The Last Legion (2007)

Gen: Aventura, Actiune

Distributie: Colin Firth, Ben Kingsley, Aishwarya Rai Bachchan, Peter Mullan, Kevin McKidd

Regizor: Doug Lefler [a mai regizat: Dragonheart: A New Beginning(2000), Hercules: The Legendary Journeys - Hercules and the Circle of Fire(1994)]

Buget: 35.000.000 $
Incasari: 37.000.000 $

Nota Gealapa: 5.85
Metascore: 37/100

In timp ce Imperiul Roman se prabuseste, tanarul Romulus Augustus paraseste orasul si porneste intr-o calatorie periculoasa in Britania pentru a gasi o legiune de sustinatori.

E pacat ca in timpurile astea cele mai bune filme despre Imperiul Roman vin de peste ocean, de la Hollywood. Am crezut ca un film britanic va avea ceva mai multa noima abordand un astfel de subiect, dar scenaristii nu au mers nici in intregime pe adevarul istoric, nici nu au facut o fictiune pura si a iesit o struto-camila nereusita. De asemenea, cred ca este cel ami minimalist cu romani pe care l-am vazut.

Este pacat si de distributia impresionanta care a lucrat la acest film. Eforturile lor fac ca acest film sa primeasca nota de trecere, dar sunt mai multi factori care i-au impiedicat pe actori sa straluceasca. Primul este scenariul mediocru. Al doilea ar fi lipsa de maturitate a unora. Un exemplu in acest sens este Colin Firth, care la vremea aparitiei acestui film nu isi gasise inca identitatea cinematografica, iar acest rol nu i se potriveste deloc. Am fost surprins sa o vad pe Aishwarya Rai Bachchan, pe care o stiam din filmele indiene, dar care s-a descurcat absolut onorabil.

Povestea nu este cea mai inteligenta si singurul lucru care a facut-o agreabila a fost atmosfera pe acre a transmis-o, data de suspansul obtinut din apararea unui baietel de catre un grup restrans de eroi. Filmul asta o sa va faca sa clatinati dezaprobator din cap de destule ori. Uneori chiar am avut senzatia ca urmaresc un film pentru copii, iar asta este singurul context in acre il recomand: pentru o seara de film in familie, cu cei mici. Trailer:

The Man Who Would Be King (1975)

Gen: Aventura

Distributie: Sean Connery, Michael Caine, Chritopher Plummer, Saeed Jaffrey, Doghmi Larbi

Regizor: John Huston [a mai regizat: The Dead(1987), Prizzi's Honor(1985), Under the Volcano(1984), Annie(1982), Victory(1981)]

Buget: 8.000.000 $
Incasari: 14.000.000 $

Nota Gealapa: 7.80

Doi fosti soldati britanici decid sa devina regi in Kafiristan, un pamant unde nici un alb nu a mai pus piciorul de pe vremea lui Alexandru cel Mare.

Pe vremuri, pentru ca tehnologia era limitata, atunci cand aveai nevoie de o armata pentru filmul tau, angajai o armata de figuranti si asta dadea filmelor un aer epic. Este si cazul acestui film, cu o intriga foarte originala si atractiva, cu un scenariu foarte bine scris si foarte palpitant. Pe cat e de simlu, pe atat de plin de suspans este site poarta cu succes in lumea pe care o prezinta.

Distributia este de vis. Cei doi protagonisti sunt Sean Conney si Michael Caine, ambii in floarea varstei si in plina glorie. Talentul lor este vizibil in fiecare scdena, iar usurinta cu care par sa ofere aceste prestatii solide si credibile  este uimitoare. Castingul a facut o treaba excelenta si pentru rolurile secundare, unde am vazut tot felul de personaje interesante.

Filmul are la baza o poveste scurta a lui Rudyard Kipling, iar modul in care a fost integrat acest lucru in film este de laudat. Este genul acela de film care te face sa spui ca "nu se mai fac filme ca pe vremuri" si este o placere sa vezi in actiune doi actori care au rezistat cateva decade printre cei mai dezirabili oameni de la Hollywood. Cred ca filmul asta este o bucata de istorie cinematografica si trebuie vazut si insusit. Trailer:

The Other Man (2008)

Gen: Drama

Distributie: Liam Neeson, Antonio Banderas, Laura Linney, Romola Garai, Abigail Canton

Regizor: Richard Eyre [a mai regizat: The Children Act(2017), The Dresser(2015), Carmen(2010), Notes on a Scandal(2006), Stage Beauty(2004)]

Buget: 15.000.000 $

Nota Gealapa: 6.20
Metascore: 34/100

Povestea unui sot care isi banuieste nevasta de adulter si incearca sa il gaseasca pe celalalt barbat din viata ei.

Un film care are in rolurile principale doua staruri de actiune in care nu se da nici macar o palma, e ca un ou Kinder fara nici o jucarie inauntru. Tensiunea creste  si creste, dar la final in loc ca acest balon de tensiune sa se sparga, el se desumfla linistit. Povestea este destul de interesanta, are cateva straturi si creeaza interese, dar nu capitalizeaza. Senzatia este ca ar fi putut fi un film mai bun.

Distributia este interesanta si ciudata in acelasi timp. Cei doi protagonisti sunt Liam neeson si Antonio Banderas, ambii departe de zonele lor de confort. Prestatiile lor sunt decente, colaboreaza bine impreuna, dar sa ii vezi impartind lectii de viata in loc de gloante pare nefiresc. Nu pot sa ma declar impresionat de latura lor sensibila si va trebui sa ii vad in filme de actiune ca sa imi clatesc imaginea lor.

Povestea de dragoste prezentata este destul de interesanta. Nu e nimic inconfortabil la acest film. exista un singur soc spre final care te mai scoate din amorteala. E destul de greu sa vorbesti de poveste fara sa deconspiri finalul, asa ca nu o s-o fac. Ce m-a deranjat cel mai tare au fost flashbackurile. Acestea pot ajuta un film cand sunt folosite corespunzator, dar aici nu este cazul. Datorita specificului sau, acest film a fost eliberat direct pe dvd. Il recomand mai cu jumatate de gura, pentru ca nu va fi pe placul tuturor.

The Hitman's Bodyguard (2017)

Gen: Actiune, Comedie

Distributie: Ryan Reynolds, Samuel L. Jackson, Gary Oldman, Elodie Yung, Nadia Konakchieva

Regizor: Patrick Hughes [a mai regizat: The Expendables 3(2014), Red Hill(2010)]

Buget: 30.000.000 $
Incasari: 831.200.000 $ (pana acum)

Nota Gealapa: 7.35
Metascore: 47/100

Cel mai bun bodyguard din lume are un client nou: un asasin care trebuie sa depuna marturie in fata unui tribunal international. Cei doi trebuie sa lase neintelegerile deoparte si sa lucreze impreuna pentru a ajunge la tribunal la timp.

Acest film mi-a efoerite exact ce ma asteptam: glume bune, scene de actiune palpitante si excelente din punct de vedere tehnic si suspans din plin. Este un film usor, care nu testeaza prea mult inteligenta spectatorilor, dar este distractiv, are un ritm alert si te tine in priza pana la final. Este genul ala de film care indiferent cat dureaza parca se termina putin cam repede. Patrick Hughes a facut o treaba decenta cu un buget decent, dar cred totusi ca un regizor mai experimentat ar fi putut scoate chiar mai mult de la acest scenariu.

Ryan Reynolds a devenit peste noapte unul dintre cei mai in voga actori. S-a reinventat in Deadpool si de atunci profita de acest nou stil al sau din plin. Are acelasi gen de interpretare si aici si functioneaza in continuare. Samuel L. Jackson face ce face de o viata si in cazul lui functioneaza de asemenea. Ambii sunt duri si amuzanti, iar acest duo da bine pe ecran, dar cred ca mai au de lucrat la chimia dintre ei.

