Tulip Fever (2017)

Gen: Drama, Dragoste

Distributie: Alicia Vikander, Dane DeHaan, Jack O'Connell, Holliday Grainger, Tom Hollander

Regizor: Justin Chadwick [a mai regizat: The Money(2014), Mandela: Long Walk to Freedom (2013), Stolen(2011), The First Grader(2010), The Other Boleyn Girl(2008)]

Buget: 25.000.000 $
Incasari: 8.381.715 $

Nota Gealapa: 6.75
Metascore: 38/100

Un tanar artist se indragosteste de o femeie casatorita dupa ce este angajat sa ii picteze portretul, in timpul maniei lalelor din Olanda secolului XVII.

Tulip Fever este un fel de Romeo si Julieta in varianta olandeza, cu o poveste de dragoste mai putin pura, cu un final ceva mai fericit si care ne invata o lectie foarte importanta si anume ca minciuna functioneaza si livreaza rezultate pozitive. Desi incepe ca un film de epoca linistit, spre final cantitatea de drama este aproape coplesitoare. Se intampla atatea lucruri ca nu mai stii pentru cine iti pare rau, cine este moral si cine nu si cine vrei sa supravietuiasca. Jovialitatea mi se pare ca lipseste cu desavarsire, chiar si in cele mai pozitive scene. Din punct de vedere tehnic, filmul are costume foarte reusite, iar cinematografia este corecta, dar nu va asteptati la ceva spectaculos la acest capitol.

Distributia este neasteptat de buna. Este surprinzator ca o poveste atat de banala pana la urma, a atras nume asa importante, ca Alicia Vikander sau Tom Hollander. Am vazut doar interpretari bune; nimic gresit, dar nici ceva spectaculos si chiar daca scenariul nu este neaparat cel mai bun, cantitatea de drama ar fi permis interpretari ceva mai emotionante. Din fericire, protagonistii au avut o chimie buna si au facut suficient pentru a lasa o impresie pozitiva.

Filmul ii va incanta de-a dreptul pe cei carora le plac povestile cu un ritm lent. Chiar si eu l-am gasit agreabil. Nu este cel mai bun, dar este suficient de palpitant incat sa mentina interesul spectatorului viu pana la final. Nu o sa il adaug in colectia mea si probabil nici nu o sa imi amintesc prea multe despre el peste o luna, dar cred ca merita o vizualizare, as aca il recomand.

Longmire (2012-2017)

Gen: Drama, Western

Distributie: Robert Taylor, Katee Sackhoff, Lou Diamond Phillips, Cassidy Freeman, Adam Bartley

Premii:
- Best Spot - Audio/Visual, Key Art Awards, 2013
- Red Nation Film Award of Excellence - Supporting Actor (A. Ramirez), Red Nation Film Festival, 2013
- Bronze Wrangler - Fictional Television Drama, Western Heritage Awards, 2017
- Bronze Wrangler - Fictional Television Drama, Western Heritage Awards, 2013

Nota Gealapa: 8.15
Metascore: 68/100

Walt Longmire este un serif dedicat in incoruptibil din Absaroka, Wyoming. Vaduv de numai un an, este un om in perioada de reparatie sufleteasca, dar isi ascunde durerea in spatele unei fete curajoase si a ratiunii.

Imi place foarte mult sa descopar din cand in cand cate un film de care nu am auzit nimic si care sa ma dea pe spate. Este si cazul lui Longmire, un serial despre care nu auzisem nimic, nici un prieten nu m-a innebunit de cap ca trebuie sa il vad, nici un spot pe youtube... nimic. Si cu toate astea, am avut parte de o surpriza foarte placuta. O sa incep cu partile negative pentru ca sunt destul de putine. Are o serie de clisee pe care trebuie sa le treci cu vederea, cum ar fi oraselul american in care s eintampla tate crimele din lume. Are un erou destul de unidimensional, dar asta nu este neaparat un lucru negativ in economia filmului, iar aceia dintre voi care cauta ceva mai extravagant, va avertizez ca nu este deoc un film haute couture.

