Blade Runner 2049 (2017)

Gen: SF, Thriller

Distributie: Harrison Ford, Ryan Gosling, Ana de Armas, Dave Bautista, Robin Wright

Regizor: Denis Villeneuve [a mai regizat: Arrival(2016), Sicario(2015), Enemy(2013), Prisoners(2013), Incendies(2010)]

Buget: 150.000.000 $
Incasari: 259.344.059 $

Filmul a castigat 92 de premii, printre care:
- Best Achievement in Cinematography, Academy Awards, SUA 2018
- Best Achievement in Visual Effects, Academy Awards, SUA 2018
- Best Cinematography, BAFTA Awards, 2018
- Best Achievement in Special Visual Effects, BAFTA Awards, 2018
- Best Science Fiction Film, Academy of Science Fiction, Fantasy & Horror Films, SUA 2018

Nota Gealapa: 7.45
Metascore: 81/100

Un tanar vanator de recompense, descopera un secret ingropat de multa vreme, care il face sa caute un al vanator de recompense care este disparut de trei zeci de ani.

Este un film foarte buna, dar trebuie sa zic ca mi se pare cam supraapreciat. Nu debordeaza de originalitate, pentru ca am mai vazut lumi postapocaliptice asemanatoare, ba chiar unele in care roboti sau oameni artificiali o luaurazna si nici nu pot sa spun ca a fost cel mai imprevizibil film pe care l-am vazut. Ramane insa o poveste solida pusa in scena cu ajutorul unor efecte vizuale excelente si cu o cinematografie de cea mai buna calitate. Scenariul este si el destul de bunicel, desi la un film de doua ore si jumatate momentele cu dialoguri de umplutura sunt inevitabile.

Distributia este primul lucru cu care iti ia ochii acest film, pentru ca propune nume uriase nu doar in rolurile principale, ci si in cele mai putin importante. Cu toate astea, nu va asteptati sa vedeti interpretari de Oscar. Sunt prestatii decente si suficient de credibile pentru un asemenea film. Ryan Gosling are rolul principal si implicit si cel mai mult timp de ecran, dar nu cred ca a oferit cea mai buna interpretare a sa, dar nu s-a facut de ras. As mai remarca faptul ca in ultima vreme toate rolurile lui Harrison Ford au cam aceleasi coordonate si el tinde sa intre intr-o rutina nu enaparat benefica.

Si acest film, ca multe altele, este un remake al unuia mult mai vechi. Nu stiu daca aceasta moda a aparut pentru a pune in valoare mult mai bine niste povesti care la momentul aparitiei nu au beneficiat de mijloacele tehnice pentru a straluci cu adevarat, sau este vorba despre o banala criza de idei noi. Blade Runner este o experienta vizuala care nu ar trebui ratata  si in nici un caz nu este plictisitor, doar ca la cat de premiat si laudat de critici este aveam asteptari ceva mai mari si nu ma asteptam sa fie asa superficial. Nu exista nici un dibiu insa ca ar trebui sa il vedeti.

Gaga: Five Foot Two (2017)

Gen: Documentar

Distributie: Sandra Amador, Michael Bearden, Tony Bennett, BloodPop, Barbara Bush

Regizor: Chris Moukarbel [a mai regizat: Wig(2019), Banksy Does New York(2014), Mee at the Zoo(2012)]

Premii:
- Platinum Award - Documentary, Hermes Creative Awards, 2018
- Best Music Documentary, MTV Movie + TV Awards, 2018
- Best Music Film, NME Awards, 2018
- People's Voice - Online Film & Video: Music, The Webby Awards, 2018
- People's Voice - Film & Video: Best Editing, The Webby Awards, 2018

Nota Gealapa: 7.15
Metascore: 63/100

Acest documentar ne ingaduie sa fim in spatele scenei alaturi de provocatoarea Lady gaga in timp ce lucreaza la un album nou si indraznet si se pregateste pentru showul ei de la Super Bowl.

Nici nu stiu cum m-a lucrat psihologic acest film de m-a emotionat atat de mult in anumite momente. Nu sunt fan Lady Gaga, ba chiar mi se pare foarte falsa si aroganta uneori, dar au existat momente in acest film in care am vazut-o sincera, naturala si vulnerabila. Ca si pont pot sa va spun ca daca o sa fiti curiosi de acest film o sa aveti ocazia sa o vedeti si goala, dar acest aspect nu mi-a influentat nota. Bineinteles ca profita de ocazie sa isi verse unele frustrari, dar per total pot spune ca este un film sensibil, nu neaparat biografic, care a reusit cel putin pentru mine sa o umanizeze putin pe artista.

Intreg filmul este un monolog. Singurele pareri exprimate sunt ale artistei, iar celelalte persoane care mai apar au doar dialoguri cu ea si nu exprima pareri proprii. M-as bucura ca adevarata Lady Gaga sa fie cea prezentata in acest film, dar cred ca realitatea nu este chiar asa. Chiar daca nu o simpatizati deloc, tot aveti de ce sa vedeti acest film, pentru ca o sa aveti ocazia sa o vedeti plangand in repetate randuri.

Desi Gaga reuseste performanta sa vorbeasca desprea ea vreme de doua ore, nu aflam insa foarte multe lucruri. In afara de faptul ca a avut o trauma in copilarie si un accident la sold acum vreo patru ani, nu am aflat mai nimic. Talentata stiam ca este, iar acest lucru nu cred ca poate fi contestat de cineva. Oricat de umana doreste sa para si reuseste in unele momente, nu a putut sa isi ascunda narcisismul in totalitate si cred ca iti trebuie o doza de narcisism ca sa fii un megastar international.  Filmul asta nu m-a facut sa o apreciez mai mult sau sa imi displaca mai tare, dar m-a facut sa cred ca este o persoana mai plictisitoare decat m-as fi asteptat, iar asta cred ca este chiar mai rau.

Take Your Pills (2018)

Gen: Documentar

Distributie: Eben Britton, Dr. Wendy Brown, Anjan Chatterjee

Regizor: Alison Klayman [a mai regizat: The Brink(2019), 11/8/16(2017), Op-Docs: Brown's 'Rape List, 'Revisited(2014), Ai Weiwei: Never Sorry(2012)]

Nota Gealapa: 6.65
Metascore: 54/100

Fiecare epocă primește medicamentul pe care-l merită. În America de astăzi, unde competiția este neîncetată, de la școală la forța de muncă și toată lumea dorește performanță, Adderall și alți stimulatori care se pot lua pe reteta, sunt drogurile care definesc această generație.

Am sentimente amestecate despre acest film. Pe de-o parte ne prezinta o situatie de care mai mult sau mai putin toti eram constienti, dar poate nu ii cunosteam neaparat amploarea, dar pe de alta parte, in loc sa ma sperie si sa ma faca sa ma indepartez de pastile, in cea mai mare parte a timpului ma gandeam de unde fac rost in Romania de Adderall. Mult mai mult timp este acordat efectelor pozitive pe termen scurt ale acestor medicamente, decat consecintelor negative pe care le are asupra organismului.

Ne sunt prezentate foarte mutle marturii, de la oameni de tate varstele si din multe domenii de activitate, de la simpli studenti pana la vedete de prim rang din lumea sportului si chiar unul din doctorii care a facut unul din aceste medicamente. Astfel, filmul capata credibilitate si te face mai atent decat daca ti-ar fi povestit despre asta o voce impersonala pe fundal. Nu toate marturiile insa sunt convingatoare, unele incadrandu-se in nota generala a filmului si facand mai degraba propaganda acestor produse.

Desi este editat destul de bine, filmul mai are o problema majora: este foarte repetitiv. Aceeasi idee este pronuntata de nenumarate ori. Imi inchipui ca oamenii care sufera de ADHD, parte importanta a filmului, au avut o misiune dificila incercand sa il urmareasca. Cred ca multi oameni care mimeaza aceasta boala si o folosesc ca si scuza pentru a avea acces la aceste medicamente se vor simti ofensati si vor lua foarte personal acest film. Cred ca se putea aborda subiectul mai ingrijit si concluzia este ca nu simt nici un imbold in a recomanda acest film.

The Magic Pill (2017)

Gen: Documentar

Distributie: Pete Evans, Nora Gedgaudas, Lierre Keith, Robert Tate

Regizor: Robert Tate [a mai regizat: Eleven Minutes(2008), Neptune's Rocking Horse(1997)]

Premii:
- Indigenous - People of Passion (POP) International Film Festival, 2018
- Best Documentary - People of Passion (POP) International Film Festival, 2018

Nota Gealapa: 7.35

Oamenii din întreaga lume luptă împotriva bolilor printr-o schimbare de paradigmă în ceea ce privește consumul de alimente. Iar această simplă schimbare - îmbogățind grăsimea ca principalul nostru combustibil - se arată promitatoare în îmbunătățirea sănătății oamenilor, a animalelor și a planetei.