Personajele sunt dezvoltate cum trebuie. umorul are suisuri si coborasuri, dar in cea mai mare parte este reusit. Nu este un film revolutionar. Este o comedie de actiune clasica si semi-previzibila, dar nici nu a pretins ca ar fi altceva. Filmul nici nu dezamageste, dar nici nu depaseste asteptarile. Il recomand, este distractiv si este o alegere buna pentru orice seara de film. Trailer:

The Child (2012)

Gen: Thriller

Distributie: Eric Roberts, Dieter Landuris, Ben Becker, Dieter Hallervorden, Peter Greene

Regizor: Zsolt Bács [a mai regizat: Esperanza(2006)]

Buget: 5.000.000 €

Nota Gealapa: 5

Simon Sachs, un baiat muribund de 10 ani, pretinde ca intr-o viata anterioara a fost un criminal in serie si aparent poate sa dovedeasca acest lucru. El il conduce pe un avocat, Robert Stern, la locurile unde se afla cadavrele ucise cu mult timp inainte ca el sa se nasca. Stern preia cel mai convingator si misterios caz din cariera sa.

Pentru cateva minute am crezut ca asist la un eveniment cinematografic care se intampla cam odata la zece ani: un film bun cu Eric Roberts. Din pacate, inceputul promitator a fost doar o fata morgana. Intriga este interesanta, te face sa iti pui multe intrebari despre ce se intampla si unele lucruri nu prea au sens. Culmea este ca odata ce se explica lucrurile, acestea par si mai ilogice, iar pana la final totul devine un film de mana a doua mediocru.

In rolul principal este Eric roberts, care de data asta chiar a aratat unele urme de chef, dar pana la urma nu l-a ajutat nici scenariul, iar prestatia lui este una slaba, cum ne-a obisnuit de multi ani incoace. Mai sunt cateva figuri familiare prin rolurile secundare, dar la capitolul interpretare nu merita nimeni remarcat in mod laudativ.

Filmul primeste nota de trecere pentru un un inceput bun, acre il face unul dintre cele mai bune filme ale lui Eric Roberts din ultimi 10-15 ani, in ciuda haosului din a doua jumatate. Banii nemtesti au facut posibila cooptarea in distirbutie a unor actori cat de cat cunoscuti, dar cred ca potentialul aceste povesti nu a fost fructificat nici pe departe atat cat trebuia. Nu pierdeti mare lucru daca sariti peste acest film. Trailer:

The Name of the Rose (1986)

Titlu original: Der Name de Rose

Gen: Mister, Crima, Drama

Distributie: Sean Connery, F. Murray Abraham, Christian Slater, Helmut Qualtinger, Elya Baskin

Regizor: Jean-Jacques Annaud [a mai regizat: Le dernier loup(2015), Day of the Falcon(2011), His Majesty Minor(2007), Two Brothers(2004), Enemy at the Gates(2001)]

Incasari: 105.000.000 $

Filmul a obtinut 17 premii, printre care:
- Best Actor (Sean Connery), BAFTA Awards, 1988
- Best Make Up Artist, BAFTA Awards, 1988
- Best Production (Produzentenpreis), Bavarian Film Awards, 1987
- Best Foreign Film (Meilleur film étranger), César Awards, Franta 1987
- Best Producer (Migliore Produttore), David di Donatello Awards, 1987

Nota Gealapa: 8

Un calugar intelectual si nonconformist investigheaza o serie de morti misterioase dintr-o manastire izolata.

Asa arata un film bun de scoala veche. O poveste simpla, dar cu un scenariu bine scris poate fi palpitanta mai bine de doua ore, mai ales cand este ajutata si de o cinematografie excelenta. Pana la urma, cui nu-i place o investigatie veche, fara tehnologie, in care inteligenta este principala arma? Filmul asta reuseste sa poarte cu succes spectatorii in epoca in care se desfasoara actiunea, creeaza empatie si revolta si reuseste sa isi mascheze finalul destul de bine.

Daca la toate datele de mai sus, il adaugi si pe Sean Connery in rolul principal succesul este garantat. Acesta are o interpretare foarte puternica si impunatoare si este secondat excelent de foarte tanarul, pe atunci, Christian Slater. Mai sunt nume importante in rolurile secundare, cu putin timp de ecran, insa cu aparitii importante, care au dat credibilitate intregului film.

Filmul a fost hulit la vremea aparitiei ca nu are nici o legatura cu cartea care l-a inspirat, dar sa transformi un roman politist de 600 de pagini de-al lui Umberto Eco, este un proiect pretentios. Este adevarat ca a fost nevoie sa sara peste multe aspecte, dar modul in care a fost produs acest film merita oricum toata aprecierea. Eu cred ca este unul din cele ami subapreciate filme din anii '80 si nu ar trebui sa il ratati. Trailer:

The Oh in Ohio (2006)

Gen: Comedie, Drama, Romantic

Distributie: Parker Posey, Paul Rudd, Danny DeVito, Winter Ave Zoli, Miranda Bailey

Regizor: Billy Kent [a mai regizat: HairBrained(2013), The Best of Enemies(2009)]

Buget: 5.000.000 $
Incasari: 1.000.000 $

Premii:
- Best Feature, Brooklyn International Film Festival, 2006
- Best Comedy, Vail Film Festival, 2006

Nota Gealapa: 5.85
Metascore: 48/100

Priscilla Chase este o femeie care nu a avut niciodata vreun orgasm.

Un film destul de slabut. Umorul este sporadic si se datoreaza intrigii care ofera din oficiu destul potential umoristic, exploatat insa deficitar de aceasta data. Timpul se scurge greu urmarindu-l si sunt foarte multe momente moarte. Scenariul este mediocru si de aici apar probleme in cascada. Sunt sanse ca o partida de sah sa fie mai amuzanta decat acest film.

Culmea e ca distributia nu a fost rea deloc. Destule nume care au jucat in trecut cu succes in alte comedii au sperat ca si de aceasta data vor lua parte la un proiect reusit. Scenariul insa nu a ajutat pe nimeni si nici ei nu au parut ca si-au dat interesul pana la final. Nici Paul Rudd si nici Mischa Barton de exemplu, nu au parut foarte implicati.

Filmul a fost marketizat publicului ca o comedie, dar a fost mai degraba o drama. Sunt destule lucruri  care nu va vor placea la acest film si nu imi vine in minte nici unul pozitiv care sa contrabalanseze, asa ca nu pot sa il recomand nimanui.

The Kid with a Bike (2011)

Titlu original: Le gamin au vélo

Gen: Drama

Distributie: Thomas Doret, Cécile De France, Jérémie Renier, Fabrizio Rongione, Egon Di Mateo

Regizor: Jean-Pierre Dardenne [a mai regizat: The Unknown Girl(2016), Two Days, One Night(2014), The Silence of Lorna(2008), To Each His Own Cinema(2007), L'enfant(2005)]

Incasari: 2.000.000 $

Filmul a obtinut 9 premii, printre care:
- Grand Prize of the Jury, Cannes Film Festival, 2011
- Best Foreign Language Film, Central Ohio Film Critics Association, 2013
- European Screenwriter, European Film awards, 2011
- Best Director, Flaiano International Prizes, 2011
- Most Promising Actor (Meilleur espoir masculin) (Thomas Doret), Magritte Awards, Belgium 2012

Nota Gealapa: 7.45
Metascore: 87/100

Abandonat de tatal sau, un baiat ajunge intr-un orfelinat. Intr-un act de bunatate neasteptata, coafeza oraselului accepta sa il primeasca la ea acasa n weekenduri.

Este genul ala de film trist, facut sa smulga lacrimi pe la festivaluri si imi inchipui ca a si reusit asta. Este o poveste simpla, dar care atrage prin cruzimea ei si aceeasi cruzime o face credibila. Personal, avand in vedere ca este o fictiune, cred ca asa simpla cum a fost, intriga a oferit mai mult potential decat a fost valorificat. Filmul este foarte scurt, asa ca inca vreo zece minute pentru un final mai interesant nu ar fi fost o idee rea.

Nu stiu cat de importante sunt numele din distributie pentru cinematografia franceaza, dar in toate rolurile importante au fost actori care s-au achitat bine de sarcini si au oferit interpretari solide. Scenariul la pus pe personajul principal in niste ipostaze curioase, motiv din care mi-a fost destul de greu uneori sa mai empatizez cu drama lui, dar Thomas Doret a aratat mult talent si probabil va avea un viitor reusit in cariera sa de actor.

