Fortnite pe marile ecrane este un deliciu, nicidecum un inconvenient.

A doua mea observatie ar fi numele prea putin cunoscute si experimentate din distributie. Inteleg nevoia de figuri noi si de actori tineri, care sa faca aceasta experienta de gaming cat mai autentica, dar aceasta nu suplineste in totalitate lipsa unor actori mai experimentati, macar in rolurile mai mici, care ar fi putut fi de ajutor in anumite momente. Tinerii din distributie nu fac o treaba rea deloc, dar mai au de lucrat cand vine vorba de transmis emotie, iar lipsa lor de experienta este vizibila uneori, dar per total cred ca s-au achitat cu brio de sarcini si nu au incurcat povestea.

Am vazut multe critici ca filmul nu respecta intocmai firul epic al romanului care l-a inspirat, dar cum eu nu am citit cartea si cred ca nu foarte multi oameni au facut-o, nu vad ca acest aspect sa fie un inconvenient, iar daca v-a placut cartea considerati filmul ca o varianta alternativa si nu fiti prea scrupulosi. Nu stiu daca va deveni un clasic, sau va avea un sequel, dar este cu siguranta un film foarte bun, care merita vazut si care face ca doua ore si jumatate sa treaca pe nesimtite. Exista si ceva lectii de viata prin el, unele foarte bine spuse, dar nu stiu daca cineva ia cu adevarat in serios vreo morala din acest gen filme.

<iframe width="720" height="395" src="https://www.youtube.com/embed/cSp1dM2Vj48" frameborder="0" allow="accelerometer; autoplay; encrypted-media; gyroscope; picture-in-picture" allowfullscreen></iframe>

Taxi (1998)

Gen: Comedie

Distributie: Samy Naceri, Frédéric Diefenthal, Marion Cotillard, Manuela Gourary, Emma Wiklund

Regizor: Gérard Pirès [a mai regizat: Sky Fighters(2005), French Spies(2004), Steal(2002), The King of Ads(1991), Rends-moi la clé!(1981)]

Buget: 9.700.000 $

Premii:
- Golden Slate - Best Movie Soundtrack, Csapnivalo Awards, 2000
- Best Sound (Meilleur son), César Awards, Franta 1999
- Best Editing (Meilleur montage), César Awards, Franta 1999

Nota Gealapa:  7.40

Pentru a-si curata cazierul auto, unsofer de taxi trebuie sa fie soferul unui inspector de politie stangaci, care incearca sa prinda o banda se spargatori de banci germani.

Cinematografia europeana nu prea ofera francize in stilul celol de la Hollywood. Eu unul nu stiu decat vreo trei sau patru. Aceasta serie frantuzeasca seamana destul de mult cu francizele mari, dar nu are nici pe departe aceeasi stralucire. Poate e bugetul, poate sunt actorii sau poate e scenariul, dar chiar daca este un film foarte bune si extrem de agreabil, iti da permanent senzatia ca lipseste ceva. acest prim film al seriei vine dintr-o perioada in care efectele vizuale erau la inceput pe la americani, iar in Europa aproape ca nu existau, asa  ca toate cascadoriile si efectele speciale sunt facute old-shool si asta mi-a placut foarte mult. Sunt destule scene de actiune bune, ritmul este unul alert, iar pulsul este ridicat in permanenta, dar dialogurile sunt destul de slabe, iar comedia nu este nici e de cea mai buna calitate.

Distributia este decenta, cum de altfel tot decente sunt si prestatiile actorilor, dar nimic mai mult de atat. Nu am vazut vreo interpretare mai speciala care sa iasa in evidenta, nici macar din partea lui Marion Cotillard, in a carei aparare trebuie sa mentionez ca nu a acut un eprsonaj major si era si la inceput de cariera. bine macr ca nu au existat nici interpretari atat de proaste incat sa strice tot film, dar recunosc ca stilul frantuzesc al acestora poate fi iritant uneori si cred ca lucreaza in defavoarea filmului.