Este un documentar cu un titlu inselator, pentru ca filmul atinge mult mai putin decat v-ati astepta subiectul medicamentelor. Ce incearca producatorii sa ne arate este cat de mult ne-am indepartat de la un mod sanatos de a manca si cum ne afecteaza acest lucru sanatatea. Cu totii stim efectele unei diete sanatoase, dar nu cred ca stim toti ce presupune o astfel de dieta. Pe mine acest film m-a convins, mai ales ca am tinut o vreme o dieta asemanatoare si am resimtit parte din efectele benefice mentionate aici, iar daca voi mai avea vreodata vointa necesara o sa repet experienta.

Filmul ne prezinta o mana de oameni care si-au insusit sarcina practic imposibila de a infrunta un sistem invincibil si alti cativa oameni care au ales sa ii creada "convertindu-se" la acest stil de viata, cu rezultate uimitoare. Nu stiu daca mancarea este modul rezolvarii tuturor problemelor, asa cum se insinueaza in film, dar cu siguranta sunt atinse cateva puncte de vedere interesante si prezentate unele dovezi incontestabile.

Bineinteles ca aceasta lupta presupune infruntarea unei industrii de miliarde de dolari, ceea ce ii transforma pe cei care o poarta in niste aezi pe care nu ii asculta mia nimeni, care devin foarte usor niste paria impotriva carora se duce o adevarata campanie de discreditare cu scopul de a fi redusi la tacere. Am vazut cateva filmulete pe Youtube care incercau sa "dea in vileag" acest film, dar majoritatea sunt facute de vegani slabi de inger, lucru curios, mai ales ca veganismul nici macar nu este prezentat intr-o lumina proasta in acest film. Practic, acest film propune ca mod de viata dieta ketogenica. Urmariti filmul si alegeti singuri daca este pentru voi sau nu.

Amanda Knox (2016)

Gen: Documentar, Crima

Distributie: Amanda Knox, Meredith Kercher, Raffaele Sollecito, Giuliano Mignini, Nick Pisa

Regizor: Rod Blackhurst [a mai regizat: Here Alone(2016), Fair Fight: The Fray(2009)]

Nota Gealapa: 7.20
Metascore: 78/100

Studenta americana Amanda Knox este condamnata in 2007 si in cele din urma achitata, pentru moartea altei studente din Italia.

Cazurile de crima starnsesc intotdeauna interes, mai ales cand sunt neclare si faptasul nu este evident. Principala calitate a acestui film este impartialitatea. Prezinta marturii din toate taberele implicate, dar si pareri din exterior. Partea mai putin placuta pentru mine este ca nu ofera o concluzie clara asupra vinovatiei persoanei care este subiectul documentarului. Iti prezinta toate probele si marturiile si te lasa pe tine sa crezi ce doresti. Pentru unele persoane s-ar putea ca acest aspect sa fie chiar unul atragator al filmului si sa nu il considere un minus.

Filmul ne prezinta marturii de la Amanda Knox insasi, de la familia ei, de la iubitul ei, de la jurnalisti, de la politistul care s-a ocupat de ancheta, de la avocati, prectic de la toti cei care au fost implicati sau au fost afectati de acest caz. Chiar daca filmul m-a facut sa imi schimb parerea de vreo doua ori despre vinovatia Amandei Knox prin probele prezentate, lucrul care m-a facut mereu sa am dubii a fost chiar marturia ei care mi s-a parut destul de falsa. Apoi, am vazut o reprezentatie foarte proasta si din partea politiei italiene.

Cazul prezentat este genul acela de caz care tinde sa creeze doua tabere adverse extrem de radicale. Este greu sa gasesti oameni cu pareri neutre, cumpatate si impaciuitoare. Filmul este editat foarte bine si faptele sunt prezentate astfel incat sa creeze din nou parte din tensiunea cazului si sa te tina in suspans. Desi este relativ recenta, eu nu stiam despre aceasta intamplare si nu stiu cati dintre voi sun familiari cu aceste evenimente, asa ca acest film este o oportunitate buna de a afla lucruri chiar despre vulnerabilitatea noastra ca oameni, daca comunici cu cine nu trebuie sau se intampla sa fii la locul nepotrivit, in momentul nepotrivit. De asemenea, va puteti testa abilitatile de detectiv sau judecator, asa ca eu recomand acest film.

Winter on Fire: Ukraine's Fight for Freedom (2015)

Gen: Documentar

Distributie: Bishop Agapit, Catherine Ashton, Serhii Averchenko, Kristina Berdinskikh, Pavlo Dobryanskyy

Regizor: Evgeny Afineevsky [a mai regizat: Cries from Syria(2017), Pray for Ukraine(2015), Divorce: A Journey Through the Kids' Eyes(2014), Oy Vey! My Son Is Gay!!(2009), Days of Love(2009)]

Premii:
- The Television Academy Honors - Documentary, The Television Academy Honors, 2016
- People's Choice Award - Documentary, Toronto International Film Festival, 2015

Nota Gealapa: 8.65
Metascore: 79/100

Un documentar despre nelinistea din Ucraina din 2013 si 2014, cand protestele studentilor care sustinae integrarea europeana s-au transformat intr-o revolutie violenta cu scopul inlocuirii presedintelui Victor F. Yanucovich.

Nici nu stiu cum sa incep sa vorbesc despre acest film. In primul rand, nu cred ca este o perioada mai potrivita pentru a-l vedea decat acum, cand situatia noastra incepe sa semene izbitor de mult cu cea care a determinat evenimentele prezentate in film. Tare ma tem insa ca desi infruntam personaje negative similare si avem aceiasi monstri cu uniforma, in cazul unor evenimente de acest gen nu vom da dovada de aceeasi unitate, indarjire si persevrenta. Daca in Ucraina in momentul cand jandarmii au inceput sa agreseze protestatarii au batut clopotele unei manastiri care nu mai batusera de pe la 100 cand au fost invadati de tatari si mai marii tuturor religiilor au fost alaturi de oameni, iar dupa conflict jandarmeria a fost desfiintata ca institutie, eu nu cred ca preafericitul nostru Danut ar face altceva decat sa se gandeasca cum poate scoate profit de pe urma unui astfel de eveniment si nu vad nici vreo posibila pedeapsa pentru vreun eventual abuz de putere.

In rolurile principale, daca le putem numi asa, sunt oameni simpli care in zilele acelor evenimente au devenit pur si simplu eroi si care in momentele cele mai grele si-au aratat caracterul impecabil. Din pacate, orice revolutie, pe langa eroi, are nevoie si de martiri si avem si destui din acestia. Marturiile lor mi-au produs un nivel de emotie comparabil cu cel pe care mi l-au provocat cei mai mari actori in cele mai bune reprezentatii ale lor.

Sunt foarte multe de spus despre acest film si despre aceste evenimente, dar sunt foarte greu de ordonat gandurile. Asemenea curaj in fata adversitatii si a mortii chiar a schimbat cursul unei tari si a insuflat patriotism unei intregi generatii. Mi se pare un documentar foarte complet si chiar echilibrat, care contine unele din cele mai bune imagini din vremea Euromaidanului. Chiar daca nu va intereseaza in mod deosebit Ucraina, desi ar trebui sa va intereseze, este foarte interesant de vazut oricum cum poate evolua un protest pasnic si de ce este nevoie pentru a face o schimbare. De asemenea, mi se pare aproape imposibil sa nu faci unele paralele cu situatia d ela tine din tara si cred ca asta nu se aplica doar pentru romani, ci si pentru spectatorii din orice tara care a avut vreodata vreun conflict intern similar.. Nu doar ca va recomand, ci va si indemn sa vedeti acest film, al carui prim efect ar trebui sa fie dorinta de a merge la vot.

Reincarnated (2012)

Gen: Documentar, Musical

Distributie: Snoop Dogg, Diplo, Dr. Dre, Daz Dillinger, Angela Hunte

Regizor: Andy Capper [a mai regizat: Lil Bub & Friendz(2013)]

Nota Gealapa: 6.45
Metascore: 42/100

Snoop Dogg isi schimba numele de scena in Snoop Lion, calatoreste in Jamaica, se scufunda in cultura Rastafari si produce primul sau album reggae.