Filmul propune o calatorie emotionala pe placul criticilor, care dupa parerea mea, au fost mai importanti pentru producatori si scenaristi decat publicul larg. Acest film poate reprezenta o pauza de la Hollywood, dar nu il poate inlocui. Daca toate filmele ar fi asa, lumea ar fi mult mai trista. Il recomand ca si experiment. nu este cu mult diferit de filmele autohtone asemanatoare. Trailer:

The Intern (2015)

Gen: Comedie

Distributie: Robert De Niro, Anne Hathaway, Rene Russo, Anders Holm, Jojo Kushner

Regizor: Nancy Meyers [a mai regizat: It's Complicated(2009), The Holiday(2006), Something's Gotta Give(2006), What Women Want(2000), The Parent Trap(1998)]

Buget: 35.000.000 $
Incasari: 195.000.000 $

Premii:
- Best Comedy, AARP Movies for Grownups Awards, 2016

Nota Gealapa: 7.50
Metascore: 51/100

Ben Whittaker, un vaduv in varsta de 70 de ani, descopera ca pensionarea nu este chiar ce isi doreste. Vazand oportunitatea de a reintra in joc, el devine intern la un site de moda fondat si condus de Jules Ostin.

Cam asa se face o comedie solida. Filmul asta nu te face sa razi in hohote decat pe alocuri, dar iti da o stare de bine pe intreaga lui durata. Este un film extre de pozitiv, care incearca si chiar reuseste dupa parerea mea, sa transmita si unele mesaje importante. Este foarte bine scris si este destul de lacrimogen. A durat cam doua ore si mi s-a parut ca s-a terminat prea repede. Este captivant, amuzant, distractiv si chiar palpitant uneori.

Pe langa scenariu, cea mai mare parte a succesului se datoreaza celor doi protagonisti, Robert De Niro si Anne Hathaway. Nici unul dintre cei doi nu a produs interpretarea carierei, dar ambii au avut prestatii bune, solide si credibile. De Niro ne arata aici ca mai are multe de oferit acestei meserii; este genul acela de actor care devine mai bun pe masura ce imbatraneste, iar cand plange Anne Hathaway... iti vine sa iti suni toti apropiatii sa le spui ca ii iubesti.

Nu pot sa numesc un lucru pe care l-as schimba la acest film. Distributia, intriga, dialogul, totul este cum ar trebui sa fie, iar filmul reuseste sa fieamuzant, emotional si agreabil fara sa apeleze deloc la limbaj vulgar sau scene indecente. Astfel de filme sunt din ce in ce mai rare, asa ca va recomand sa il vedeti. Trailer:

The Hunting Party (2007)

Gen: Drama

Distributie: Richard Gere, Terrence Howard, Jesse Eisenberg, Gordana Vukres, James Brolin

Regizor: Richard Shepard [a mai regizat: A Lot(2016), Dom Hemingway(2013), Danni Lowinski(2011), Zip(2008), The Matador (2005)]

Buget: 25.000.000 $
Incasari: 1.000.000 $

Nota Gealapa: 7.05
Metascore: 54/100

Un tanar jurnalist, un cameraman experimentat si un corespondent de razboi cazut in dizgratie pornesc intr-o misiune neautorizata cu scopul de a-l gasi pe cel mai cautat criminal de razboi din Bosnia, dar tinta lor decide sa ii urmareasca el pe ei.

Filmul are un sambure de adevar la baza, iar asta il face foarte interesant. Ce il impiedica sa fie cu adevarat excelent este ca nu trateaza povestea ni cu umor de la un capat la celalalt, nici serios in intregime. incearca sa impace ambele genuri si nu reuseste in totalitate. Nu sunt foarte multe efecte speciale, dar nici nu erau necesare. Cinematografia este bunicica, dar se simte pe alocuri lipsa unui regizor mai experimentat in astfel de productii.

Distributia are destule nume importante, dar nici un actor aflat 100% pe val. Richard Gere si-a depasit demult anii de glorie deplina, iar prestatiile lui bune sunt sporadice. Aici are o interpretare decenta. Jesse Eisenberg bate de o viata la portile succesului, dar parca nu reuseste niciodata sa fie cu adevarat luat in serios, iar Terrence Howard este genul acela de actor imprevizibil, despre care stii ca este in stare sa livreze prestatii foarte bune, dar nu stii niciodata cand o va face. Si el a avut o interpretare solida aici.

Per total, mixul de umor si seriozitate nu este o ratare completa si pentru unii s-ar putea sa functioneze foarte bine. Nu este o idee rea sa atragi atentia cu umor asupra unor probleme serioase. Cred ca este un film care chiar daca nu este vreo capodopera, nici nu este apreciat la adevarata lui valoare si ar trebui vazut, pentru ca este distractiv si nu este o pierdere de timp.

The Protector (2005)

Titlu original: Tom yum goong

Gen: Actiune, Drama

Distributie: Tony Jaa, Nathan Jones, Petchtai Wongkamlao, Bongkoj Khongmalai, Xing Jin

Regizor: Prachya Pinkaew [a mai regizat: Luk Thung Signature(2016), Warrior King 2(2013), The Kick(2011), Elephant White(2011), 4 Romance(2008)]

Buget: 6.100.000 $
Incasari: 15.000.000 $

Nota Gealapa: 7.55
Metascore: 52/100

Un tanar luptator pe nume Kham trebuie sa mearga in Australia sa isi recuperezi elefantul care i s-a furat. Cu ajutorul unui detectiv australian cu origini tailandeze, Kham trebuie sa infrunte oameni periculosi, inclusiv o banda condusa de o femeie malefica si cei doi bodyguarzi ai sai.

Intriga filmului este absolut ridicola si deloc plauzibila. Motivul pentru care filmul primeste o nota asa mare sunt scenele de lupta de-a dreptul epice si de o cinematografie absolut surpriza, care m-a lasat pe alocuri cu gura cascata. Din acest punct de vedere se apropie de The Raid, dar nu e chiar acelasi nivel. Prima jumatate a filmului este haotica si cu puternice caracteristici asiatice, dar in a doua parte actiunea devine mai coerenta si mai usor de urmarit.

Distributia nu imi spune nimic din punct de vedere al numelor si interpretarile sunt exagerat de teatrale, tipic pentru filmele asiatice cu arte martiale si cu greu pot fi luate in serios. Limba engleza vorbita de actorii romani pare academica pe langa modul in care se pronunta aici. Acesta este un aspect care face imposibil sa te pierzi total in poveste. Despre protagonistul Tony Jaa nu pot sa spun decat ca bate bine, dar cu actoria e mai greu.

Filmul urmeaza reteta clasica de "calm dinaintea furtunii:, dar va avertizez ca atunci cand se porneste furtuna nu o sa aveti timp nici macar sa mergeti la toaleta. Filmele asiatice moderne par sa se fi adaptat timpurilor si reusesc din nou sa fie actuale, pastrand ce era bun din scoala veche si modernizand ce era cazul. Daca sunteti fani ai acestui gen de filme, eu as zice sa nu il ratati. Trailer:

The Messenger (2009)

Gen: Drama, Razboi, Dragoste

Distributie: Ben Foster, Samantha Morton, Woody Harrelson, Jena Malone, Eamonn Walker

Regizor: Oren moverman [a mai regizat: The Dinner(2017), Time Out of Mind(2014), Rampart(2011)]

Buget: 6.500.000 $
Incasari: 2.000.000 $

Filmul a obtinut 17 premii, printre care:
- Movie of the Year, AFI Awards, USA 2010
- Peace Film Award, Berlin International Film Festival, 2009
- Best Screenplay, Berlin International Film Festival, 2009
- Freedom of Expression - Honorary Award, CinEuphoria Awards, 2011
- Critics Award, Deauville Film Festival, 2009

Nota Gealapa: 7.35
Metascore: 77/100

Un soldat are o dilema etica dupa ce se indragosteste de vaduva unui coleg cazut la datorie. 

Filmul abordeaza un subiect sensibil, la care nimeni nu vrea sa se gandeasca si de aceea si cei care au vazut filmul sunt convins ca au avut o oarecare retinere. Razboiul, dar mai ales sechelele pe care le lasa acesta vor crea mereu emotie si empatie in randul spectatorilor. Daca se intampla sa mai fie si un film cu un scenariu foarte bun, cum este acesta, atunci succesul este garantat, iar la acest gen de filme succesul se masoara in emotia transmisa si daca te bantuie o vreme dupa ce l-a vazut, nu neaparat in incasari.

Distributia propune nume suficient de experimentate incat prestatiile artistice, chiar daca nu sunt memorabile sa fie credibile si sa poti compatimi personajele principale. Si Woody Harrelson si Ben Foster au interpretari solide si o chimie decenta intre ei. Filmul orbiteaza in jurul celor doi, astfel ca celelalte roluri sunt prea ici pentru a merita mentionate.

