The Meg (2018)

Gen: Actiune, SF, Thriller

Distributie: Jason Statham, Bingbing Li, Rainn Wilson, Cliff Curtis, Winston Chao

Regizor: Jon Turteltaub [a mai regizat: Last Vegas(2013), The Sorcerer's Apprentice(2010), National Treasure: Book of Secrets(2007), National Treasure(2004), The Kid(2000)]

Buget: 130.000.000 $
Incasari: 140.600.000 $ (pana acum)

Premii:
- Golden Fleece, Golden Trailer Awards, 2018

Nota Gealapa: 6.40
Metascore: 46/100

Dupa ce sustine ca a fost atacat de un rechin de 30 de metri si a scapat, Jonas Taylor trebuie sa isi infrunte temerile pentru a salva un grup de oameni de stiinta aflati la bordul unui submarin scufundat.

Astept de ceva timp sa vad un film cu rechini de nivelul Jaws si am acut sperante ca Meg va fi acest film, dar din pacate, nu prea a fost cazul. Din punct de vedere vizual, filmul arata excelent si nu sunt prea multe lucruri de reprosat aici, dar gaurile din firul logic si cateva tertipuri aproape josnice folosite de producatori ca sa faca filmul cat mai profitabil, fac ca acest film sa nu fie chiar unul de calitatea I. Intriga este subtire, dar am inghitit-o cu speranta ca ce se intampla dupa o sa ma dea pe spate. Din pacate, dialogurile nu prea au avut substanta si unele personaje au fost doar de umplutura, puse acolo doar ca sa faca loc unor actori care sa faca filmul atractiv pentru anumite piete.

Cand spun asta, ma refer la piata asiatica, in special cea chineza, pentru ca in majoritatea acestor roluri fara vreun scop, au fost distribuiti actori chinezi. Am avut parte chiar si de un copil actor chinez, absolut inutil in contextul filmului, pentru un succes garantat. De fapt, singurul nume cu adevarat important din distributie este cel al lui Jason Statham, care este pe cale sa devina un Chuck Norris modern. Nu cred ca mai exista vietate pe care acesta sa nu o fi ucis. El a avut o interpretare in nota lui obinuita si liniara, dar de aceasta data scenariul l-a pus intr-o postura exagerata chiar si pentru el.

Cea mai mare problema pe care o am cu acest film este urmatoarea (spolier): dupa ce intreg filmul o armata de oameni se stradueste sa omoare un rechin urias cu mijloace moderne sofisticate, in ultimele minute apare un alt rechin, cu mult mai mare decat primul, pe care Jason Statham il omoara cu o mica sulita de dimensiunile unei scobitori prin comparatie cu monstrul. Acest detaliu a fost pentru mine aproape insuportabil. Filmul are si o parte romantica, de asemenea inutile. de fapt, in afara de calitatea efectelor vizuale, nimic nu este de apreciat la The Meg, dar acest aspect reuseste in cea mai mare parte sa care in spate intregul agregat. Exista totusi si lucruri mai rele decat acest film; de exemplu, sa te speli pe dinti cu acid.

Rock of Ages (2012)

Gen: Musical, Comedie, Drama

Distributie: Julianne Hough, Diego Boneta, Tom Cruise, Russell Brand, Alec Baldwin

Regizor: Adam Shankman [a mai regizat: Happy Valley(2012), Bedtime Stories(2008), Hairspray(2007), Cheaper by the Dozen 2(2005), The Pacifier(2005)]

Buget: 75.000.000 $
Incasari: 59.500.000 $

Premii:
- Favorite Movie Actor, ALMA Awards, 2012

Nota Gealapa: 6.25
Metascore: 47/100

O fata dintr-un orasel de provincie si un baiat de oras se intalnesc in timp ce isi urmaresc visele la Hollywood.

Sunt destul de dezamagit de acest film. Pentru un musical care are cuvantul "rock" in denumire, este surprinzator cat de putin rock am avut ocazia sa ascult. Muzica este extrem de proasta. Singurele melodii bune au fost practic niste coveruri ale unor melodii cunoscute. Povestea este si ea una banala. Singurele avantaje ale filmului sunt unele scene amuzante care tin de intrigi secundare. Filmul este previzibil de la inceput pana la final, plin de clisee si dialoguri superficiale.