Te-ai astepta de la un documentar cu Snoop Dogg sa iti ofere detalii despre viata de gangter, peste, din lumea drogurilor sau a muzicii. Reincarnated face toate astea, dar intr-o masuramult mai mica decat era de asteptat, sau decat sperau poate unii. Filmul se concentreaza pe o calatorie spirituala foarte interesanta a protagonistului, despre care eu am insa dubii ca este 100% sincera, dubii exprimate si de un alt personaj important care apare in film. Daca reisesti sa lasi scepticismul deoparte, filmul te poarta intr-o lume aparte, despre care stim foarte putin dar care este extrem de fascinanta. Filmul este de asemenea si putin epistolar. Soop Dogg ne prezinta cumva modul in care ar vrea el sa ramana in memoria colectiva.

Din punct de vedere al distributiei, fiind vorba de un documentar, nu avem de a face cu actori care dau viata unor personaje, ci avem ocazia sa vedem mai multe personalitati marcante ale muzicii, reggae in special, care ne impartasesc bucatica lor de istorie. Pe langa lumea rastafarai, avem ocazia sa aflam si detalii de la inceputul hip-hopului de oameni ca Tupac, Dr. Dre sau Nate Dogg. Toti cei care au avut ceva de spus in acest film au fost foarte naturali si sper ca pozitivitatea lor sa nu fi fost doar un rol pentru camera.

Fara sa fie neaparat exceptional, un documentar despre Snoop Dogg nu are cums a fie plictisitor. nu stiu daca a gasit in Jamaica ce a cautat, pentru ca desi am dubiile mele legate de onestitate calatoriei lui, se vede totusi in ochi o cautare. De asemenea, cine nu stia asta pana acum, are ocazia sa vada ca acest om este extrem de inteligent si intelege foarte bine responsabilitatea care ii revine odata cu influenta pe care o are asupra fanilor sai. Filmul ne mai permite sa vedem de asemenea si o bucatica a procesului de creatie al catorva artisti importanti, lucru care nu are cum a fie altfel decat interesant. Nu este un film de colectie, nu socheaza prin nimic, dar este extrem de agreabil, asa ca eu vi-l recomand.

Jalouse (2017)

Gen: Comedie, Drama

Distributie: Karin Viard, Dara Tombroff, Anne Dorval, Thibault de Montalembert, Bruno Todeschini

Regizor: David Foenkinos [a mai regizat: Delicacy(2011)]

Premii:
- Best Actress (Meilleure actrice) (Karin Viard), Globes de Cristal Awards, Franta 2018

Nota Gealapa: 6.45

O profesoara divortata devine dintr-o data geloasa pe toata lumea, inclusiv pe fiica, prietenii si vecinii ei.

Ca pauza de la Hollywood, am ales un film frantuzesc si am nimerit o poveste despre criza de menopauza a unei femei. Amuzant pe alocuri, trist in alte momente, acest film este usor bipolar, intocmai ca personajul principal. Scenariul este decent si ofera dialoguri bunicele. Din punct de vedere tehnic este un film simplu si nici cinematografia nu m-a dat pe spate.Este doar un film decent, corect, fara pretentii prea mari, dar cu oarecare doza de suspans si tensiune.

Nu imi dau seama cat de importante sunt numele din distributie, dar acest capitol a fost poate cel mai agreabil aspect al filmului. Am vazut interpretari solide, naturale si credibile. Cel mai mult s-a remarcat protagonista Karin Viard, dar si cei din rolurile secundare au aratat destule calitati si sunt convins ca daca ar fi avut ocazia, ar fi oferit prestatii de acelasi nivel cu al ei. Din pacate, asa decent cum a fost, scenariul nua  fost vreo capodopera care sa le permita actorilor sa straluceasca cu adevarat.

Mie unul mi-a fost destul de greu sa intele actiunile personajului principal. Poate mi-ar fi fost mai usor daca eram o femei de varsta a doua, sau daca eram in timpul proriei andropauze. Sunt convins ca sunt oameni care s-au regasit in acest film si l-au putut aprecia mai mult decat mine. Personal, in cateva momente mi s-a parut destul de plictisitor si mi-a transmis prea putine emotii ca sa il pot recomanda.

Edge of Fear (2018)

Gen: Thriller

Distributie: Rockmond Dunbar, Zhu Zhu, Shen Lin, Robert Knepper, Dean Cudworth

Regizor: Bobby Roth [a mai regizat: The Killing Game(2011), Reviving Ophelia(2010), Berkeley(2005), Brave New Girl(2004), The Elizabeth Smart Story(2003)]

Buget: 5.000.000 $

Nota Gealapa: 4.65

Dupa ce este injunghiat in inima de o gasca care i-a invadat casa, un om este lasat sa moara. Slabit, depasit numeric si cu un cutit in piept, incearca sa faca imposibilul: sa isi salveze sotia din mana acestor criminali, inainte sa sangereze pana moare.

Acest film candideaza la titlul de cel mai prost film al anului trecut din punctul meu de vedere. O poveste banala, pusa in scena intr-un mod foarte stangaci, aproape neprofesionist. Bugetul este unul mic intr-adevar, dar asta nu poate fi o scuza pentru o intriga slaba si in plus, am vazut filme excelente cu bugete asemanatoare. M-am plictisit dupa zece minute si restul timpului a fost un aedvarat supliciu. Personajele nu sunt dezovltate mai deloc, exista o gramada de scene fara sens si este si foarte previzbil si chiar ridicol pe alocuri.

Chiar daca nu are rolul principal, Robert Patrick este protagonistul acestui film. Este cel mai experimentat nume din distributie si singurul care a mai aratat cat de cat ceva abilitati actoricesti. Are nevoie de un film bun, acum ca nu mai exista serialul Scorpion care l-a consarat. Toti ceilalti parca au uitat sa joace, daca au stiu vreodata. Nu pot sa pun prestatiile lor lamentabile pe seama scenariului prost. Genul de stangacii si rigiditatea lor nu se trag de la scenariu ci de incompententa lor. Teoretic, protagonistii sunt Zhu Zhu si Shen Lin, niste asiatici de care nu am auzit in viata mea si care au oferit cele mai proaste interpretari din tot filmul. In apararea lui Shen Lin, personajul sau l-a si pus intr-o postura ingrata. Este greu sa joci timp de noua zeci de minute un barbat cu un cutit in inima care infrunta o intreaga gasca de raufacatori bine inarmati.

Intriga, asa banala cume ste, ar fi avut ceva potential, dar abordarea a fost total gresita. Ritmul este unul destul de lent pentru un thriller, poate pentru ca personajul principal ar eun cutit in inima, sau poate pentru ca scenaristii au fost in pana de idei si nu au stiut cu ce sa umple timpii morti. In plus, singura rasturnare de situatie se poate anticipa dupa un sfert de ora. Personal cred ca acest film este o pierdere de vreme si va recomand sa il ocoliti.

Guardians of the Galaxy (2014)

Gen: SF, Actiune, Aventura

Distributie: Chris Pratt, Vin Diesel, Bradley Cooper, Zoe Saldana, Dave Bautista

Regizor: James Gunn [a mai regizat: Guardians of the Galaxy Vol. 2(2017), Movie 43(2013), Super(2010), Slither(2006)]

Buget: 170.000.000 $
Incasari: 774.176.600 $

Filmul a obtinut 52 de premii, printre care:
- Best Actor (Chris Pratt), Academy of Science Fiction, Fantasy & Horror Films, SUA 2015
- Best Director (James Gunn), Academy of Science Fiction, Fantasy & Horror Films, SUA 2015
- Best Make-Up, Academy of Science Fiction, Fantasy & Horror Films, SUA 2015
- Best Comic-to-Film Motion Picture, Academy of Science Fiction, Fantasy & Horror Films, SUA 2015
- Excellence in Production Design Award, Art Directors Guild, 2015

Nota Gealapa: 8.10
Metascore: 76/100

Un grup de criminali intergalactici, trebuie sa lucreze impreuna pentru a impiedica planurile unui razboinic fanatic de a epura universul.

Am vazut acest timp la momentul aparitiei fara sa fiu atent la detalii, asa ca am decis sa il revad acum, intelegand pe deplin rolul lui in puzzleul care a devenit universul Marvel si cu ocazia asta sa ii fac si o mica recenzie. Sunt personaje care la momentul aparitiei filmului au ramas cumva in aer, dar ulterior s-au dovedit a fi foarte importante, dar judecand doar personajele cheie din acest film, pot spune ca au fost dezvoltate asa cum trebuie si au fost destul de usor de indragit. Din punct de vedere tehnic, filmul arata excelent, folosindu-se cum trebuie d eun buget pe masura unei productii Marvel. Scenariul este si el foarte bun, chiar daca mai sunt si dialoguri de umplutura, dar in cea mai mare parte are sens si este si foarte amuzant.