Cred ca filmul isi propune, printre altele, sa faca lumea sa acorde mai mult respect unei anumite categorii de soldati, la acre nu te-ai gandi neaparat ca la niste eroi. Cred ca si reuseste sa isi atinga acest obiectiv. Este un fim puternic, plin de tensiune, pe care il recomand cu incredere. Trailer:

The Next Three Days (2010)

Gen: Thriller, Drama, Crima, Romantic

Distributie: Russell Crowe, Elizabeth Banks, Liam Neeson, Michael Buie, Moran Atias

Regizor: Paul Haggis [a mai regizat: Third Person(2013), In the Valley of Elah(2007), Crash(2004), Ghost of a Chance(1998), Red Hot(1993)]

Buget: 35.000.000 $
Incasari: 68.000.000 $

Nota Gealapa: 7.80
Metascore: 52/100

Viata unui cuplu este data peste cap, cand sotia este acuzata de crima.

Un thriller clasic foarte reusit. Cand vine vorba de intrigi complicate prin care sa scapi de politie sunt pe jumatate cucerit. Scenariul a fost foarte bine scris, coloana sonora a fost si ea surprinzator de buna si povestea a fost atat de coerenta incat aproape am crezut-o si nici nu am simtit lipsa efectelor speciale. Filmul a depasit bine doua ore, dar nu am simtit cum a trecut timpul, ba chiar cred ca ar mia fi mers vreo zece minute.

Distributia impresioneaza si ea. Sunt nume importante atat in rolurile principale, cat si in cele secundare si chiar daca nu exista prestatii demne de premii, absolut toate interpretarile sunt solide si credibile. Singura oaie neagra cred ca este Elizabeth Banks al carei personaj a pus-o in situatii dificile si ilogice; poate este o parere subiectiva pentru ca nici nu prea o agreez. Russel Crowe a condus bine acest film, dar nu trebuie neglijate nici sarea si piperul date de Liam neeson, Olivia wilde si alti acori din rolurile secundare.

Cred ca lumea incepe sa sa uite cum sa se bucure de astfel de filme. Daca vrei sa cauti nod in papura, il vei gasi si in cele mai mari capodopere cinematografice. Pana la urma, un film este doar un film, iar acesta a reusit sa ma tina interesat de la inceput pana la final. Empatie cu personajele? Poate doar daca sunteti un tata sensibil care se pune imediat in pielea personajului, altfel va veti bucura doar de un film palpitant. Trailer:

The Mind's Eye (2015)

Gen: Actiune, Horror, SF

Distributie: Graham Skipper, Lauren Ashley Carter, John Speredakos, Larry Fessenden, Noah Segan

Regizor: Joe Begos [a mai regizat: Almost Human(2013)]

Premii:
- Best Director - Horror Features (Joe Begos), Austin Fantastic Fest, 2015

Nota Gealapa: 4.85
Metascore: 55/100

Zach Connors si Rachel Meadows s-au nascut cu puteri spranaturale uimitoare. Cand se afla secretul lor, ajung prizonierii lui Michael Slovak, un doctor nebun care vrea puterilor lor pentru el. Dupa o evadare indrazneata, scapa din institutia lui sinistra, dar doctorul nu se da inlaturi de la nimic pentru a-i gasi si folosi in continuare.

In afara de o coperta interesanta si de o idee atractiva, acest film nu are nimic de oferit. Scenariul este prost si este prima piesa dintr-un domino care se prabuseste. Exista ceva tensiune, dar mediocritatea cinematografiei o risipeste destul de repede. Exista un fragment de aproximativ zece minute spre final care pare sa salveze filmul, dar este doar un foc de paie. Tot fiascoul se desfasoara avand in fundal una din cele mai neinspirate coloane sonore pe care le-am auzit.

Calitatea actorilor poate salva de multe ori un scenariu mediocru, dar in acest caz il ingroapa si mai tare. O mana de necunoscuti cu mai mult sau mai degraba mai putin talent s-au chinuit fara succes sa isi demonstreze abilitatile. Probabil si-au asigurat o cariera stralucita in figuratie sau telenovele pentru ca nu stiu cine i-ar distribui in filme serioase deupa prestatiile de aici.

Bineinteles ca hipsterii vor spune ca au gasit sensuri ascune si invataturi supreme pe care le poti trage din acest film si ca de fapt avem in fata o capodopera neinteleasa, dar este doar un film mediocru care probabil detine recordul de numar de tipete pe anul 2015. Filmul chiar incepe cu recomandarea de a fi vazut cu volumul la maxim, lucru pe acre nu il recomand pentru ca in afara de urlete puternice si efecte sonore numai bune de melodiile disco din anii '80 nu prea aveti ce auzi. Trailer:

Youth (2015)

Gen: Drama

Distributie: Michael Caine, Harvey Keitel, Rachel Weisz, Paul Dano, Jane Fonda

Regizor: Paolo Sorrentino [a mai regizat: La voci di dentro(2014), Rio, I Love You(2014), The Great Beauty(2013), This Must Be the Place(2011), Napoli 24(2010)]

Buget: 12.300.000 €
Incasari: 9.000.000 €

Filmul a obtinut 16 premii, printre care:
- Best Music (Migliore Musicista), David di Donatello Awards, 2016
- Best Actor (Michael Caine), Detroit Film Critic Society, USA 2015
- European Film, European Film Awards, 2015
- Best Film, Film Club's The Lost Weekend, 2016
- Prix du Jury, International Cinephile Society Awards, 2015

Nota Gealapa:  7.20
Metascore: 64/100

Un dirijor pensionar este in vacanta cu fiica sa si cu prietenul sau cel mai bun, u regizor, cand pimeste o invitatie din partea reginei Elizabeth a II-a sa performeze de ziua printului Philip.

Este un film pentru suflete batrane. Te impovareaza cu sentimente si ganduri pe care nu ti le doresti, dar ramai sa le asimilezi ca un masochist. Are un aer ciudat, este lent, este elegant si surprinzator. Fiind un film clasic, are doar doua arme cu care incearca sa cucereasca. Prima este scenariul foarte bine scris si ticsit de dialoguri profunde si meditative care te fac sa iti pui intrebari. Unele replici te vor bantui mult dupa ce filmul se va fi incheiat.

A doua arma este experienta, calitatea si priceperea actorilor din distributie. Sunt cateva nume aici pe care nu le vom mai vedea foarte mult timp si ar trebui sa profitam de fiecare ocazie pe care o avem sa ii vedem la lucru. Michael Caine si Harvey Keitel sunt motoarele principale, fiecare cu interpretari puternice si sentimentale. Ei au fost secondati de actori mai tineri care au parut ca profita din plin de privilegiul de a-i avea colegi pe cei doi. Este pentru prima data cand Paul Dano nu imi displace.

Sorrentino este foarte direct si nu vrea sa existe vreun dubiu ca acest film este despre varsta... despre batranete. Desi are scene fantastice de care se foloseste pentru a intari unele idei, filmul este foarte bine ancorat in realitate. As spune ca acest film ofera o perspectiva inedita si originala, care nu ar trebui ratata. Trailer:

You Kill Me (2007)

Gen: Comedie, Crima, Romantic

Distributie: Ben Kingsley, Téa Leoni, Luke Wilson, Dennis Farina, Philip Baker Hall

Regizor: John Dahl [a mai regizat: Bad Girls(2012), Cooper and Stone(2011), The Line-Up(2007), The Line-Up(2006), The Great Raid(2005)]

Buget: 4.000.000 $
Incasari: 3.000.000 $

Premii:
- Feature Film - Limited Release, Prism Awards, 2008

Nota Gealapa: 6.45
Metascore: 64/100

In timp ce se reface pe Coasta de Vest, un asasin alcoolic se imrieteneste cu o femeie guraliva care s-ar putea sa ii fie de folos cand va trebui sa se intoarca in Buffalo sa incheie niste rafuieli vechi.

Este un film destul de interesant, cu mult umor negru care nimereste in destule ocazii poantele. Intriga este destul de originala si ofera destul potential pentru scene de comedie. Este un film atat de linistit, incat nu cred ca mi-a crscut pulsul nici macar odata pe toata durata lui. Da e previzibil, da nu este cel ami palpitant film din lume, dar este suficient de agreabil incat sa fie interesant.