Parte din motivul pentru care filmul este atat de agreabil este intriga foarte simpla si o miza realista si credbila. Un exemplu bun pentru vorba conforma careia uneori "mai putin, inseamna de fapt mai mult". Daca scenariul ar fi facut ca intreaga soarta a lumii depinde de vreun personaj din film mi-ar fi fost foarte greu sa inhit aceasta galusca. Chiar daca cei doi protagonisti sunt uniti dupa un stereotip clasic al partenerilor improbabili, acestia reusesc sa evite ulterior majoritatea cliseelor, pentru ca ambii sunt personaje credibile, cu greseli care ii fac credibili si usor de indragit. Cred ca Taxi merita mai multa atentie si merita sa fie vazut.

<iframe width="720" height="395" src="https://www.youtube.com/embed/qYBNjVnbtFg" frameborder="0" allow="accelerometer; autoplay; encrypted-media; gyroscope; picture-in-picture" allowfullscreen></iframe>

Pitch Perfect 3 (2017)

Gen: Comedie, Musical

Distributie: Anna Kendrick, Rebel Wilson, Brittany Snow, Anna Camp, Hailee Steinfeld

Regizor: Trish Sie [a mai regizat: The Sleepover(2020), Step Up All In(2014)]

Buget: 45.000.000 $
Incasari: 185.400.345 $

Premii:
- Best Music Supervision for Films Budgeted Over 25 Million Dollars, Guild of Music Supervisors Awards, 2018
- Artisan - Best Contemporary Makeup - Feature-Length Motion Picture, Hollywood Makeup Artist and Hair Stylist Guils Awards, 2018
- ReFrame Stamp - Narrative & Animated Feature, ReFrame, 2018
- Choice Movie Actress: Comedy (Anna Kendrick), Teen Choice Awards, 2018

Nota Gealapa: 6.20
Metascore: 40/100

Dupa ce au castigat campionatul mondial, grupul Bellas se reuneste pentru o utima competitie, un turneu USO peste ocean, dar trebuie sa infrunte un grup care pe langa voce, foloseste si intrumente.

Cei care s-au ocupat de acest film nu pot fi acuzati ca nu au facut tot ce au stiut ei mai bine pentru a opri drumul la vale pe care a apucat-o franciza inca de la al doilea film. Au adus un regizor nou si au facut rost de un buget urias pentru un asemenea film, care nu stiu cum s-a cheltuit, pentru ca filmu nu a aratat atat de scump. Din pacate insa, toate tentativele lor au fost esuate. Cred ca acesta este genul de film care te surprinde si iti atrage atentia odata, dar apoi devine destul de previzibil si plictisitor. Pana la urma, este doar un film despre o trupa de fete care canta acapella, care vor a cante ami bine decat alte trupe. Greu sa creezi ceva palpitant din asa ceva. Nu este totul chiar rau si au existant cateva momente de tensiune si chiar scene amuzante.

Distributia este in cea mai mare parte aceeasi cu care ne-am obisnuit din primele filme, adica destule actrite cunoscute si relevante, dar multe dintre ele cu un stil aparte si nu pe placul tuturor, care uneori sunt greu de digerat de unele singure, ce sa mai zic cand sunt puse laolalta. De aceasta data scenariul a fost si el foarte slab si nu le-a ajutat mai deloc si singura care a reusit sa fie constant amuzanta a fost Rebel Wilson. Restul, au avut doar cateva momente bune, iar in rest au fost destul de sterse. As fi trist pentru aceste actrite, daca nu as fi absolut absolut convins ca s-au distrat de minune lucrand impreuna si probabil au si avut niste salarii impresionante.

Cumva si acest film a reusit sa fie un succes la box-office. A obtinut cifre comparabile cu primul si cel mai bun film al seriei, dar cu un buget de trei ori mai mare. Intr-o perioada in care filmele de comedie care au in centrul actiunii o femeie sunt foarte la moda, acesta este doar o dezamagire. Ma bucur ca nu va exista un al patrulea sequel, pentru ca erau sanse uriase ca acesta sa impinga frnciza inspre penibil, asa daca analizam toate cele trei filme ale serieri, iese o medie decenta. In concluzie, nu recomand acest film decat daca v-au placut primele doua si aveti o nevoie de nestapanit sa inchideti acest capitol, altfel e mai bine sa il ocoliti.

<iframe width="720" height="395" src="https://www.youtube.com/embed/qZkuyLsN3gM" frameborder="0" allow="accelerometer; autoplay; encrypted-media; gyroscope; picture-in-picture" allowfullscreen></iframe>