Dupa standardele anului 2014, distributia ar fi putut parea un all-star din ce a mai ramas nedistribuit in celelalte filme ale studioului, dar intre timp acesti actori au devenit ei insisi nume de prima mana. Este o echipa care s-a legat bine si a avut chimie, fiecare dintre ei oferind prestatii bunicele; nu demne de premii, dar suficient de naturale pentru a fi agreabili si pentru a nu strica o poveste foarte buna. Nu pot sa scot in evidenta pe cineva care s-a remarcat in mod deosebit, dar intreaga distributie a functionat bine in aceasta formula.

Guardians of the Galaxy  este cu siguranta unul dintre cele mai bune filme cu super-eroi si unul dintre cele mai atipice ale genului. Are doze optime de seriozitate si umor, chiar si un nucleu sensibil si personaje de care ajungi sa iti pese. Nu pot sa descriu cam cat de distractiv este acest film, dar pot sa spun ca nici nu am simtit cand au trecut cele doua ore. Daca cineva a trait in jungla pana azi si nu l-a vazut, trebuie sa o faca neaparat.

How to Train Your Dragon (2010)

Gen: Animatie, Aventura, Fantastic

Distributie: Jay Baruchel, Gerard Butler, Christopher Mintz-Plasse, Craig Ferguson, America Ferrera

Regizor: Dean DeBlois [a mai regizat: How to Train Your Dragon: The Hidden World(2019), How to Train Your Dragon 2(2014), Go Quiet(2010), Sigur Rós: Heima(2007), Lilo & Stitch(2002)]

Buget: 165.000.000 $
Incasari: 494.878.759 $

Filmul a castigat 25 de premii, printre care:
- Lumiere Award - Best 3D Feature - Animated, 3D Creative Arts Awards, 2011
- Lumiere Award - Best Stereography - Animated, 3D Creative Arts Awards, 2011
- EDA Female Focus Award - Best Animated Female (America Ferrera), Alliance of Women Film Journalists, 2011
- Best Animated Feature, Annie Awards, 2011
- Best Animated Effects, Annie Awards, 2011

Nota Gealapa: 8.40
Metascore: 74/100

Un tanar viking neajutorat care viseaza sa vaneze dragoni, devine prietenul neasteptat chiar al unui dragon si afla ca aceste creaturi sunt cu totul altfel decat credea.

Asa da. Era si timpul sa gasesc niste desene animate originale, iar acest film are originalitate din belsug. Are dialoguri savuroase, glume bune si personaje usor de indragit. Bugetul nu este la fel de mare ca cel de la Tangled  de exemplu, dar este unul generos care a permis folosirea unor animatii foarte bune din punct de vede calitativ. E greu cand tebuie sa creezi un personaj iesit din comun de la zero, dar animatorii de aici au facut o treaba foarte buna. Este o poveste frumoasa, palpitanta surprinzatoare, amuzanta si sensibila.

Nici distributia nu e tocmai rea. sunt destule nume importante care s-au reunit pentru acest proiect. Gerard Butler, Jay Baruchel sau Jonah Hill sunt cativa dintre actorii ale caror voci le puteti auzi, dar cu greu le puteti identifica. Alt lucru nici nu avem ce judeca in cazul unui film de animatie. Vocile trebuie sa se potriveasca cu personajele, astfel incat sa nu poti auzi actorul din spate si cam atat, iar lucrul asta se intampla in acest film

Am avzut trailerul in urma cu ceva vreme si m-am temut ca acesta sa nu contina toate scenele bune din film, doar pentru a fi atragator, iar apoi produsul finit sa ma dezamageasca, dar va asigur ca cele mai bune scene nu sunt in trailer. Nu este genul de film care sa te las epe ganduri o vreme dupa ce il vezi, dar nici nu cred ca acesta a fost scopul. Este doar extrem de agreabil de la inceput pana la final, m-a facut s arad de cateva ori si chiar sa empatzez cu personajele in momentele lor de cumpana. Copilul din mine a fost foarte bucuros tim de o ora si jumatate. pre putin dupa parerea mea. A fost atat de bun, incat mi s-a parut prea scurt.

Tangled (2010)

Gen: Animatie, Comedie, Familie

Distributie: Mandy Moore, Zachary Levi, Donna Murphy, Ron Perlman, M.C. Gainey

Regizor: Nathan Greno [aflat la primul lungmetraj]

Buget: 260.000.000 $
Incasari: 591.794.936 $

Filmul a obtinut 10 premii, printre care:
- Best 3D Scene of the Year, 3D Creative Arts Awards, 2011
- Top Box Office Films, ASCAP Film and Television Music Awards, 2011
- Best Song from/used from a Motion Picture, Awards Circuit Community Awards, 2010
- Original Song, Gold Derby Awards, 2011
- Best Song Written Specifically for a Motion Picture or for Television, Grammy Awards, 2012

Nota Gealapa: 8.20
Metascore: 71/100

Rapuzel, printesa cu par magic, si-a petrecut inreaga viata inchisa intr-un turn, dar a cum ca un hot a descoperit-o din greseala, este pe cale sa descopere lumea si sa afle cine este cu adevarat.

Filmul abordeaza o poveste clasica, deci nu poate fi vorba de originalitate, dar cu un scenariu foarte bine scris si cu un buget obscen la dispozitie, reuseste sa fie un film excelent. Dialogurile sunt savuroase si pline de umor, animatiile sunt de cea mai buna calitate si nici cantecele nu sunt tocmai rele, desi de ele m-as fi putut lipsi. Sunt suficiente glume pentru adulti incat sa nu fie un supliciu sa vezi acest film impreuna cu copiii si este o alegere excelenta pentru o seara de film in familie.

Distributia nu este una care sa te dea pe spate din punct de vedere al numelor, dar ne aflam in situatia fericita in care acest aspect nu conteaza. Filmul este suficient de bine facut incat sa nu fie nevoie de nume mari care sa ii dea credibilitate. Mandy Moore si Ron Perlman sunt cele mai sonore dintre acestea si sunt mai mult decat suficiente. Atat ei, cat si colegii lor au facut o treaba foarte buna si nu au stricat bunatate de scenariu.

Tangled are cam de toate. Este palpitant, amuzant, are un ritm bun, suna bine, arata bine si este si emotionant in unele momente. Este un film pentru toate varstele si este foarte posibil sa va umezeasca ochii, daca sunteti mai slabi de inger. Poate parea ciudat la prima vedere pentru un om in toata firea sa se uite la un desen animat, dar cred ca nu e rau sa ne permitem sa mai fim copii din cand in cand, asa ca va recomand cu incredere acest film.

Next Gen (2018)

Gen: Animatie, Aventura, Comedie

Distributie: John Krasinski, Charlyne Yi, Jason Sudeikis, Michael Peña, David Cross

Regizor: Kevin R. Adams [aflat la primul lungmetraj]

Buget: 21.861.000 $

Premii:
- Outstanding Achievement in Sound Editing - Sound Effects, Foley, Music, Dialogue and ADR for Non-Theatrical Animated Long Form Broadcast Media, Motion Picture Sound Editors, SUA 2019

Nota Gealapa: 7.05

O prieten ie cu un robot top-secret transforma viata unei fete singuratice intr-o aventura palpitanta, cei doi infruntand batausi, roboti diabolici si un nebun malefic.

Intr-o perioada in care cerintele si asteptarile sunt din ce in ce mai mari, chiar si de la filmele animate, Next gen poate sa stea cu pietul ridicat pentru ca este un proiect destul de bun, chiar daca nu a avut la dispozitie un buget urias, lucru vizibil in calitatea animatiilor. Are in schimb o poveste interesanta, care chiar daca nu este tocmai originala, este pusa in scena cu ajutorul uui scenariu destul de bun, acre ofera dialoguri bune si chiar glume reusite din cand in cand.

Mai are o distributie destul de buna, care ofera incredere spectatorilor. Personajele au prins grai prin nume ca Michael Peña, Jason Sudeikis, John Krasinski sau Constance Wu, ale caror voci nu le-am identificat deloc in timpul filmului, ceea ce inseamna ca au facut o treaba foarte buna. A fost probabil de ajutor si experienta destul de mare pe acre unii dintre ei o au cand vine vorba de dublarea vocilor.