Distributia este si ea interesanta. Propune cateva nume cu foarte mare experienta, pe acre este mereu o placere sa le vezi in actiune. In rolul principal este Ben Kingsley, care are o prestatie eleganta si credibila. Am avut o problema cu interpretarea Téei Leoni, pe acre a fost ciudat sa o vad in pielea unui personaj atat de linistit, fiind obisnuit cu ea in roluri mai agitate, dar si ea a facut o treaba decenta.

Nu este un film care sa va provoace hohote de ras in cascada, dar atunci cand o veti face veti aprecia glumele inteligente. Este un film simplu, fara zorzoane si fara pre multa tehnologie, care se bazeaza exclusiv pe un scenariu destul de bine scris is pe o mana de actori experimentati. Calificativul general pe care l-as acorda acestui film este "decent".

The Hustler (1961)

Gen: Drama

Distributie: Paul Newman, Jackie Gleason, Piper Laurie, George C. Scott, Myron McCormick

Regizor: Robert Rossen [a mai regizat: Lilith(1964), They Came to Cordura(1959), Island in the Sun(1957), Alexander the Great(1956), Mambo(1954)]

Buget: 2.000.000 $
Incasari: 5.000.000 $

Filmul a obtinut 13 premii, printre care:
- Best Cinematography, Black-and-White, Academy Awards, USA 1962
- Best Art Direction-Set Decoration, Black-and-White, Academy Awards, USA 1962
- Best Film from any Source, BAFTA Awards, 1962
- Top Male Dramatic Performance (Paul Newman), Laurel Awards, 1962
- Top Male Supporting Performance (Jackie Gleason), Laurel Awards, 1962

Nota Gealapa: 8.10

Un tanar jucator de biliard joaca un meci pe mize mari impotriva unui campion veteran.

Totul la acest film poate fi denumit "clasic". Actoria, felul in care este filmat, povestea, toate sunt clasice. Au un aer old school si este genul ala de film acre te poate face sa spui ca nu se mai fac filme ca altadata. Pe cat este de simplu pe atat este de bun. Este o idee cam lung dupa gusturile mele, dar nu m-am plictisit nici o secunda. Scenariul este foarte bine scris, astfel ca dialogurile sunt savuroase si nu prea se irosesc cuvinte.

Distributia este un fel de all star al acelor vremuri si clasa actorilor trece de ecran. Si Paul Newman, si Jackie Gleason, si Piper Laurie ofera interpretari foarte bune cum era de asteptat de la ei. De altfel in acea epoca, acest aspect conta poate mai mult decat orice la un film, pentru ca in lipsa tehnologiei de azi, nu prea aveai cu ce sa impresionezi in afara de calitatea prestatiei artistice a protagonistilor.

Filmul propune cateva teme interesante despre natura umana si despre asteptarile pe acre le avem unii de la altii. Nu este doar un film despre biliard. Este un film cinic si foarte rece. De la inceput pana la sfarsit nu exista nici o picatura de omor si iti loveste in suflet cu tristete, dar este o metafora superba a unei ere in care represiunea sociala era la ordinea zilei. Desi este aproape depresiv si morocanos, filmul este foarte bine facut si as spune ca distreaza prin metode evidente si educa prin altele subtile. Trailer:

The Men Who Stare at Goats (2009)

Gen: Comedie, Razboi

Distributie: Ewan McGregor, George Clooney, Kevin Spacey, Jeff Bridges, Stephen Lang

Regizor: Grant Heslov [a mai regizat: Par 6(2002)]

Buget: 25.000.000 $
Incasari: 67.000.000 $

Nota Gealapa: 5.95
Metascore: 54/100

Un jurnalist in Iraq are in fata posibil povestea vietii sale cand il intalneste pe Lyn Cassady, un barbat care sustine ca a fost membru al unei unitati din armata americana care folosea puteri  paranormale in misiuni.

Un film destul de ciudat. Afirmatia "nu v-ar veni sa credeti cat este adevarat din acest film" care ne este prezentata la inceput creeaza multe asteptari inselate ulterior de modul total neserios in care este pusa in scena povestea. exista scene amuzante, cu umor de calitate, dar exista si glume ratate, care sunt mai numeroase din pacate. Scenariul ar fi putut sa ajute mai mult filmul, cum la fel ar fi putut sa il ajute si un regizor mai experimentat.

Distributia este cea care mi-a dat cele ami mari sperante ca voi vedea un film bun. Sunt foarte nume mari care fac parte din acest film si care s-au straduit sa produca interpretari act mai bune dar nu prea au avut cu ce sa lucreze. Chiar si asa, pe George Clooney, Kevin Spacey sau Jeff Bridges este o placere sa ii vezi in orice conditii.

Trailerul promite mai mult decat ofera filmul si nivelul mare al asteptarilor este cel care face filmul sa para mai prost decat este in realitate. Ideea mi s-a parut foarte buna si plina de potential, dar executia a lasat mult de dorit. Dati-i o sansa daca va pica in mana, dar daca il ratati sa nu traiti cu senzatia ca ati pierdut ceva important. Trailer:

The Losers (2010)

Gen: Actiune, Aventura

Distributie: Idris Elba, Zoe Saldana, Jeffrey Dean Morgan, Chris Evans, Columbus Short

Regizor: Sylvain White [a mai regizat: Stomp the Yard(2007), Ill Always Know What You Did Last Summer(2006), Trois 3: The Escort(2004)]

Buget: 25.000.000 $
Incasari: 25.000.000 $

Premii:
- Best Actor (Idris Elba), BET Awards, 2010

Nota Gealapa: 6.70
Metascore: 44/100

O echipa speciala a CIA este tradata si lasata sa moara, dar membrii ei supravietuiesc si pornesc un atac impotriva agentiei.

Filmul are una dintre cele ami folosite intrigi din filmele de actiune, dar o intriga care ofera mereu potential si pretext pentru scene epice. Exista acteva scene foarte buna si in acest film. Exista de asemenea si ceva umor, dar nu toate glumele sunt reusite. Filmul nu surprinde cu nimic. Este previzibil si siropos pe alocuri dar este suficient de palpitant si distractiv incat sa fie interesant.

Ditributia este cel mai important atu al filmului. Multe nume mari si relevante au colaborat la acest proiect si este o adevarata placere sa ii vezi lucrand impreuna. Chris Evans responsabil cu umorul, Idris Elba care ofera twistul si Jeffrey Dean Morgan, toti au fost credibili si au avut prestatii decente. Nici Zoe Saldana nu s-a descurcat rau, dar aici am un amendament. Vazand-o in acest film, am observat ca atunci cand trebuie sa se enerveze si sa planga, o face intr-un singur fel in toate filmele in care joaca.

Este un film clasic de actiune si poate reprezenta o alegere pentru o seara de film, daca actiunea este cea pe care o doriti in meniu. Nu incercati sa gasiti nod in papura povestii si firului logic, pentru ca veti reusi, dar veti rupe magia filmului. Luati-va popcornul si bucurati-va de niste cascadorii si efecte speciale bune si de un umor oarecum de autobaza. Trailer:

The Accountant (2016)

Gen: Drama, Actiune, Crima

Distributie: Ben Affleck, Anna Kendrick, J.K. Simmons, Jon Bernthal, Jeffrey Tambor

Regizor: Gavin O'Connor [a mai regizat: Jane Got a Gun(2015), Only Human(2014), Cinnamon Girl(2013), Warrior(2011), Pride and Glory(2008)]

Buget: 44.000.000 $
Incasari: 236.000.000 $

Premii:
- Best Performance in a Feature Film - Supporting Teen Actor (Seth Lee), Young Artist Awards, 2017
- Best Supporting Young Actor-Feature Film (Seth Lee), Young Entertainer Awards, 2017

Nota Gealapa: 7.65
Metascore: 51/100

Pe masura ce un geniu matematic descifreaza notele contabile ale unui client, Departamentul Trezorerie incepe sa construiasca un caz impotriva lui si cadavre incep sa apara.

Nu sunt multe lucruri care i se pot reprosa acestui film. Poate doar ca e putin cam lung si are un inceput confuz. In rest, este foarte bine scris si foarte bine pus in scena. Povestea este complexa, are mai multe straturi si nu se incurca cu drame secundare inutile. Nu se folosesc foarte multe efecte vizuale, dar exista destule scene de actiune care te tin cu sufletul la gura. Marea rasturnare de situatie propusa de scenariu, este usor previzibila, dar din momentul punctului culminant, drumul pana la happy-end nu este cel la care te-ai astepta.