Este un serial clasic, un western modernizat putin daca vreti, care pare invechit, dar este neasteptat de proaspat si de surprinzator. Rasturnarile de situatie sunt total neasteptate si de cele mai multe ori contribuie pozitiv la film. Personajele sunt dezvoltate destul de lent, astfel incat abia in ultimul sezon poti spune ca stii totul despre ele. Este si sangeros pe alocuri, dar chiar daca nu debordeaza de tehnologie este un film robus si care iti poate provoca fiori doar din scenariu si interpretare. De asemenea, imi place ca are masura. Sunt doar sase sezoane, dintre care unul singur are mai mult de zece episoade.

Distributia nu este una care sa impresioneze la prima vedere, dar este una solida, formata din actri cu multe seriale in cv si chiar cu lungmetraje, dar acestea din urma nu dintre cele mai bune. Interpretarile sunt destul de bune. Nu au depasit un anumit nivel decat sporadic, dar au fost suficient de credibile pentru a te mentine in poveste, iar chimia dintre protagonisti a fost una foarte buna, dand impresia unei echipe extrem de bine sudate. Poate legatura dintre acestia a fost prea stransa si acesta este motivul pentru acre nu am vazut decat arareori celebritati care sa isi faca aparitia in cate un episod, un lucru care da farmec serialelor in general. S-a intamplat pe ici pe colo, dar cu actori ale caror figuri le recunosti tot din alte seriale si nici un nume cu adevarat important.

Crima, drama, bine versus rau, o poveste buna cu un scenariu bine scris, pus in scena corespunzator de niste actori experimentat. Cam acesta este rezumatul acestui serial. Exista si destul umor subtil, iar ritmul este suficient de alert incat episoadele sa nu fie plictisitoare. Inevitabil apar si povestile de dragoste, dar destul de putine si tratate cu decenta si fara sa influenteze decisiv povestea. Este per total unul dintre cele mai credibile film western din epoca moderna si vi-l recomand cu incredere. Pana la urma cui nu ii place un serif bun?

After Porn Ends (2012)

Gen: Documentar

Distributie: Amber Lynn, Asia Carrera, Bobby Slayton, Crissy Moran, David Weintraub

Regizor: Bryce Wagoner [a mai regizat: After Porn Ends 2(2017), Parrot Heads(2017)]

Buget: 400.000 $

Nota Gealapa: 5.95

O explorare a vietii unor foste staruri din industria pentru adulti, retrasi din diverse motive din activitate.

Sunt foarte dezamagit de acest film. Cu un astfel de titlu, te astepti sa primesti niste informatii din industrie la care nu ai avea acces in mod obisnuit, sa afli niste povesti de viata triste si eventual sa fie umanizata imaginea unor oameni stigmatizati in permanenta. Pe alocuri, filmul ofera aceste lucruri, dar se insista mult prea mult pe povestile triste, adevarate sau nu, care determina un om sa ajunga in aceasta industrie, de parca nimeni nu o face de bunavoie. Sunt convins ca o parte importanta a actorilor se duc acolo pentru a face bani usor si atat, nu pentru ca i-a atins un unchi in copilarie. Nici din punct de vedere tehnic acest film nu este vreo capodopera. E doar o serie de interviuri intrerupte cand si cand de cate doua sau trei secunde dintr-un film.

Cel mai deranjant lucru insa, este nivelul de ipocrizie al protagonistilor. Intr-adevar, printre participanti sunt nume importante ale industriei pentru adulti. In afara de vreo doua exceptii de oameni care au recunoscut ca le-a placut ce au facut, ca i-a ajutat sa se realizeze si ca viata e frumoasa, marea majoritate au infierat aceasta industrie cu tot felul de apelative, iar intree timp multi dintre ei au reintrat in bransa. Dintre toti, cea mai ipocrita mi s-a parut Crisy Moran, care a ajuns acum sa predice cuvantul Domnului, de parca ea a fost otaj toata viata ei si a cum a scapat dintr-un beci si ne spune sa nu ne pierdem speranta. Nu. Ai luat o decizie constienta sa castigi bani usor, facnd sex in fata camerelor si nu poti sa vii acum ca o fecioara abuzata sa ne dai lectii de moralitate.

Filmul are si parti bune. In primul rand da o oarecare senzatie de obiectivitate, chiar daca multi dintre cei intervievati incearca mai degraba sa isi gaseasca scuze. Nu am idee daca regizorul este pro sau anti-pornografie si asta este bine. Un subiect de acest gen e clar ca va atrage multi oameni, care se asteapta insa sa fie mai dinamic. Din pacate, acest film nu livreaza. Este destul de sec si m-a uimit sa vad ca la cat de simplu si static este, au existat totusi cadre tremurande. Totusi, eu cred ca ar trebui vazut macar din curiozitate.