Filmul adrseaza subiecte pe care nu multe filme dedicate copiilor o fac, si ni le prezinta din punctul acestora de vedere, lucru de asemenea nu foarte frevent si este in principal o poveste despre valoare prieteniei si nevoia noastra a tuturor de a avea un prieten de nadejde catre care sa ne intoarcem cand ne este greu. Cred ca filmul merita timpul necesar unei vizionari si chiar daca ma indoiesc ca va deveni un clasic, copiii il vor indragi cu siguranta.

The BFG (2016)

Gen: Fantastic, Aventura, Familie

Distributie: Mark Rylance, Ruby Barnhill, Penelope Wilton, Jemaine Clement, Rebecca Hall

Regizor: Steven Spielberg [a mai regizat: Ready Player One(2018), The Post(2017), Bridge of Spies(2015), Lincoln(2012), War Horse(2011)]

Buget: 140.000.000 $
Incasari: 199.905.224 $

Premii:
- Best Editing, Academy of Science Fiction, Fantasy & Horror Films, SUA 2017
- Best Production Design, Academy of Science Fiction, Fantasy & Horror Films, SUA 2017
- Truly Moving Picture Award, Heartland Film, 2016
- Best Motion Capture Performance (Mark Rylance), Washington DC Area Film Critiscs Association Awards, 2016

Nota Gealapa: 6.80
Metascore: 66/100

O fetita orfana se imprieteneste cu un urias prietenos, care o duce in Tara Uriasilor, unde cei doi incearca sa opreasca uriasii mancatori de oameni care invadeaza lumea.

Acest film nu este chiar cea mai buna lucrare a lui Steven Spielberg, dar pentru un film de familie este decent. Bugetul impresionant a asigurat niste efecte CGI de cea mai buna calitate si o cinematografie de prima clasa. Povestea insa, este destul de slabuta si cu multe aberatii logice, chiar si pentru un film de acest gen. Ritmul este unul putin cam lent si in cateva momente filmul este foarte aproape sa devina plictisitor. Pe deasupra, mai este si extrem de previzibil, iar cand vine vorba de umor, glumele reusite sunt destul de putine.

Pentru un film cu un asemenea buget, s-a facut un rabat neasteptat cand vine vorba de actorii din distributie. In rolurile importante avem nume destul de putin importante, pe cand actori ca Rebecca Hall sau Rafe Spall au roluri mult prea mici pentru a conta. Protagonistii au fost Mark Rylance, un actor experimentat, dar care nu a avut ocazia sa fie cu adevarat un nume din prima linie si Ruby Barnhill o tanara actor-copil pe care nu am mai vazut-o pana acum si de care nu pot sa ma declar impresionat inca.

Filmul este prea moale. nu are nici o parte intunecata, desi inteleg ca textul care l-a inspirat are si asa ceva. Nu am reusit sa iau in serios nici un moment personajele negative. Finalul este unul cel putin ciudat, dar este poate cea mai amuzanta parte a intregului film. Cred ca copiii sunt singurii care se pot bucura cu adevarat si se pot pierde in lumea acestui film, dar pentru o seara de film in familie pot spune ca nu este o alegere tocmai rea.

Call Me by Your Name (2017)

Gen: Dragoste, Drama

Distributie: Armie Hammer, Timothée Chalamet, Michael Stuhlbarg, Amira Casar, Esther Garrel

Regizor: Luca Guadagnino [a mai regizat: Suspiria(2018), A Bigger Splash(2015), Bertolucci on Bertolucci(2013), Inconscio italiano(2011), I Am Love(2009)]

Buget: 4.000.000 €
Incasari: 40.353.565 $

Filmul a obtinut 95 de premii, printre care:
- Best Adapted Screenplay, Academy Awards, SUA 2018
- Best Screenplay (Adapted), BAFTA Awards, 2018
- Movie of the Year, AFI Awards, SUA 2018
- Best Writing, Adapted Screenplay, Alliance of Women Film Journalists, 2018
- Best Actor (Timotée Chalamet), Atlanta Film Critics Circle, 2017

Nota Gealapa: 7.60
Metascore: 93/100

In Italia anilor '80, o dragoste infloreste intre un student in varsta de 17 ani si un barbat mai in varsta, angajat al tatalui sau.

Filmul ne prezinta o poveste de dragoste complicata, interzisa practic in vremurile in care se desfasoara actiunea si foarte intensa. Dialogurile sunt poate cel mai atragator lucru la acest film. Nu prea se irosesc cuvinte si fiecare replica este rostita cu un scop si nu doar pentru a umple timp. Cinematografia este si ea foarte buna si asigura cadrul perfect pentru ca povestea sa se desfasoare cum trebuie. Ritmul este unul lent, dar cred ca este cel potrivit pentru aceasta poveste, chiar daca durata filmului este putin cam mare dupa parerea mea.

Distributia nu este una care sa impresioneze la prima vedere, dar desi nu vorbim de actori care sa creeze isterie, cei care au fost i acest film au facut o treaba mai mult decat decenta, in frunte cu protagonistul Timothée Chalamet, care a fost chiar impreisonant pe alocuri. Armie Hammer nu mi-a placut atat de mult, dar exista si in celelalte roluri mai mici prestatii bune care sa o complementeze pe cea a protagonistului.

Da, exista scene de sex gay, dar filmul este despre mai mult de atat; cred ca este o poveste despre compasiune, incredere si intelepciune. In ciuda temei sale, filmul nu cade in capcana stereotipurilor genului, ceea ce permite povestii sa fie cu atat mai tensionata. Mai cred ca filmul se adreseaza tututor, indiferent de orientarea sexuala, pentru ca toti am fost la un moment dat confuzi, sau am avut conflicte interioare legate de prima dragoste. Eu unul il recomad, daca va place un film sensibil si linistit.

Triple Frontier (2019)

Gen: Actiune, Aventura, Crima

Distributie: Ben Affleck, Oscar Isaac, Charlie Hunnam, Garrett Hedlund, Pedro Pascal

Regizor: J.C. Chandor [a mai regizat: A Most Violent Year(2014), All Is Lost(2013), Margin Call(2011)]

Nota Gealapa: 6.50
Metascore: 61/100

Loialitatile sunt testate atunci cand cinci fosti agenti din fortele speciale se reunesc pentru a fura averea unui lord al drogurilor, actiune care are o serie de consecinte neprevazute.

Ma asteptam ca acest film sa nu fie vreo capodopera, in pofida promovarii intense a Netflix, dar se intampla foarte rar ca atat de devreme intr-un an sa apara cele mai bune filme. Este totusi un film de actiune decent, palpitant cu cateva rasturnari de situatie neasteptate si interesante. Nu am regasit chiar toate cliseele tipice acestui gen, dar exista destule. Scenele de actiune sunt destul de bune, iar cinematografia este si ea un aspect solid al filmului. Putin cam lung pentru intriga pe care o are, dar nu pot sa spun ca m-am plictisit.

Distributia nu este atat de impresionanta, chiar daca este scos in fata Ben Affleck, care este un actor de top. Personajul lui este destul de important, dar nu este personajul principal. Actorii care il inconjoara nu sunt atat de cunoscuti, dar sunt actori experimentati care au oferit prestatii suficient de credibile pentru acest film. Se simte in schimb ca nu este un grup care a lucrat foarte des impreuna, astfel ca la capitolul chimie lucrurile mai scartaie pe ici pe colo. Este un film plin de testosteron, iar personaje feminine aproape ca nu exista, daramite sa mai fie si importante in economia povestii.

Cea mai mare problema a acestui film din punctul meu de vedere, este dialogul. Cinci barbati din fortele speciale vorbesc unul cu altul de parca sunt la o sedinta de terapie de cuplu, intr-un contrast total cu duritatea pe care se presupune ca o au si cu scenele de actiune epice pe alocuri. Cu bune cu rele, acest film este suficient pentru un inceput de an cinematografic decent si cred ca merita sa fie vazut. Este destul de posibil sa va si placa.

Derailed (2005)

Gen: Thriller, Drama

Distributie: Clive Owen, Jennifer Aniston, Vincent Cassel, Addison Timlin, Melissa George

Regizor: Mikael Håfström [a mai regizat: Escape Plan(2013), The Rite(2011), Shanghai(2010), 1408(2007), Drowning Ghost(2004)]

Buget: 22.000.000 $
Incasari: 57.479.076 $

Nota Gealapa: 7.05
Metascore: 40/100

Doi oameni casatoriti si de succes care au o aventura sunt santajati de un criminal violent si trebuie sa intoarca situatia in favoarea lor pentru a-si salva familiile.