Distributia este buna. Ben Affleck este in pielea personajului principal si se descurca foarte bine. Este credibil in acest rol, lucru acre nu ii iese de fiecare data cand trebuie sa dea viata unui personaj dur. in rolurile secundare avem cativa veterani care dau si ei greutate filmului. Toti actorii au colaborat foarte bine, iar experienta lor s-a tradus intr-o naturalete a interactiunilor dintre ei si chiar daca nu am vazut vreo interpretare legendara, nu am vazut nici vreun defect la acest capitol.

O sa para ciudat ce spun acum, dar acest film nu este un film de actiune, desi asa pare. Este un film despre familie si dupa ce o sa il vedeti o sa imi dati dreptate. Actiunea este metoda de a atrage publicul si de a-l face sa receptioneze un mesaj mai profund, iar felul in care este scris si regizat ascunde foarte bine in prima faza acest lucru. Nu va deveni un clasic, dar este un film foarte bun care trebuie vazut. Trailer:

The American (2010)

Gen: Drama, Thriller

Distributie: George Clooney, Paolo Bonacelli, Violante Placido, Irina Björklund, Jonah Leysen

Regizor: Anton Corbijn [a mai regizat: Life(2015), A Most Wanted Man(2014), Control(2007)]

Buget: 20.000.000 $
Incasari: 67.000.000 $

Nota Gealapa: 6.15
Metascore: 61/100

Un asasin se ascunde in Italia pentru o ultima misiune.

Un film interesant, dar care se pierde in multime. Ideea nu este chiar originala si nici nu este pusa in scena in vreun mod revolutionar. Este un film banal de la un capat la altul, care isi desconspira finalul putin cam devreme. Ritmul este unul lent, de parca toti spectatorii sunt si ei pe cale de pensionare ca personajul principal, un asasin cu sange rece, dar se indragosteste mai usor decat o copila de 14 ani grasa si neiubita de nimeni.

George Clooney este George Clooney in orice conditie. Interpretarea lui este serioasa, solida si credibila, dar se risipeste intr-un film mai degraba mediocru. Fetele din Italia s-au remarcat doar prin felul in care arata si prin zamete frumoase, iar restul distributiei a avut prea putin timp pe camera pentru a putea conta.

Trailerul, afisele si intreg marketingul filmului anunta un thriller de actiune si minte cu nerusinare specattorii. Daca ar fi sa judec acest film ca unul de actiune i-as acorda nota 2. Este un film foarte linistit, mai degraba introspectiv. Personajele insa nu nsunt dezvoltate suficient si nu stim nimic din trecut, care sa justifice vreun aspect al lucrurilor care se intampla pe ecran. Nu vad vreun motiv entru care sa recomand acest film. Trailer:

Transporter 3 (2008)

Gen: Actiune

Distributie: Jason Statham, Robert Knepper, Natalya Rudakova, François Berléand, Jeroen Krabbé

Regizor: Olivier Megaton [a mai regizat: Taken 3(2014), Taken 2(2012), Colombiana(2011), The Red Siren(2002), Exit(2000)]

Buget: 30.000.000 $
Incasari: 232.100.000 $

Nota Gealapa: 6.85
Metascore: 51/100

Frank Martin isi pune manusile de ocndus pentru a o duce pe Valentina, fiica rapita a unui oficial ucrainean, de la Marseille la Odessa. Pe drum el trebuie sa confrunte gasti care vor sa rapeasca fata si sa nu lase sentimentele personale sa ii afecteze obiectivul.

Tocmai am vazut cea mai buna reclama la Audi. S-a intamplat ca aceasta reclama sa fie si un film destul de bun. Aceasta franciza urmeaza firul logic si acest al treilea film este de o calitate mai slaba decat primele doua. De altfel, este si ultimul al francizei in care apare Jason Statham, care a parasit corabia inainte sa se scufunde de tot. A mai aparut unul in 2015, pe care urmeaza sa il vad, dar de la care nu am cine stie ce asteptari. Acest al treilea film ne propune aceeasi intriga cu care ne-a obisnuit Transporter, doar ca o muta in alta zona a globului. Sunt cateva scene de actiune foarte bune, dar si unele mult prea exagerate, care te facs a dai ochii peste cap. Este in continuare un film distractiv, chiar daca e previzibil de la inceput.

Distributie urmeaza si ea principiul din primele doua filme: Jason Staham in rol principal si o mana de necunoscuti acre care pianul pentru el. Acest personaj este in mijlocul zonei sale de confort, astfel ca Statham nu are nici o problema sa fie credibil in rolul tipului dur crae ii bate pe toti si care de datata asta a dezvoltat o tehnica de lupta cu costumul. Noii actori din rolurile secundare au fost destul de rigizi si atat de stangaci incat chiar m-au deranjat.

Scenele de lupta au atat de multe taieturi ca ar putea produce o criza de epilepsie. Bruce Lee si Jackie Chan nu ar intelege nimic din modul in care se filmeaza astfel de scene azi. Cred ca regizorul si-a dorit atat de mult ca acest film sa reuseasca incat a exagerat prea mult unele scene si l-a transformat pe alocuri intr-un haos. Este in continuare un film de actiune decent, iar din acest motiv si pentru a vedea intreaga serie, cred ca trebuie vazut. Trailer:

The last of the Mohicans (1992)

Gen: Aventura, Actiune

Distributie: Daniel Day-Lewis, Madeleine Stowe, Russell Means, Eric Schweig, Joghi May

Regizor: Michael Mann [a mai regizat: Blackhat(2015), Public Enemies(2009), Miami Vice(2006), Collateral(2004), Ali(2001)]

Buget: 40.000.000 $
Incasari: 84.000.000 $

Filmul a obtinut 7 premii, printre care:
- Best Sound, Academy Awards, USA 1993
- Best Cinematography, BAFTA Awards, 1993
- Best Make Up Artist, BAFTA Awards, 1993
- BMI Film Music Award, BMI Film & TV Awards, 1994
- Best Actor (Daniel Day-Lewis), Evening Standard British Film Awards, 1993

Nota Gealapa: 8.10
Metascore: 76/100

Trei vanatori protejeaza fiica unui colonel britanic in mijlocul unui razboi impotriva francezilor si a indienilor.

Acest film este cu siguranta unul din filmele preferate ale parintilor nostri. nu stiu daca asta se datoreaza calitatii filmului, sau faptului ca atunci nu aveai acces decat la ce se dadea pe tv. Cert este ca filmul este foarte bun. Arata si suna bine, te poarta in epoca in care se desfasoara actiunea si te tine cu sufletul la gura incontinuu. Nu sunt efecte speciale deosebite, dar cinematografia este foarte reusita. Ritmul este unul alert si nici nu simti cum trec cele doua ore.

Distributia ni-l propune in rolul principal pe un Daniel Day-Lewis in floarea varstei si probabil la apogeul carierei sale. S-a descurcat foarte bine in pielea personajului sau, mai ales ca nu a avut foarte multe replici de rostit. A fost credibil si emotionant pe alocuri si asa au fost si colegii lui de platou mai putin celebri. Calitatea interpretarilor este una foarte buna.

Daca acest film ar aparut acum nu cred ca avea vreo sansa sa devina un clasic, dar datorita tehnologieimai putin dezvoltate de la inceputul anilor '90, doar o mana de filme faceau inconjurul lumii, iar acesta este unul dintre ele... unul dintre cele mai "internationale" filme si fara dubiu a devenit un clasic.Razboi, tradare, dragoste, razbunare si izbavire, cam acestea sunt coordonatele acestui film, pe care trebuie sa il vedeti fie si numai pentru ca trebuie sa il aveti la baza culturii dvs. cinematografice; exact ca lecturile obligatorii din timpul scolii. Trailer:

 

[REC] 3: Genesis (2012)

Gen: Horror

Distributie: Leticia Dolera, Diego Martín, Ismael Martínez, Àlex Monner, Borja Glez. Santaolalla

Regizor: Paco Plaza [a mai regizat: Veronica(2017), [Rec] 2(2009), [Rec](2007), Films to Keep You Awake: The Christmas Tale(2005), Romasanta: The Werewolf Hunt(2004)]

Buget: 6.400.000 $
Incasari: 22.010.000 $

Premii:
- Best Actress (Leticia Dolera), Turia Awards, 2013

Nota Gealapa: 5.40
Metascore: 45/100

Ziua nuntii se transforma pentru doi miri in ceva groaznic, in momentul in care unul cate unul, invitatii prezinta simpotmele unei boli ciudate.