First They Killed My Father (2017)

Gen: Biografic, Drama, Istoric

Distributie: Sareum Srey Moch, Phoeung Kompheak, Sveng Socheata, Mun Kimhak, Heng Dara

Regizor: Angelina Jolie [a mai regizat: By the Sea(2015), Unbroken(2014), In the Land of Blood and Honey(2011), A Plece in Time(2007)]

Buget: 24.000.000 $

Filmul a obtinut 9 premii, printre care:
- Best Foreign Language Film, Boston Online Film Critics Association, 2017
- Bronze Frog, Camerimage, 2017
- Top Ten of the Year - International Competition, CinEuphoria Awards, 2018
- Foreign Language Film of the Year, Hollywood Film Awards, 2017
- Sierra Awards - Best Foreign Film, Las Vegas Film Critics Society Awards, 2017

Nota Gealapa: 7.25
Metascore: 72/100

Autoarea si activista pentru drepturile omului Loung Ung isi aduce aminte ororile suferite pe cand era copil, sub tirania lui Khmer Rouge.

Cred ca acesta este cel mai bun film regizat de Angelina Jolie. E drept ca nu a fost in aceasta postura de foarte multe ori pana acum si stacheta nu era ridicata prea sus de filmele precedente, dar acesta chiar este un film bun si pare ca perioada de acutumanta a trecut. E cumva previzibil ca ea sa abordeze o poveste de genul asta dintr-o tara din care probabil a adoptat sau urmeaza sa adopteze vreun copil, dar asta nu schimba faptul ca intriga este extrem de interesanta si este pusa in scena foarte bine. Exista tensiune, suspans, filmul este destul de grafic si nu exista momente moarte. Cuvintele sunt putine si nu sunt rostite fara rost si chiar daca este un film de peste doua ore, timpul trece foarte repede.

Distributia este formata exclusiv din actori din zona geografica in care se desfasoara actiunea, din care am recunoscut vag poate un singur chip si o proportie mare din aceasta distributie este formata din actori copii. Acestea erau ingrediente pentru un succes iminent, dar cumva marea majoritate a interpretarilor au fost foarte bune. Poate a ajutat faptul ca au folosit limba natala, sau poate subiectul avea o semnificatie importanta pentru acestia, cert este ca au avut o chimie foarte buna si au oferit prestatii excelente, pe alocuri chiar impreionante, iar tanara protagonista Sareum Srey moch, a avut chiar unele momente de stralucire.

Filmul nu a fost primit foarte bine de criticii si publicul de peste ocean si nu gasesc alt motiv decat ignoranta si o sensibilitate exagerata la modul cum sunt prezentate actiunile SUA si efectele acestora in Cambodgia in perioada respectiva, chiar daca acestea sunt amintite vag si nu se insista asupra lor. Cred ca sunt film mai bune care au prezentat ororile diverselor regime autoritare, dar nici acesta nu este de lepadat, mai ales ca nu cred ca cineva va mai aborda prea curand istoria unei tari precum Cambodgia.

The Great Hack (2019)

Gen: Documentar

Distributie: Brittany Kaiser, David Carroll, Paul-Olivier Dehaye, Ravi Naik, Julian Wheatland

Regizor: Karim Amer [aflat la primul lungmetraj]

Premii (pana acum):
- Outstanding Achievement in Graphic Design or Animation, Cinema Eye Honors Awards, SUA 2020

Nota Gealapa: 7.25
Metascore: 67/100

Scandalul Cambridge Analytica este analizat cu ajutorul mai multor persoane implicate.

Pentru ca Netflix a devenit cumva un specialist in documentare, ma asteptam ca acest film sa fie la un nivel destul de inalt si in cea mai mare parte asteptarile mi-au fost indeplinite. Din punct de vedere tehnic, filmul arata exceptional si este surprinzator de animat pentru subiectul prezentat. Ce nu mi-a placut, a fost senzatia falsa ca mi se va prezenta o analiza mult mai detaliata decat a fost de fapt. Este o intriga foarte actuala si iti deschide ochii mari asupra tehnicilor de manipulare la care suntem supusi si chiar te face sa pui la indoiala liberul arbitru pe care crezi ca il ai, dar am ramas cu sentimentul ca ar fi putut fi facuta o investigatie mult mai amanuntita, care sa ii zgandare si ami tare pe cei implicati.