Imi e greu sa scriu despre acest film pentru ca nu are nici defecte majore, nici lucruri iesit din comun cu care sa impresioneze. Este un film solid, coerent, dar parca ii lipseste o sclipire care sa il faca memorabil. Scenariul este bun si rasturnarile de situatie au sens si uneori te iau chiar prin surprindere, dar de cele mai multe ori  sunt prea logice si asta face filmul putin previzibil. De fapt, uneori am avut senzatia ca ma it la un film compus dic scene adunate de la alte filme, pentru ca eerau segmente care se regasesc si in alte productii, dar nu cred ca se pune problema de imprumutat idei ci doar de unele poteci bine batatorite de scenaristii din Hollywood.

Distributia este si logica si surprinzatoare in acelasi timp. In primul rand, Clive Owen este victima perfecta. Il ajuta si fata, pentru ca mereu are mina aia de victima sigura. Jennifer Aniston are si ea un rol surprinzator, pentru ca nu am prea vazut-o in pielea unor astfel de personaje. Vincent Cassel, personajul negativ din acest film, are si el o prestatie decenta, fara sa ma dea pe spate insa. De fapt, nu cred ca am vazut vreodata vreo reprezentatie a lui care sa ma impresioneze cu adevarat. Per total, prestatiile artistice nu sunte demne de premii, dar sunt solide, ca si intregul film de altfel.

Exista si cateva scene siropoase si stereotipe, dar din fericire sunt putine. Este un film palpitant, cu unele scene foarte credibile, care reuseste sa te faca sa empatizezi cu personajul principal. Il strica putin finalul prea Hollywoodian, dar daca alegeti sa il vedeti fara sa va asteptati sa aveti in fata un film care sa revolutioneze industria, s-ar putea sa il gasiti foarte agreabil. Pe mine m-a tinut atent pana la final, asa ca sunt de parere ca merita vazut.

Del Playa (2017)

Titlu original: Campus Killer

Gen: Horror, Thriller

Distributie: Devon Barnes, Brett Johnson, Andrew Dits, Alan Ayala, Tomik Mansoori

Regizor: Shaun Hart [a mai regizat: Stars Are Already Dead(2016), Victory Blvd(2012)]

Buget: 600.000 $

Nota Gealapa: 1.95

Incercand sa ingroape un trecut groaznic, Claire Rhodes trebuie sa infrunte un haruitor din tineretea ei, devenit criminal intre timp, pentru a-si recastiga viata, dar propriii ei demoni il ajuta mai degraba pe ucigas sa isi atinga scopul.

Cred ca asta este cel mai prost film pe care l-am vazut in 2019. Este si mai trist faptul ca la baza lui stau niste evenimente reale, carora nu le face cinste deloc si pe care le relateaza total denaturat si stangaci. Exista suficient potential pentru un film decent, dar este scris prost cu dialoguri fara sens, ritmul este lent si intreg proiectul este un haos plictisitor. Cu un buget mic si pentru un film romanesc, nu avea cum sa iasa ceva de Doamne-ajuta. Sper ca cineva sa faca un film cum trebuie despre evenimentele tragice de la Santa Barbara.

Distributia este si ea jalnica.Nici nu sunt convins ca cei care au jucat in acest film sunt actori profesionisti. Dupa prestatiile lor nu par a fi. Chiar daca scenariul este jalnic, asta nu scuze interpretarile lor robotice, aproape fara nici o inflexiune si in care par uneori ca si-au uitat replicile de asa de multe ori incat regizorului a icetat sa ii mai pese si a fost multumit cu orice fraza dusa pana la capat.Partea masculina a distributiei a reusit doar sa isi confirme ca actoria nu este cariera pe care trebuie sa o urmeze, iar fetele din acest film le pot aprecia doar pentru felul in care arata goale si pentru cat de bine se misca in scenele de sex.

Este incredibil cum un film atat de simplu este asa greu de urmarit. Scenariul este prost, regia este proasta, actoria de asemenea, cinematogrfaia inexistenta si nu gasesc nimic bun de zis despre el. Daca nu ati vazut toate filmele din toate timpurile de cel putin doua ori si vreti ceva nou cu disperare, atunci nu are nici un rost sa va uitati la Del Playa, pentru ca nu veti face altceva decat sa va irositi doua ore din viata.

Bleed Out (2018)

Gen: Documentar

Distributie: Judith Burrows, Stephen Burrows

Regizor: Stephen Burrows [a mai regizat: Chump Change(2000)]

Nota Gealapa: 6.35

Dupa ce mama lui ajunge in coma si ramane cu lezini cerebrale permanente dupa o operatie de rutina la sold, Stephen Burrows incepe un jurnal video care se transorma rapid intr-o investigatie a sistemului medical si de asigurari american. Filmul contine imagini sub acoperire, marturii de la tribunal si interviuri obtinute pe parcursul mai multor ani.

Desi acest film abordeaza un subiect sensibil si dezvaluie unele lucruri greu de suportat, chiar revoltatoare pe alocuri, sunt anumit aspecte care il impiedica sa fie foarte bun. In primul rand subiectul nu este unul nou, existand deja alte cateva filme mult mai bine documentate cu aceeasi intriga. in al doilea rand, este mult prea personal. Asta il face sa fie mai sensibil, dar il impiedica in acelasi timp sa fie obiectiv. Ramane un documentar solid, emotionant pe alocuri, care ne arata ca probleme grave exista peste tot, nu doar in partea asta de lume.

Nu putem vorbi de o distributie in sine, nici macar dupa standardele unui documentar. In prim-plan avem un fiu care isi iubeste mama si lupta impotriva lumii pentru sanatatea acesteia si pentru a i se face dreptate. Daruirea lui Stephen Burrows este incredibila si trebuie apreciata si un astfel de exemplu ma face sa reflectez asupra a ce reprezinta de fapt o problema reala, dar probabil ca intr-o zi sau doua voi fi uitat de existenta acestei povesti si nici o lectie nu va ramane cu mine pe termen lung.

Aceasta poveste parte mister medical, parte thriller legal si parte investigatie, eu o privesc ca pe un avertisment ca ceva ce i se poate intampla oricui. Pe de alta parte este dezgustator cat de putin mai reprezinta juramantul lui Hiprocat in medicina moderna si cat de usor se poate dezumaniza o persoana atunci cand apara un interes. Va recomand acest film, pentru inca o trezire la realitate, daca mai era nevoie de asa ceva.

Renegade (2004)

Titlu original: Blueberry

Gen: Aventura, Western

Distributie: Vincent Cassel, Michael Madsen, Juliette Lewis, Temuera Morrison, Ernest Borgnine

Regizor: Jan Kounen [a mai regizat: Vape Wave(2016), The Players(2012), Coco Chanel & Igor Stravinski(2009), 8(2008), 99 francs(2007)]

Buget: 36.100.000 €
Incasari: 6.482.919 $

Premii:
- Grand Prize of European Fantasy Film in Silver - Special Mention, Sweden Fantastic Film Festival, 2004

Nota Gealapa: 5.65

In 1870, dupa un conflict brutal cu un criminal, Mike Blueberry devine serif in Arizona unde reuseste sa mentina pacea intre albi si indieni, dar un aflux de vanatori de comori care cauta aur indian ameninta tinutul sau cu violenta.

Acest film ar fi putut fi un western mediocru de toata frumusetea si a si fost pentru o mica perioada de timp, dar la un moment dat s-a transformat total si a devenit pre misic si ezoteric, cu efecte vizuale ieftine si indoielnice, devenind in a doua lui jumatate un adevarat supliciu. In plus, este mult prea lung pentru o intriga atat de banala si lipsita de originalitate. Banuiesc ca asta este riscul cand un western este produs de tari care nu au avut nici o legatura cu fenomenul. Este ca si cum Hollywoodul ar incerca sa faca un film a carui actiune se desfasoara in Romania comunista. E posibil sa iasa ceva spectaculos, dar sansele sunt mai degraba sa nu se intample asta.

S-a incercat compensarea acestui aspect prin cooptarea in distributie a unor actori care in mod normal ar fi tocmai buni pentru un asemenea film. Vincent Cassel, Michael madsen sau Ernest Borgnine sunt extrem de credibili in pielea personajelor din acele vremuri dar de aceasta data scenariul nu i-a ajutat deloc si nici chimia dintre ei nu a fost prea buna, astfel ca si interpretarile lor au fost doar o completare a fiascoului. Nu pot numi nici macar un singur actor care sa fi avut o prestatie macar decenta in acest film.