Distributia are multe nume atragatoare, dar este inselatoare si a reusit sa ma seduca si pe mine cu nume ca Tom Cruise, Alec Baldwin, Russel Brand sau Catherine Zeta-Jones, dar toti acesti actori au avut roluri secundare. Toti au avut prestatii bunicele si au asigurat in exclusivitate sarea si piperul filmului, mai ales Tom Cruise si Russel Brand. Din pacate protagonistii nu au fost actori atat de relevanti si nici nu au avut cine stie ce interpretari, ba chiar au fost exagerat de siropoase pe alocuri.

Singurul personaj care a trecut  ca un rocker credibil a fost cel al lui Tom Cruise, dar in rest filmul a reusit sa strice melodii de la Bon Jovi, Joan Jet, Journey sau Guns'n'Roses. Povestea de dragoste care a stat la baza filmului a fost de-a dreptul enervanta si a facut filmul sa para mai degraba unul de la Disney. Nu recomand acest film nimanui, iar primii care ar trebui sa fuga de el sunt fanii muzicii rock, carora filmul este posibil sa le provoace un atac de cord.

Macbeth (2015)

Gen: Drama

Distributie: Michael Fassbender, Marion Cotillard, Jack Madigan, Frank Madigan, Paddy Considine

Regizor: Justin Kurzel [a mai regizat: Assassin's Creed(2016), The Turning(2013), The Snowtown Murders(2011)]

Buget: 15.000.000 $
Incasari: 12.700.000 $

Premii: 
- Spotlight Award, American Society of Cinematographers, USA 2016
- Best Foreign Independent, Golden Trailer Awards, 2016
- Silver Camera 300, International Cinematographers' Film Festival Manaki Brothers, 2015

Nota Gealapa: 6.55
Metascore: 71/100

Macbeth, Nobilul din Glamis, primeste o profetie de la trei vrajitoare ca intr-o zi va fi regele Scotiei. Consumat de ambitie si atatat de sotia sa, Macbeth isi asasineaza regele pentru a ocupa tronul acestuia.

Pot aprecia efortul si ce a incercat sa faca acest film, dar trebuie sa spun ca as fi preferat ca aceasta piesa celebra sa fie transpusa in film intr-o forma mai omeneasca is mai usor de inteles. Asa, nici macr nu indraznesc sa pretind ca am inteles tot ce era de inteles. Mi-a placut cinematografia care da filmului o incarcatura dramatica suplimentara. In rest, nu am putut fi atent la foarte mare lucru pentru ca m-am concentrat sa pot urmari dialogul.

Nici protagonistii nu par a fi inteles pe deplin ce au de facut. Marion Cotillard atat cat a aparut a fost foarte convingatoare. Michael fassbender in schimb a fost destul de oscilant. A avut cateva scene in acre am uitats a si respir, dar si unele in care a fost spre mediocru. Din pacate nu am avut nici un oponent credibil pentru personajul lui, astfel ca toate eforturile lui nu s-au adresat nimanui. Desi deznodamantul era unul anuntat, am crezut pana in ultima clipa ca personajuls au supravietuieste, atat de slabi au fost "dusmanii" personajului sau.

Chiar daca pot aprecia valoarea operelor lui Shakespeare, pot spune ca este demodat sa copiezi ad-literam dialogul lui intr-un film contemporan de Hollywood. Cand el a scris in felul in care a facut-o se adresa unui alt gen de public, cu totul diferit de publicul de astazi. Pentru o incarcatura dramatica suplimentara s-a incetinit ritmul filmului, dar s-a exagerat in acest sens, astfel ca efectul nu a fost cel scontat. Bomboana de pe coliva este coloana sonora aleasa intr-un mod cu totul neinspirat si care iti distrage atentia de la actiune de fiecare data cand se aude.