Chiar daca nu vorbim de o fictiune, putem spune ca filmul are doi protagonisti si chiar un personaj negativ. AScesta din urma este Cambridge Analytica, compania aflata in centrul unui scandal monstru care a rasunat pana pe plaiurile noastre si care a influentat rezultatele alegerilor prezidentiale din America, Brexitul, dar si multe alte scrutine din alte tari printre care si Romania. In rlurile principale sunt unul din membri fondatori ai acestei companii si un fost anagajat important, ambii intorcand acum armele ca o tara balcanica in timpul celui de-al doilea razboi mondial si incercand sa isi spele cumva imaginea. Unul dintre cei doi este mai credibil, dar ambii fac dezvaluiri spcante si acesta nu este un cuvant pe care eu il folosesc foarte des.

Asa cum aminteam mai devreme, printre numele proferate este si cel al Romaniei, care aparent a cazut si ea victima a acestor manipulari. Din pacate subiectul nu prezinta atat de mult interes pentru occidentali asa ca nu ni se dau detalii, dar daca faci legaturile cu anumite articole din presa, este usor de dedus care au fost alegerile influentate in acest mod. Desi nu reuseste sa fie atat de profund si sa ofere toate detaliile pe care eu mi le-as fi dorit, este totusi un film foarte bun, care te face sa privesti cu alti ochi retelele de socializare si este de asemenea o propaganda buna si pentru GDPR. Daca vreti sa vedeti un documentar foarte actual, care prezinta un fenomen care cu siguranta nu a fost oprit definitiv, va recomand The Great Hack.

Final Portrait (2017)

Gen: Biografic, Comedie, Drama

Distributie: Geoffrey Rush, Armie Hammer, Tony Shalhoub, Sylvie Testud, Clémence Poésy

Regizor: Stanley Tucci [a mai regizat: Blind Date(2007), Joe Gould's Secret(2000), The Impostors(1998), Big Night(1995)]

Incasari: 1.677.835 $

Nota Gealapa: 6.50
Metascore: 70/100

Povestea pictorului si sculptorului elvetian Alberto Giacometti.

Acest film este mai degraba biografia unui tablou, decat cea a unui pictor. Ce-i drept, dezvaluie destul de multe si despre comprtamentul si obiceiurile pictorului, doar sa nu va asteptati la o biografie clasica in cazul in care alegeti sa il vedeti. Chiar daca exista vreo doua momente care m-au facut sa sper la ceva palpitant, este doar un film asezat, aproape monoton, foarte usor amuzant, dar destul de agreabil, chiar daca mi se pare ca iroseste destul potential si ar fi putut fi un film solvabil, dar din pacate ramane cam dator la destule capitole.

Distributia contribuie din plin la crearea unor asteptari exagerate. Cand ai de a face cu un duet format din Geofrrey Rush si Armie Hammer, incepi sa speri ca o sa ai parte de interpetari remarcabil. Cei doi au facut o treaba foarte buna si au scos tot ce se putea scoate de la acest scenariu, dar nici macar efortul lor nu a putut schiba impresia generala asupra filmului. In ciuda unei abordari intereante, acesta rateaza livrarea iar intriga este prea mica si prea putin ofertanta pentru cei doi.

Filmul cu siguranta nu este pentru toata lumea. Se concentreaza pe un eveniment destul de mic si in ciuda unei prestatii foarte bune din partea protagonistilor, nu este suficient de sexy pentru publicul larg. L-as recomanda exclusiv celor cu o fire mai artistica, sau chiar studentilor la arte interesati de procesul creativ din spatele unei opere de arta.

Tall Girl (2019)

Gen: Comedie

Distributie: Ava Michelle, Griffin Gluck, Sabrina Carpenter, Paris Berelc, Luke Eisner

Regizor: Nzingha Stewart [a mai regiat: Love by the 10th Date(2017), With This Ring(2015)]

Nota Gealapa: 6.10

Jodi, cea mai inalta fata din scoala ei, a fost mereu inconfortabila in pielea ei, dar dupa ani de umilinte si de evitarea atentiei cu orice pret, Jodi decide sa isi regaseasca increderea.