Ritmul este mult prea lent pentru un western si daca acest film ar rula la Sunwaves ar crea panica in masa. Trebuie sa ai o anumita stare ca sa sustii ca acest film a avut sens pentru tine. Daca va asumati riscul de a vedea, lasati orice asteptare pe care o aveti in alta camera si poate, doar poate nu vi se va parea un esec total. Eu unul nu am cum sa recomand asa ceva. Daca sunteti fani inraiti ai genului, mai bine urmariti un clasic cu John Wayne, deoarece Renegade este posibil sa va produca o stare de rau.

Fyre (2019)

Gen: Documentar

Distributie: Billy McFarland, Jason Bell, Gabrielle Bluestone, Shiyuan Deng, Ja Rule

Regizor: Chris Smith [a mai regizat: Jim & Andy: The Great Beyond (2017), Collapse(2009), The Pool(2007), The Yes Men(2003), Home Movie(2001)]

Nota Gealapa: 7.55
Metascore: 75/100

O privire exclusiva in spatele scenei infamului festival de muzica Fyre.

Filmul asta nu abordeaza vreun subiect de interes mondial, sau unul pe care daca nu il cunosti nu iti poti trai viata in liniste, dar este al naibii de interesant si amuzant chiar. Este un subiect actual, care chiar daca nu are un impact major asupra lumii, invatamintele de aici te pot face mai atent in viata de zi cu zi la tot felul de scamatorii financiare moderne, la care nimeni nu este imun. Fiindu-mi un subiect total necunoscut, pentru mine a fost la fel de palpitant ca un film artistic.

In asa zisa distributie ii avem pe toti cei implicati in acest eveniment grandios care nu a mai avut loc niciodata si chiar daca nu putem vorbi despre prestatii artistice in adevaratul sens al cuvantului, puterea de a minti cu nonsalanta si de a convinge pe de-o parte si naivitatea extrema a altora pe de alta parte, constituie in sine un sepctacol demn de urmarit. O alta concluzie trista pe care o putem trage din actiunile protagonistilor este aceea ca oamenii nu se schimba.

Evenimentul la care se face referire in film a avut loc, sau mai bine zis nu a avut loc, in 207, cand mii de copii de bani gata au pus botul la cateva poze frumoase de pe instagram si cateva clipuri promotionale bine facute, platind bilete exorbitante pentru ce trebuia sa fie cel mai exclusivist festival de muzica. Poate nu este un lucru neaparat rau si ar trebui sa existe un festival fals in fiecare an. Lectia din acest film pe care vi-l recomand cu toata increderea, ar fi ca atunci cand ceva pare prea frumos ca sa fie adevarat, probabil nici nu este.

Batman: Bad Blood (2016)

Gen: Animatie, Actiune, Aventura

Distributie: Jason O'Mara, Yvonne Strahovski, Stuart Allan, Sean Maher, Morena Baccarin

Regizor: Jay Oliva [a mai regizat: Justice League Dark(2017), Batman vs. Robin(2015), Batman: Assault on Arkham(2014), Justice League: War(2014), Justice League: The Flashpoint Paradox(2013)]

Buget: 3.500.000 $

Nota Gealapa: 7.25

Bruce Wayne a disparut. Alfred il inlocuieste o vreme, in timp ce Nightwing si Robin patruleaza prin Gotham in locul lui si un jucator nou, Batwoman, ii investigheaza disparitia.

Acest film face parte dintr-o serie nesfarsita de desene animate cu Batman de la DC, din acre mai intentionez sa mai vad cateva, nu neaparat in ordine. Trebuie sa spun ca pentru un desen animat facut pentru dvd, nu este rau deloc. Chiar daca nu am urmarit seria de la inceput si cred ca am ratat unele conexiuni, pana la urma este un desen animat cu Batman, nu matematica avansata, asa ca nu este foarte greu de dedus despre ce este vorba. Este intersant, palpitant si chiar amuzant pe alocuri si destul de usor de indragit daca esti fan al personajului.

Nici din punct de vedere al distributiei acest film nu sta rau deloc, pentru un proiect care nu a fost destinat marelui ecran. Nume ca Jason O'Mara sau Morena Baccarin au facut o treaba foarte buna asigurand vocile personajelor. Nu am auzit actorii, am auzit doar personajele, iar asta inseamna ca cei implicati s-au achitat asa cum trebuie de sarcini.

Acest film nu aduce nimic nou si nu revolutioneaza universul DC, ba chiar as spune ca este prea corect politic pentru un film cu Batman. De aceea incearca sa multumeasca toate categoriile de public si avem parte de intalniri romantice intre persoane de acelasi sex si apar super eroi femei sau de culoare. Scenaristii ar trebui sa se gandeasca mai putin la asta si mai mult la Batman. Din fericire aceasta serie nu si-a pierdut definitiv caracterul si acest film merita vazut de fani.

A Dog's Way Home (2019)

Gen: Familie, Aventura

Distributie: Ashley Judd, Jonah Hauer-King, Edward James Olmos, Alexandra Shipp, Chris Bauer

Regizor: Charles Martin Smith [a mai regizat: Dolphin Tale 2(2014), Dolphin Tale(2011), Stone of Destiny(2008), Icon(2005), The Snow Walker(2003)]

Buget: 18.000.000 $
Incasari: 74.834.817 $ (pana acum)

Nota Gealapa: 7.40
Metascore: 50/100

Un caine calatoreste sute de kilometri prin salbaticia din Colorado, in cautarea stapanului sau.

Marele ghinion al acestui film este dupa parerea mea faptul ca a aparut imediat dupa A Dog's Purpose(2018), care eu cred in ciuda criticilor experimentati, ca este filmul mai bun. Si acesta insa, este un film de familie foarte bun, pozitiv cu destul suspans si umor. genul acesta de film in care actiunea se desfasoara din punctul de vedere al animalelor s-au bucurat tot timpul de priza la public. Desi dintre cele doua filme, cel pe care l-am amintit mai devreme abordeaza o tema precum reincarnarea, mi se pare totusi ca acesta este cel ami rupt de realitate si mi-a fost mai greu sa ma pierd in poveste si sa nu mai analizez lucrurile care nu au logica.

Distributia este si ea mai slaba decat cea a competitiei. Poate intr-un asemenea film nu este atat de important ca in distributie sa fie actori uriasi, dar niste nume de prim rang dau un plus de credibilitate filmului si ofera incredere publicului ca urmeaza sa vada un produs de calitate. Mi se pare ca nu a existat o legatura foarte buna intre Bryce Dallas Howard si personaj si tot timpul am auzit omul din spatele replicilor. Situatia a stat ceva mai bine in rolurile secundare, dar acolo unde era important s-a pierdut o oportunitate.

Este totusi un film cu animale foarte bun, dar care ar fi putut fi chiar mai reusit. Din pacate greselile si ghinionuls a apara in acelasi timp cu un film asemanator mai bun il vor face sa fie uitat destul de repede. Conteaza foarte mult la un asemenea film si impreuna cu cine il vezi, pentru ca daca il urmaresti singur este mai dificil sa te pierzi in poveste si vei fi mult mai analitic, iar asta nu ajuta filmul deloc. Cred ca pentru o seara de film in familie este o alegere foarte buna, asa ca il recomand cu incredere.

Bird Box (2018)

Gen: Thriller, Drama, SF

Distributie: Sandra Bullock, Trevante Rhodes, John Malkovich, Sarah Paulson, Jacki Weaver

Regizor: Susanne Bier [a mai regizat: Serena(2014), A Second Chance(2014), Love Is All You Need(2012), In a Better World(2010), Things We Lost in the Fire(2007)]

Premii:
- Location Manager of the Year - Independent Feature Film, California on location Awards, 2018
- Location Team of the Year - Independent Feature Film, California on Location Awards, 2018
- Best Streaming Premiere Film, Fangoria Chainsaw Awards, 2019

Nota Gealapa: 6.95
Metascore: 51/100

La cinci ani dupa ce o forta de rau augur impinge cea mai mare parte a societatii catre suicid, o mama si cei doi copii ai ei fac o cursa disperata incercand sa supravietuiasca.

Acest film a creat foarte multa valva la momentul aparitiei si a primit destul de multe comentarii negative. Nu inteleg de ce a fost primit in acest fel, pentru ca nu a fost asa de rau. In primul rand ar trebui apreciat pentru originalitate si pentru felul in care arata din punct de vedere tehnic. Cinematografia si efectele existente sunt la inaltime. Dupa aceea, intr-adevar, povestea are destule momente in care logica nu se mai aplica si sunt multe lucruri care raman neexplicate. Per total insa, cred ca este un film bunicel, palpitant si cu suspans din plin.

Distributia este una menita sa placa unei mase mari de oameni. In rolul principal o avem pe Sandra Bullock, care a razbit de-a lungul carierei exclusiv pentru abilitatile ei actoricesti, pentru ca nu o poti acuza ca primeste roluri pentru frumusetea ei. Chiar daca nu mai este neaparat la apogeul carierei, ea ofera in continuare interpretari constant solide si asa se intampla si aic, unde prestatia ei este constant buna si atat de credibila cat i-a permis scenariul. Pe langa ea mai avem nume destinate si unei categorii de public mai nisate, cum ar fi John Malkovich, care desi este apreciat in general, nu este chiar pe gustul tuturor.

Cea mai frecventa critica primita de film din cate am observat, este absenta raspunsurilor de la final care sa clarifice intreaga poveste. Daca ne gandim insa, ca itreg filmul se desfasoara din perspectiva personajului principal, aceasta lipsa de raspunsuri are cumva sens, pentru ca la final stim cat ar sti si o persoana aflata in situatia respectiva. Filmul nu este un clasic, dar cred ca merita vazut si ar mai trebui apreciat pentru un lucru care nu tine neaparat de el: sutele de memeuri amuzante care au aparut dupa acesta.

Beyond Skyline (2017)

Gen: SF, Actiune, Aventura

Distributie: Frank Grillo, Bojana Novakovic, Jonny Weston, Callan Mulvey, Antonio Fargas

Regizor: Liam O'Donnell [aflat la prima experienta ca regizor]

Incasari: 992.181 $

Nota Gealapa: 5.80
Metascore: 46/100

Un detectiv dur porneste intr-o urmarire neobosita in incercarea de a-si elibera fiul de pe o nava extraterestra de cosmar.

Din punctul meu de vedere, acest film este aproape un esec total. Ca sa fac o paralela cu fotbalul, parca am vazut un fotbalist care isi dorea sa faca prea multe reusind mai nimic. probabil resursele au fost limitate si pretentiile prea mari. Efectele vizuale nu au fost neaparat cele mai bune, povestea nu a fost nici ea foarte coerenta si per totatl as spune ca intregul film a fost un haos prea putin tinut sub control. Am reismit acest film ca fiind unul foarte lung, desi nu este cazul.

Distributia a fost primul indiciu ca ceva va fi inneregul cu acest film. Frank Grillo nu este omul care sa fie starul unui blockbuster de succes. Este doar un actor de rang secund care bate de ceva timp la portile consacrarii adevarate. El este si cel mai solid nume din distributie, dar nici macar Grillo nu a oferit vreo interpretare de Doamne-ajuta, asa ca nu ma astept sa fie noul Iron Man prea curand. In general, interpretarile mi-au parut la fel de stangace ca si efectele si m-au impiedicat sa ma pierd cu totul in poveste.

Pot sa spun ca acest film ami degraba nu mi-a placut. Am apreciat ambitia, munca, unele efecte reusite si chiar efortul actorilor, chiar daca nu au reusit cele mai bune prestatii, dar intriga are mult pra multe gauri si  se intampla atat de multe lucruri care sfideaza logica, incat la un moment dat filmul a devenit amuzant. Acest film este un sequel pentru Skyline(2010), pe care nu l-am vazut dar am identificat unele referinte catre acesta si nu cred ca acest lucru m-a impiedicats a apreciez acest film. Il voi vedea si pe acela si voi vedea si al treilea film al seriei acre se pare ca va aparea si el.

The Ritual (2017)

Gen: Horror

Distributie: Rafe Spall, Arsher Ali, Robert James-Collier, Sam Troughton, Paul Reid

Regizor: David Bruckner [a mai regizat: Southbound(2015), V/H/S(2012), The Signal(2007)]

Incasari: 1.569.665 $

Premii:
- Best Effects, British Independent Film Awards, 2017
- Best Creature FX, Fangoria Chainsaw Awards, 2019
- Best Horror Streaming/Direct Release, iHorror Awards, 2018
- Best Actor (Rafe Spall), Sitges-Catalonian International Film Festival, 2017

Nota Gealapa: 6.25
Metascore: 57/100

Un grup de prieteni din facultate se reunesc pentru o frumetie in padure, dar acolo intalnesc o prezenta amenintatoare care ii urmareste.

Fimele Netflix ne-au obisnuit cu originalitatea lor, dar de aceasta data acest capitol cam are de suferit. Sunt prea multe filme cu prieteni care merg in paduri pline de monstri. Recunosc insa ca de aceasta data originlitatea este data de aspectul monstrului si de originea lui, dar i afara de cateva detalii grafice impresionante, povestea sufera grav la capitolul sens. Exista cateva scene destul de sinistre, dar nu cu adevarat infricosatoare, dar in mare povestea se desfasoara dupa toate stereotipurile tipice in astfel de film.

Distributia nu este una impresionanta, dar este una destul de  experimentata pentru un film horror. Rafe Spall, protagonistul filmului, are o prestatie bunicica si credibila, atat cat poate fi de credibil un om care este alergat prin padure de un zeu viking. Chiar daca in rolurile secundare nu avem nume foarte cunoscute si acesti actori au avut interpretari decente si au lucrat bine impreuna, asa ca problemele filmului nu vin de aici.

Cred ca in materie de filme horror Netflix va aborda toate povestile din folclorul tuturor tarilor, ceea ce s-ar puta sa insemne cateva filme foarte originale si interesante. Sfarsitul acestui film ofera raspunsuri, dar lasa si destule intrebari in aer, obligandu-te sa iti tragi propriile concluzii. Cred ca acest film este mai degraba un thriller psihologic, decat un horror clasic, desi exista un personaj negativ vizibil, cu intentii clare, dar metoda pe care o foloseste pentru a terifia este una foarte personala. Cu bune si cu rele, cred ca acest film este destul de agreabil si cred ca merita o vizionare, mai ales ca este destul de usor de suportat chiar si de cei mai slabi de inger.

What Happened to Monday (2017)

Gen: Mister, Actiune, Drama

Distributie: Noomi Rapace, Glenn Close, Willem Dafoe, Marwan Kenzari, Christian Rubeck

Regizor: Tommy Wirkola [a mai regizat: Dead Snow 2(2014), Hansel & Gretel: Witch Hunters(2013), Kurt Josef Wagle og legenden om Fjordheksa(2010), Dead Snow(2009), Kill Buljo: The Movie(2007)]

Incasari: 27.975.429 $

Nota Gealapa: 7.15
Metascore: 47/100

Intr-o lume in care familiile au voie sa faca un singur copil din cauza suprapopularii, sapte surori gemene incearca sa investigheze disparitia uneia dintre ele, incercand in acelasi timp sa nu fie descoperite de guvern.

Este cu siguranta unul din cele mai originale filme din ultimii ani si poate cel mai coerent film produs de Netflix. Ca orice film a carui actiune se petrece intr-un viitor sumbru al omenirii, povestea starneste interesul. De aceasta data, acest film produs de Netflix nu iroseste acest potential pe parcurs si il valorifica corespunzator. Foarte bun si din punct de vedere tehnic, acest film reuseste sa fie palpitant de la inceput pana la final. Exista pe ici pe colo cateva scene care sunt la limita logicii, dar destul de usor tolerabile. In afara de acest aspect si de o usoara previzibilitate spre final, nu i se pot gasi prea multe defecte acestui film.

Distributia nu este una care sa ma dea pe spate si filmul sufera la acest capitol. Chiar daca Noomi Rapace a facut o treaba excelenta intr-un multirol destul de solicitant, cred ca filmul ar fi beneficiat de prezenta unor nume mai sonore. Din fericire insa, cei prezenti au facut treaba buna, oferind interpretari solide si colaborand destul de bine. De altfel, toti ochii au fost atintiti spre protagonista si multiplele ei "personalitati", fiecare dezvoltata corespunzator, astfel ca eventualele poticniri din rolurile secundare trec neobservate.

Recunosc ca nu ma asteptam ca filmul sa fie asa solid pana la final, avand in vedere istoricul Netflix. Am mai vazut filme despre un viitor distopic, dar aceasta nota de originalitate data de clamoarea celor sapte surori a fost o surpriza placuta, dand filmului unicitatea de care avea nevoie. Concluzia dupa acest film este ca exista speranta pentru Netflix in industria cinematografica si il recomand cu toata increderea.