P.S. I Love You (2007)

Gen: Dragoste, Drama

Distributie: Hilary Swank, Gerard Butler, Harry Connick Jr., Lisa Kudrow, Gina Gershon

Regizor: Richard LaGravenese [a mai regizat: The Last Five Years (2014), Beautiful Creatures(2013), Freedom Writers(2007), Paris, je t'aime(2006), A Decade Under The Influence(2003)]

Buget: 30.000.000 $
Incasari: 156.900.000 $

Premii:
- Audience Award - Best International Actress, Irish Film and Television Awards, 2008

Nota Gealapa: 7.70
Metascore: 39/100

O vaduva tanara descopera ca sotul ei i-a lasat zece mesaje, cu scopul de a-i alina durerea si de a o ajuta sa inceapa o noua viata.

Filmul ne prezinta o poveste interesanta, pe care am mai vazut-o si in alte filme in diferite variante. Cu toate astea, este o poveste sensibila, interesanta si usor de indragit. Nu are nici o treaba cu realitatea nimanui, dar asta nu o face mai putin agreabila. Ba din contra. Ne da ocazia, fetelor mai ales, sa ne pierdem intr-o lume aproape de basm in care chiar si atunci cand un lucru merge extrem de rau, universul lucreaza sa te ajute, familia e asa cum trebuie sa fie, prietenii iti sunt aproape si dragostea pandeste la fiecare colt. Destula drama, putin umor, dialoguri destul de solide, personaje dezvoltate inteligent, cam acestea sunt ingredientele cu care acest film reuseste sa inmoaie inimi. Trebuie sa recunosc insa ca nu sunt un novice in astfel de filme, iar acesta oricat de sensibil a fost, nu a reusit nici macar sa imi umezeasca ochii, iar altele au reusit acest lucru.

Distributiaeste una surprinzatoare, dar care a functionat. Protagonistii au fost Hilary Swank si Gerard Butler sunt doi actori care apar rar in astfel de filme si la fel de rar joaca impreuna. Mi-a placut insa chimia dintre ei, atat cat ea a existat si mi-a placut cum a purtat Hilary Swank filmul pe umerii ei. Nu a oferit o interpretare de Oascar, dar a facut suficient. Lisa Kudrow si Gina Gershon au asigurat in mare parte umorul si au facut povestea mai usor de digerat, iar prestatiile lor au fost de asemenea solide.

Este pana la urma ceea ce se cheama un "chick flick", dar e bine facut, asa ca nu il pun la zid. Oamenii care in viata de zi cu zi au probleme asemanatoare cu cele din film, vor empatiza mult mai usor cu personajele si imi inchipui ca filmul ii va emotiona destul de intens. Cred ca este si un bun afrodisiac, asa ca nu vad nici un motiv pentru care sa nu il recomand.

Skyscraper (2018)

Gen: Actiune

Distributie: Dwayne Johnson, Neve Campbell, Chin Han, Rolan Møller, Noah Taylor

Regizor: Rawson Marshall Thurber [a mai regizat: Central Intelligence(2016), We're the Millers(2013), The Mysteries of Pittsburgh(2008), Dodgeball: A True Underdog Story(2004), The Band(1999)]

Buget: 125.000.000 $
Incasari: 292.400.000 $ (pana acum)

Nota Gealapa: 6.45
Metascore: 51/100

Un expert in securitate trebuie sa se infiltreze intr-un zgarie-nori in flacari, 225 de etaje deasupra solului, unde familia lui este tinuta ostateca de niste criminali.

Mirosind probabil ca lumea e posibil sa se fi saturat de un Dwayne Johnson invincibil, care a iesit de-a lungul vremii din orice situatie distrugandu-si toti adversarii, scenaristii s-au gandit sa faca misinuea acestuia cu atat mai grea, astfel ca personajului sau ii lipseste un picior de aceasta data, iar morala este ca "The Rock" bate pe toata lumea, chiar si intr-un picior. Acest aspect nu prea a functionat pentru mine. Faptul ca intreaga actiune se desfasoara intr-un zgarie nori, mi-a dat impresia ca ma uit la un remake la o scara mai mare a lui Die Hard. Da, efectele sunt impresionante, cascadoriile de asemenea, dar deja e nevoie de mai mult de atat ca un film sa impresioneze.

Dwayne Johnson este si singurul nume cu adevarat important din distributie. Nici acest detaliu nu a ajutat filmul. Acesta ar fi avut nevoie macar de un partener pe masura care sa aduca un plus de valoare. Johnson se face foarte usor placut, dar nu debordeaza de calitati actoricesti si poate trage un film dupa el numai pana la un punct, iar pe acesta nu l-a putut salva. Capitolul artistic se incadreaza si el in nota generala a filmului, adica "decent".

Filmul nu este chiar un dezastru, dar este enervant de previzibil si chiar plictisitor in unele momente. In plus, toate partile bune din film sunt deja dezvaluite de trailer. Nici nu stiu daca sa il recomand, sa nu. Cred ca totusi pentru o seara cand esti prea obosit pentru un film greu si ai nevoie doar de niste actiune ieftina isi poate face treaba bine.

Open Season (2006)

Gen: Animatie, Comedie, Aventura

Distributie: Ashton Kutcher, Martin Lawrence, Debra Messing, Gary Sinise, Billy Connolly

Regizor: Roger Allers [a mai regizat: The Prophet(2014), The Lion King(1994)]

Buget: 85.000.000 $
Incasari: 197.400.000$

Premii:
- Top Box Office Films, ASCAP Film and Television Music Awards, 2007

Nota Gealapa: 6.65
Metascore: 49/100

Boog, un urs grizzly de 500 kg, domesticit, ajunge sa fie izolat in padure cu trei zile inainte de inceputul sezonului de vanatoare. El este fortat sa se bazeze pe Elliot, un elan vorbaret, iar cei doi ajung sa formeze o prietenie improbabila si formeaza o armata impreuna cu celelalte animale, pentru a infrunta vanatorii.

Un desen animat dragut pentru copiii de varste fragede, dar cu prea putine scene dedicate adultilor, acre sa il faca mai agreabil pentru acestia si sa ii determine sa il urmareasca impreuna cu copii lor. Am zambit de cateva ori, dar in ciuda unei povesti interesante, cu destul potential, scenariul nu a oferit dialoguri prea ofertante si majoritatea glumelor mi-au creat senzatia ca le-am mai auzit deja in alta parte. Nici personajele nu mi s-au parut pre ausor de indragit, ba unele parea copiate si ele din alte desene animate.

Se pare ca si in cazul animatiilor se simte cand distributia este cumva rasuflata. Atat Ashton Kutcher, cat si Martin Lawrence nu mai sunt de mult timp in prima linie a industriei si o oarecare blazare se simte si in vocile lor. Nici nu puteau cei doi sa faca cu mult mai mult. Nu i-a ajutat nimic din mediul inconjurator, dar putin mai mult entuziasm nu ar fi stricat. Nu am avut impresia ca ei au crezut pe deplin in reusita acestui proiect.

Filmul a aparut intr-o perioada in care acest gen de filme sunt la ordinea zilei si majoritatea sunt banale. Lipsa de originalitate este una din problemele sale principale si ma refer aici la o intriga care presupune animale vorbitoare, cel putin un comediant in distributie, un personaj principal caruia i se alatura un ajutor enervant sau o calatorie epica in care protagonistii trebuie sa ajunga din punctul A in punctul B. Toate aceste aspecte se regasesc aici cu sfintenie, fix in ordinea in care ne-am astepta sa le gasim. Cu Shrek mi se pare ca seamana cel mai mult. Cu toate astea, pentru copii este un film decent.

No Escape (2015)

Gen: Thriller, Actiune

Distributie: Lake Bell, Pierce Brosnan, Owen Wilson, Sterling Jerins, Claire Geare

Regizor: John Erick Dowdle [a mai regizat: As Above, So Below(2014), Devil(2010), Quarantine(2008), The Poughkeepsie Tapes(2007), The Dry Spell(2005)]

Buget: 16.200.000 $
Incasari: 54.500.000 $

Premii:
- Best Film, BloodGuts UK Horror Awards, 2015

Nota Gealapa: 7
Metascore: 38/100

Proaspat mutata intr-o alta tara, o familie de americani se trezesc in mijlocul unei lovituri de stat si incearca cu disperare sa scape dintr-un mediu in care strainii sunt executati pe loc.

Un film decent, mai bun decat ma asteptam. Povestea este foarte originala si mi-a atras atentia. Din pacate insa, exita cateva momente care rup firul logic si impiedica filmul sa straluceasca cu adevarat. Nu sunt foarte multe artificii tehnice sau efecte vizuale, dar sunt suficiente incat sa dea putina sare si piper. Forta filmului vine insa din poveste in sine, care este destul de interesanta. Scenariul contribuie si el cu cateva dialoguri bune (cam jumatate).

Distributia a fost principalul motiv pentru care am fost sceptic in fata acestui film. Parea una imbatranita si total neasteptata. Pierce Brosnan nu a mai facut nimic relevant de ceva vreme, iar Owen Wilson ne-a obisnuit mai degraba cu roluri ciudate in comedii mediocre, nu cu roluri principale in filme serioase. E adevarat ca nu a fost cine stie ce chimie intre ei si nici nu am vazut interpretarea carierei de la vreunul, dar au oferit prestatii decente, destul de convingatoare. Cel mai mult mi-au placut insa eroii negativi, care au fost extrem de credibili si asta fara sa aiba prea multe replici.

Ma bucur ca am mai gasit inca un film care sa ma surprinda si sa imi ofere un nivel constant de tensiune de la inceput, pana la sfarsit. Filmul are si o latura sentimentala si mi-a placut ca personajele principale sunt oameni obisnuiti, nu arieni plini de abilitati care sa ii scoata din orice incurcatura. Cred c asta a fost motivul principal acre il face asa de agreabil.

Passengers (2016)

Gen: SF, Dragoste, Drama

Distributie: Jennifer Lawrence, Chris Pratt, Michael Sheen, Laurence Fishburne, Andy Garcia

Regizor: Morten Tyldum [a mai regizat: The Imitation Game(2014), Headhunters(2011), Fallen Angels(2008), Buddy(2003), Folk flest bor i Kina(2002)]

Buget: 110.000.000 $
Incasari: 303.200.000 $

Premii:
- Excellence in Production Design Award-Fantasy Film, Art Directors Guild, 2017

Nota Gealapa: 7.45
Metascore: 41/100

O nava spatiala care transporta mii de oameni spre o colonie indepartata are o defectiune la capsulele de dormit, astfel ca, doi pasageri se trezesc cu 90 de ani mai devreme.

Buget decent, subiect futurist, asta inseamna ca am avut asteptari destul de mari de la acest film, iar majoritatea au fost satisfacute. Sunt cateva gauri in firul lgic si alte cateva mici scapari, dar una peste alta Passengers  este un SF decent, corect, care nu straluceste, dar are destule scene bune. Arata bine din punct de vedere vizual, scenariul este decent, suspans este destul, iar din cand in cand avem parte si de umor destul de bun. Nu este o intriga originala in totalitate, dar orice film a carui actiune se desfasoara in spatiu porneste cu un avantaj fata de concurenti. Tot ce trebuie sa faca este sa nu iroseasca potentialul povestii, iar acest film nu face acest lucru decat in cantitati tolerabile.

Distributia este buna, chiar daca nu este neaparat pe gustul meu. Chris Pratt nu se numare printre favoritii mei, dar aici a facut o treaba decenta. Acelasi lucru il pot spune si despre Jennifer Lawrence. Trebuie sa tinem cont insa ca ambii au avut personaje in mijlocul zonei lor de confort, facand lucrul la care se pricep cel mai bine si cu toate astea, prestatiile lor sunt doar ok. Laurence Fishburne a avut infinit mai putin timp de ecran si tot mi-a placut ami mult interpretarea lui.

Nu este un film care sa va iroseasca timpul. Puncteaza la capitolul  realism, pentru ca ma vad facand si eu cam aceleasi lucruri in situatia respectiva, desi cred ca eu as fi trezit mai multe femei, nu doar una. Ritmul a fost unul destul de bun, dar finalul pare putin grabit in comparatie cu restul filmului. Nu este genul acela de SF ticsit de scene de actiune. Cateodata insa, o intriga mai simpla este mult mai buna pentru ca lasa mai putin loc pentru greseli.

Upgrade (2018)

Gen: SF, Thriller, Actiune

Distributie: Logan Marshall-Green, Melanie Vallejo, Steve Danielsen, Abby Craden, Harrison Gilbertson

Regizor: Leigh Whannell [a mai regizat: Insidious: Chapter 3(2015)]

Buget: 5.000.000 $
Incasari: 12.400.000 $ (pana acum)

Premii:
- Audience Award - Midnighters, SXSW Film Festival, 2018

Nota Gealapa: 7.60
Metascore: 67/100

In viitorul apropiat, tehnologia controleaza fiecare aspect al vietii. Viata lui Grey, un tehnofob autoproclamat, este data peste cap si singura lui speranta de a se razbuna un implant experimental, numit Stem.

Din cand in cand imi pica in amini un film despre care nu am auzit nimic, de la care nu am nici un fel de asteptare si care reuseste sa ma ia total prin surprindere. Upgrade este unul din acele filme. Singurul motiv pentru care l-am vazut a fost ca a aparut in 2018 si sunt cam in urma cu filmele de anul asta. In rest, ce asteptari puteams a am de la un film australian cu buget redus? Am avut surpriza sa vad un film coeent, cu o intriga interesanta, pusa in scena foarte bine. De obicei, un SF futurist nu se descurca foarte bine in lipsa unui buget pe masura ambitiilor, dar acest film este o exceptie. Compenseaza lipsurile de la capitolul efecte vizuale si tehnologie, cu un scenariu bun ce ofera dialoguri solide, suspans si rasturnari de situatie reusite.

Si distributia, ca si titlul filmului, mi-a fost la fel de necunoscuta. Protagonsitii din acest film nu se numara printre actorii australieni pe care sa ii cunosc. Mi-ar fi placut sa spun ca de acum o sa ii tin minte si o sa le urmaresc acrierele, dar nu e cazul. Au oferit interpretari decente, solide, credibile, dar fara sa straluceasca. Au facut insa suficient pentru a nu strica o poveste buna si au contribuit fiecare cum a putut.

Filmul are o oarecare unicitate in unele aspecte; de exemplu, in cinematografie sau in felul in care sunt filmate scenele de actiune. In plus, este destul de sangeros, lucru mereu binevenit pentru un film de acest gen. Lipsa unui buget mai mare se simte pe ici pe colo, dar pentru ca nu este deloc un film plictisitor si pentru ca m-a prins din primul pana in ultimul minut, il recomand cu incredere.

Pitch Perfect (2012)

Gen: Musical, Romantic, Comedie

Distributie: Anna Kendrick, Brittany Snow, Rebel Wilson, Skylar Astin, Ben Platt

Regizor: Jason Moore [a mai regizat: Sisters(2015)]

Buget: 17.000.000 $
Incasari: 113.100.000 $

Filmul a obtinut 7 premii, printre care:
- Best Music Supervision for Films Budgeted Under 25 Million Dollars, Guild of Music Supervisors Awards, 2013
- Breakthrough Performance (Rebel Wilson), MTV Movie + Tv Awards, 2013
- Best Musical Moment, MTV Movie + Tv Awards, 2013
-  Choice Movie Actor: Comedy (Skylar Astin), Teen Choice Awards, 2013
- Choice Movie Actress: Comedy (Rebel Wilson), Teen Choice Awards, 2013

Nota Gealapa: 7.40
Metascore: 66/100

Beca, boboc la Universtatea Bardey, se alatura grupului acapella The Bellas. Adaugand prospetime repertoriului, ea incearca sa ajute grupul sa isi invinga marele rival.

Acest filmul urmeaza firul epic banal al oricarei comedii romantice de duzina. Boboci de facultate care au probleme sa se integreze, amorezari complicate, resentimente, toate terminandu-se cu o multime de oameni fericiti care gasesc dragostea, prietenia, sau un scop in viata. Cu toate astea, poate de la muzica, poate de la cateva glume bune, poate de la altceva, dar filmul are o magie proprie, crae il face foarte usor de indragit. Este un film simplu, mai degraba pentru un public feminin, dar e bun si pentru barbati pentru ca scade nivelul hormonal si iti scade pofta de sex pentru o vreme.

Distributia este si ea ofertanta din punct de vedere al numelor. Chiar daca pe majoritatea acestor actori ii gasesc mai degraba antipatici in cele mai multe filme pe care i-am vazut, cumva, pusi toti la un loc, a rezultat o chimie ciudat de buna si asa am ajuns sa imi placa interpretarile unor actori ca Anna Kendrick, Skylar Astin, Rebel Wilson sau Anna Camp. Nu ma astept insa sa imi fac un obicei din asta.

Din fericire, producatorii sunt constienti de linia clasica a firului narativ si nu se iau prea mult in serios, ceea ce ar fi caut intregul proiect destul de penibil. Sunt atat de multe personaje si atat de diverse incat este aproape imposibil sa nu gasesti unul pe placul tau. Acest detaliu face filmul usor de indragit de public de toate varstele. Alegerile muzicale ot fi dicutatea, dar important e ca avem de a face cu un film puritan destul de distractiv.

Logan (2017)

Gen: Actiune, SF, Drama

Distributie: Hugh Jackman, Patrick Stewart, Dafne Keen, Boyd Holbrook, Stephen Merchant

Regizor: James Mangold [a mai regizat: The Wolverine(2013), Knight and Day(2010), 3:10 to Yuma(2007), Walk the Line(2005), Identity(2003)]

Buget: 97.000.000 $
Incasari: 619.100.000 $

Filmul a obtinut 23 de premii, printre care:
- Best Supporting Actor (Patrick Stewart), Academy of Science Fiction, Fantasy & Horror Films, USA 2018
- Excellence in Production Design Award - Contemporary Film, Art Directors Guild, 2018
- Honorable Mentions (The Next Ten Best Picture Contenders), Awards Circuit Community Awards, 2017
- Best Studio Film, Chicago Independent Film Critics Circle Awards, 2017
- Best Actor (Hugh Jackman), Empire Awards, UK 2018

Nota Gealapa: 8.15
Metascore: 77/100

In viitorul apropiat, un Logan obosit are grija de Profesorul X, care este bolnav, undeva la granita cu Mexic. Incercarea lui de a se ascunde de lume esueaza dupa aparitia unui mutant tanar, urmarit de forte intunecate.

Acesta este unul dintre cele mai bune filme din seria X-Men. Personal, cred ca este al doilea cel mai bun, dar cu toate astea, sper ca odata cu deznodamantul acestui film sa se puna punct intregii serii, inainte sa fie dusa in derizoriu cu potentiale sequeluri nereusite care sa umbreasca intregul brand. Pana una alta, acest film este o epopee reusita, acre dureaza aproximativ doua ore care trec pe nesimtite. Cum ne-a obisnuit si cum asteptam, acest film a oferit destule scene de lupta spectaculoase, iar efectele vizuale, desi mai putine decat in alte ocazii, sunt in continuare la superlativ. Acest film insa, este poate cel mai sensibil si uman al seriei, iar acest pariu acre putea avea si urmari negative daca nu era gestionat cum trebuie, s-a dovedit unul castigator.

Distributia a pastrat un numar mic de figuri familiare din filmele precedente ale seriei, dar a pastrat poate cele mai indragite doua personaje, intepretate de Patrick Stewart si Hugh Jackman. Cei doi au oferit interpretari foarte bune si de aceasta data, iar anii de colaborare pe care cei doi ii au in spate s-au simtit din plin. Cine m-a impresionat cu adevarat insa, a fost Dafne Keen, o actrita copil care a oferit o prestatie excelenta, surprinzatoare si parca venita de nicaieri. S-a integrat in peisaj cu usurinta si naturalete.

Este un film violent si emotional, dar este diferit de toate filmele X-Men. De aceasta data, protagonistul este motorul  intregului film. Eram sigur ca acest film va fi diferit din momentul in acre am vazut trailerul si am auzit pe fundal "Hurt", de la Johnny Cash. Filmul asta se apropie de stadiul de capodopera si oricat de rau mi-ar parea, sper ca Wolverine sa nu invie peste cativa ani interpretat de altcineva, pentru ca nimeni nu ar putea sa o faca asa bine ca Hugh Jackman. Pana una alta, mi se pare un sfarsit demn pentru o franciza foarte importanta si o oportunitate minunata de a vedea doi mari actori dand viata unor personaje marcante, atat pentru cariera lor, cat si pentru industria filmului.