Nu am vazut prea multe filme de anul trecut inca si nici nu am fost inspirat in alegerea lor. Pe de alta parte, nici filmele astea cu probleme existentiale ale liceenilor nu mai sunt ce au fost odata. Tall Girl are destule parti bune, dar fiecare scena amuzanta este complementata de una penibila, fiecare moment emotionant este succedat de unul cringe si tot asa, rezultatul final fiind un film de duzina, aproape mediocru.Din fericire, momentele bune sunt suficient de multe astfel incat filmul sa nu fie plictisitor.

Distributia propune putine nume cat de cat familiare, dar aduna o mana de tineri, dintre care unii destul de talentati, care au oferit prestatii decente, in nota filmului. Nu pot neaparat sa remarc pe cineva, dar parca Griffin Gluck si Sabrina Carpenter au fost ceva mai credibili decat restul colegilor de platou. Din pacate, nici unul dintre cei doi nu a fost protagonistii filmului, iar Ava Michelle, cea care a avut aceasta responsabilitate, nu s-a descurcat foarte bine.

Pe langa foarte mult cringe, filmul a parut si foarte superficial. Relatiile dintre personaje nu au fost dezvoltate suficient si nici una dintre temele abordate nu a fost aprofundata suficient, astfel nici un mesaj pe care incearca filmul sa il transmita nu este credibil si pana la final nu mai exista nici un personaj negativ. Orice puslama prezentata, starneste mai degraba simpatie, nu sentimente negative care sa puna intr-o lumina buna asa zisele lectii de viata care se transmit. Accentul suedez folosit a fost si el penibil. Am mai gasit putina alinare in calitatea imaginii si a sunetului, un lucru cu care Netflix ne-a obisnuit deja. In concluzie, daca sunteti in cautarea unui film despre maturizare, puteti gasi zeci de optiuni mai bune.

CSI: Immortality (2015)

Gen: Crima, Drama, Mister

Distributie: Ted Danson, Jorja Fox, Eric Szmanda, Robert David Hall, Wallace Langham

Regizor: Louis Shaw Milito [aflat la primul lungmetraj]

Nota Gealapa: 7.75

O explozie in cazinoul ei, o aduce pe Catherine Willows inapoi in Las Vegas, iar cand se descopera ca fapta are legatura cu Lady Heather se alatura investigatiei si Gil Grissom.

Poate asa a fost gandit de la inceput, poate la presiunea publicului, sau poate realizand ei insisi ca finalul CSI: Crime Scene Investigation nu se ridica la inaltimea serialului, producatorii au scos pe piata, la scurt timp dupa ultimul episod, acest film de televiziune care ofera un alt final seriei. Acest mini-proiect este in cea mai mare parte reusit. Finalul este intr-adevar mai bun decat cel initial, chiar daca si acesta este o idee mai slab decat nivelul serialului. In plus, este o reuniune binevenita pentru fanii seriei, in care reapar personaje demult disparute.

Un semi-esec este absenta unor persoanje de o importanta majora in serial, a caror prezenta ar fi fost binevenita. Ma refer aici la Laurence Fishburne si George Eads, ambii foarte apreciati pentru munca rol in serial. In afara de cei doi, restul actorilor importanti sunt prezenti si va fi o placere pentru fanii seriei sa ii revada, chiar daca este o oarecare stangacie intre anumiti actori care nu au mai lucrat impreuna in vreun episod pana acum. Per ansamblu insa, calitatea prestatiilor sunt ca cele cu care am fost obisnuiti pe parcursul a 15 sezoane.

Acest film nu se simte totusi ca un film, nici macar unul de televiziune. Se simte mai degraba ca un episod mai lung din serial, lucru deloc deranjant insa. Trebuie sa va avertizez ca daca sunteti in cautarea unui caz major, acest film nu ofera asa ceva si nici nu cred ca asta a intentionat. Cred ca s-a dorit mai degraba sa se ofere fanilor ocazia de a-si lua la revedere cum trebuie de la personajele pe care le-au indragit, motiv pentru care nu pot recomanda acest film decat fanilor inraiti ai CSI si nu celor volanti care au vazut razlet cateva episoade.