Primul film al acestei francize a beneficiat de elementul surpriza si a venit si intr-o perioada in care filmele facute la persoana I erau in voga. Al doilea a reusit sa pastreze si el un nivel bun si sa dea continuitate povestii, dar acest al treilea film este o prabusire pe toate planurile. poveste nu prea mai are sens, efectele sunt aproape comice pe alocuri, iar scenariul este lipsit de substanta. Pe cat este de grafic, pe atat este de plictisitor.

Distributia nu este nici ea cine stie ce, dar pot sa zic ca o parte din actori chiar s-au straduit din rasputeri sa o scoata la capat, chiar daca scenariul i-a pus de multe ori in situatii in care era imposibil sa fie credibili. Nu ai cum sa remarci vreo interpretare dupa un asemenea film si nici ei nu cred ca atunci cand vor avea nepoti si le vor povesti in ce filme au jucat vor incepe cu acesta.

Este obusnuinta ca sequelurile sa nu fie la nivelul filmelor anterioare, dar nu inteleg cum a ajuns  acesta intr-o prapastie atat de adanca fata de primele doua filme. Daca nu sunteti fan al primelor doua filme nu aveti absolut nici un motiv sa il vedeti pe acesta. in mod normal, o franciza ar trebui sa ia sfarsit dupa un asemenea dezastru, dar spaniolii au mai facut si un al patrulea film pe care o sa il vad cu speranta ca salveaza ultima impresie. Trailer:

The Himalayas (2015)

Titlu original: Himalaya

Gen: Aventura, Biografic, Drama

Distributie: Jung-min Hwang, Sung-ha Jo, Woo Jung, In-kwon Kim, Mi-ran Ra

Regizor: Seok-hoon Lee [a mai regizat: Pirates(2014), Dansing kwin(2012), Two faces of  My Girlfriend(2007), See You After School(2006)]

Incasari: 1.000.000 $

Premii:
- Best Supporting Actress (Mi-ran ra), Max Movie Awards, Coreea de Sud 2016
- Best Poster, Max Movie Awards, Coreea de Sud 2016

Nota Gealapa: 6.95

Un film bazat pe evenimente adevarate, despre alpinistul UM Hong-gil, care a infruntat cea mai mare provocare din viata sa cand a pornit intr-o misiune pe Everest, pentru a-si recupera unul dintre camarazi.

Prima parte a filmului este destul de greu de urmarit pentru ca este atat de... coreeana. stilul asta asiatic supradramatizat pe mine ma oboseste. A doua parte insa compenseaza din plin. Drama devine umana si filmul devine agreabil. Cinematografia este la inaltime, iar singuratatea personajelor principale este resimtita si in fata ecranului. Ce m-a facut sa indur prima parte, a fost gandul ca am in fata o poveste reala si eram curios sa aflu despre ea. Un film bun per total, dar cam lung; se putea lipsi de multe scene.

Distributia nu imi spune nimic din punct de vedere al numelor, dar si interpretarile protagonistilor, intocmai ca intregul film, sunt impartite in doua segmente: in prima parte a filmului sunt aproape de ridicol datorita stilului hiperbolizat, dar in a doua unii dintre ei aproape ca stralucesc  si devine usor sa empatizezi cu personajele.

Am vazut cam multe filme despre alpinism in ultima vreme, iar asta mi se pare ca este o combinatie intre toate celelalte, fara sa se ridice insa la inaltimea lui Everest. Filmul se vrea sa fie izvor de lacrimi, dar oricat de buna ar fi a doua parte, nu este chiar atat de emotionala. Ce reuseste insa cu brio acest film, este sa te convinga sa nu te duci pe munte, cel putin iarna.

Goon: Last of the Enforcers (2017)

Gen: Comedie, Sport

Distributie: Seann William Scott, Alison Pill, Marc-André Grondin, Liev Schreiber, Wyatt Russell

Regizor: Jay Baruchel [aflat la primul lungmetraj]

Nota Gealapa: 5.75
Metascore: 48/100

Un jucator de hochei framantat de accidentari este confruntat cu posibilitatea pensionarii, cand un tanar ii contesta pozitia de cel mai dur jucator din liga.

Primul Goon a fost o gura de aer proaspat; un film original si foarte amuzant. A reprezentat de asemenea si tranzitia lui Sean William Scott de la actorul care juca mereu rolul celui mai prost prieten, la barbatul care juca rolul unei blonde proaste. Spun asta cu dragoste, pentru ca mi-e imi e chiar simpatic. Acest sequel are insa aroma unei ciorbe reincalzite si nu aduce prea multe noutati. Premisele sunt aceleasi, glumele cam aceleasi, iar noul isi gaseste loc doar pe alocuri.

Distributia este si ea in proportie covarsitoare tot aceeasi, iar noile aditii nu cred ca au adus vreun mare plus. Interpretarile sunt unele mediocre, iar cele mai bune dintre ele sunt cel mult decente, dar pentru un asemenea film nici nu se cere mai mult. Cea mai serioasa interpretare este cea a lui Liev Schreiber, care se iroseste cumva in franciza asta.

Acest film ma face sa contest calitatile regizorale ale lui Jay Baruchel. Cred ca mai are mult de invatat. Daca v-a placut primul Goon atunci il veti primi cu bratele deschise si pe acesta, veti fi subiectivi si vi se va parea mai bun decat este in realitate. Daca insa nu v-a placut sau nu ati vazut primul film, urmarindu-l  pe acesta va fi doar o pierdere de timp.

Wind River (2017)

Gen: Crima, Mister

Distributie: Kelsey Asbille, Jeremy Renner, Julia Jones, Teo Briones, Apesanahkwat

Regizor: Taylor Sheridan [a mai regizat: Vile(2011)]

Buget: 11.000.000 $
Incasari: 225.300.000 $ (pana acum)

Premii:
- Un Certain Regard - Best Director, Cannes Film Festival, 2017
- Audience Award, Karlovy Very International Film Festival, 2017
- President's Award,
Karlovy Very International Film Festival, 2017
- Best of Fest Award, Nantucket Film Festival, 2017

Nota Gealapa: 7.80
Metascore: 73/100

Un vanator experimentat ajuta la investigarea crimei unei fete indiene si foloseste acest caz ca mijloc de izbavire dupa un act iresponsabil din trecut, care a dus la o tragedie.

Cateodata un film bun apare de unde nu te astepti. Asa se intampla si cu Wind River. Credeam ca o sa vad un film okish, care o sa ma tina ocupat doua ore si pe care o sail uit pana a doua zi, dar am dat peste o productie foarte bine realizata. Intriga ne propune un subiect uzat deja: investigarea unei crime. Pe cat de uzat este insa acest subiect, pe atat de la moda este in continuare si ofera mult potential. Scenariul este foarte bine scris si te tine cu sufletul la gura chiar daca ritmul este lent, iar cinematografia este atat de buna ca mi s-a facut frig in timpul filmului.

Distributia este bunicica, nu are nume uriase, dar are actori experimentati, care se straduiesc de ceva timp sa fie in top. Atat Jeremy Renner cat si Kesley Asbille pot considera prestatiile lor din acest film un succes si le pot trece cu incredere in cv. Ambii au fost foarte credibili si au creat empatie pentru personajele lor. Au avut o chimie foarte buna si dinamica lor nu a fost una clasica a doi parteneri politisti.

E un film suficient de complex si inteligent si are apropouri subtile, care merg dincolo de cazul prezentat, cum ar modul in care sunt tratati nativii indieni in Statele Unite. Taylor Sheridan nu are cine stie ce experienta ca regizor, dar ca scenarist a mai produs povesti de succes, cum ar fi Sicario sau Hell or high Water. Acest film este un thriller plin de suspans pe care il recomand cu incredere. Trailer:

 

Annabelle: Creation (2017)

Gen: Mister, Thriller, Horror

Distributie: Anthony LaPaglia, Samara Lee, Miranda Otto, Brad Greenquist, Lulu Wilson

Regizor: David F. Sandberg [a mai regizat: Lights Out(2016)]

Buget: 15.000.000 $
Incasari: 708.000.000 $ (pana acum)

Nota Gealapa: 6.90
Metascore: 62/100

La 12 ani dupa tragica moarte a fiicei lor, un papusar si sotia lui invita in casa lor o maicuta si mai multe fete de la un orfelinat desfiintat, iar acestea ajung repede tinta Annabellei, creatia malefica a papusarului.

Primul Annabelle a fost un film asa si asa, al carui cel mai mare succes a fost un cameo foarte bun in Conjuring. Acest prequel, profita de acea aparitie si reuseste sa fie cu o clasa peste predecesorul sau. povestea este mai legata, sperieturile sunt mai reusite, scenariul este bine scris de aceasta data si cinematografia este si ea foarte buna. Va fi acest film un clasic? Putin probabil, dar cu siguranta nici nu dezamageste.

Distributia este tipica pentru un film horror. Nu sunt nume foarte mari care sa ia parte la acest film, dar nu ii putem reprosa asta pentru ca se intampla foarte rar. As cataloga interpretarile din acest film ca fiind solide si suficient de credibile pentru a nu scoate spectatorii din poveste, chiar daca scenariul mai pune pe ici pe colo cate un personaj intr-un cliseu fara logica, doar de dragul unei sperieturi. Lulu Wilson este poate cel mai bun actor copil de filme horror in acest moment si livreaza si aici o interpretare foarte buna.

Nimeni nu a cerut acest film, nimeni nu l-a dorit, dar din fericire a aparut si nimeni nu cred ca se gandea ca poate fi atat de bun. David F. Sandberg a reusit sa salveze o franciza, pentru ca mare parte din dinamicitatea filmului, esentiala cand eroul tau negativ este un obiect static, i se datoreaza. Filmul asta e suficient de bun incat sa merite vizualizat si primul.

Once Upon a Time in Venice (2017)

Gen: Comedie, Actiune

Distributie: Bruce Willis, John Goodman, Jason Momoa, Emily Robinson, Jessica Gomes

Regizor: Mark Cullen [aflat la primul lungmetraj]

Nota Gealapa: 5.50
Metascore: 28/100

Un detectiv din Los Angeles cauta banda nemiloasa care i-a rapit cainele.

Era de asteptat ca acest film sa nu fie cine stie ce, dar ma asteptam totusi la ceva mai mult. intriga este stupida chiar si pentru acest gen de film. Chiar daca a functionat in John Wick una asemanatoare, iata ca intr-o comedie nu a mers la fel de bine. Sunt cateva scene reusite si cateva glume bune, dar aceste este doar un film agreabil, pe care il uiti imediat ce il vezi pe urmatorul.

Bruce Willis nu mai este in prima tinerete, dadr ne-a aratat in istoria recenta ca mai are ceva combustibil in rezervor si este inca capabil sa produca interpretari reusite. Din pacate nu a fost cazul in acest film. In afara de cateva scene, am vazut un Bruce Willis plictisit si constient de nivelul filmului la care ia parte. De altfel, la capitolul interpretare nu pot remarca pe nimeni din acest film. Absolut toti au fost mediocri, iar scenele bune sunt foarte putine.

Filmul provoaca mai degraba zambete, decat hohote. Este pacat, pentru ca senzatia mea este ca povestea avea potential pentru o comedie reusita, dar toate scenele bune care promiteau ceva dupa, au ramas cazuri izolate si cred ca per total filmul poate fi considerat un esec, chiar daca reuseste sa te tina interesat pana la final. Cred ca este unul din acele cazuri cand mana regizorului debutant se simte. Sunt curios daca va mai urma un sequel, pentru ca finalul asa promite. Trailer:

Going in Style (2017)

Gen: Comedie, Crima

Distributie: Michael Caine, Alan Arkin, Matt Dillon, John Ortic, Morgan Freeman

Regizor: Zach Braff [a mai regizat: Self Promotion(2015), Wish I Was Here(2014), Night Life(2008), Garden State(2004)]

Buget: 25.000.000 $
Incasari: 100.000.000 $ (pana acum)

Nota Gealapa: 7
Metascore: 50/100

Disperati sa isi plateasca facturile si sa asigure un viitor linistit celor dragi, trei prieteni de o viata risca totul si incearca sa jefuiasca banca care le-a rispit economiile.

A fost suficient sa vad afisul acestui film ca sa fiu convins sa il vad. Nu a fost nevoie sa vad trailerul, sau sa stiu prea multe detalii espre poveste. intriga este una destul de in voga si nu este foarte originala, dar scenariul este suficient de bine scris ca sa nu avem parte de un film plictisitor. Filmul este foarte amuzant si chiar daca este actual, are si un aer placut de old school. Nu este vreo capodopera, dar pe mine m-a tinut cu zambetul pe buze de la inceput pana la sfarsit.

Distributia este cea care mi-a vandut acest film. In prim-plan sunt trei nume uriase, de care trebuie sa ne bucuram pentru ca nu se stie cat timp mai avem la dispozitie sa le vedem la lucru, cu atat mai mult impreuna. Iar experienta celor trei se vede. Chimia dintre ei este extraordinara si toti au avut interpretari lejere, naturale si credibile. Nu au fost personaje prea solicitante, care sa ii munceasca  si care sa le aduca premii, dar lejeritatea si forta celor trei a fost incredibila si pur si simplu au stralucit. Imi pare rau pentru cei din rolurile secundare, care desi au fost foarte buni si ei, au fost eclipsati in totalitate de cei trei.

Filmul nu ofera glume revolutionare. Este exact asa cum v-ati astepta sa fie. Nu vrea sa fie o comedie pe stilul Seth Rogen. Filmul doreste doar sa fie usor si distractiv si sa te faca sa te simti bine la final si si-a atins toate obiectivele. Poate reprezenta alegerea potrivita pentru o seara de film si il recomand cu incredere. Trailer:

The Look of Silence (2014)

Gen: Documentar

Distributie: Adi Rukun, M.Y. Basrun, Amir Hasan, Inong, Kemat

Regizor: Joshua Oppenheimer [a mai regizat: The Act of Killing(2012), The Globalisation Tapes(2003), The Entire History of the Louisiana Purchase(1998)]

Incasari: 1.000.000 $

Filmul a obtinut 47 de premii, printre care:
- Audience Award, Angers European First Film Festival, 2015
- Grand Jury Prize - Special Mention,
Angers European First Film Festival, 2015
- Best Documentary, Austin Film Critics Association, 2015
- Peace Film Award, Berlin international Film Festival, 2015
- Best Documentary (Bedste dokumentarfilm), Bodil Awards, 2015

Nota Gealapa: 8.25
Metascore: 92/100

O familie care a supravietuit genocidului din Indonezia confrunta oamenii care le-au ucis un frate.

Nu am mai vazut un documentar de foarte mult timp, iar alegerea pe acre am facut-o acum a fost una foarte inspirata. Povestea este una extrem de puternica si ne prezinta o nenorocire dintr-o parte a lumii care m-a interesat putin pana in acest moment, maxim ca destinatie de vacanta, dar Bali nu mai pare asa atragator acum. Titlul este si el foarte inspirat, pentru ca asa cum oamenii rupti de realitate si aflati intr-o stare de negare acuta incearca sa bage un trecut rusinos sub pres, sunt convins ca si spectatorii sunt pur si simplu muti de uimire pe intreaga durata a filmului; mie asa mi s-a intamplat.

Oamenii pe care i-am vazut prezentati aici traiesc parca intr-un univers paralel, in care tot ce putea sa mearga prost a mers. Oamenii din partea aceea de lume par sa se imparta in doua mari categorii. Pe de-o parte sunt victimele, supravietuitori ai unui masacru, prea inspaimantati sa isi caute dreptatea si sa vorbeasca despre ce li s-a intamplat, iar pe de alta parte criminalii, acre inca se condiera eroi pentru ce au facut. Intre ei, o genratie tanara pe care scoala o invata sa uite.

Filmul nu este usor de privit si nu este pentru cei cu stomace sensibile. Inteleg ca este un fel de sequel, al unui alt documentar apartinand aceluiai regizor, The Act of Killing, pe care cu siguranta il voi vedea in curand. Desi filmul va va misca, nu va va oferi nici un fel de alinare sau happy-end. Chiar si asa cred ca trebuie vazut neaparat. Trailer: