Distributie: Sarah Drew, Sean Astin, Patricia Heaton, Trace Adkins, David Hunt
Regizor: Andrew Erwin [a mai regizat: Woodlawn(2015), October Baby(2011), Casting Crowns: Until the Whole World Hears(2010), The Mysterious Islands(2009), God Provides(2009)]
Buget: 5.000.000 $
Incasari: 11.000.000 $
Nota Gealapa: 5.95
Metascore: 25/100
Allyson, o mama care munceste din greu, are parte de o noapte nebuna in oras cu prietenele ei, in timp ce sotii lor supravegheaza copiii.
In ultima vreme nici o comedie nu a fost atat de aproape sa ma faca sa plang. Cu o intriga lipsita total de originalitate si care nu este neaparat pe placul meu, singura sansa a filmului de a ma impresiona ar fi fost un scenariu bine scris, cu dialoguri interesante, rasturnari de situatie inteligente si scene surprinzator de amuzante. nu am reusit sa identific nici macar unul din elementele enumerate mai devreme, iar umorul a fost sporadic si actiunea un haos total.
La un film de mana a doua, distributia nu avea cum sa fie decat de mana a doua si ea. Sunt destule fete familiare, actori cu experienta, dar consacrati tot in roluri secundare, eventual in filme mediocre. Nu a existat pic de chimie intre protagonisti. jumatate dintre ei au fost mai rigizi ca bunica-mea moarte de peste un an, iar cealalta jumatate mai isterici decat Oana Zavoranu la menstruatie.
Ce il face enervant cu adevarat pentru mine, este tentativa deloc subtila de a transmite mesaje si invataminte religioase, care nu isi au locul intr-un asemenea film. Pentru un ortodox nepracticant ca mine, acest dus cu forta la biserica a parut grosolan. Nu e un film amuzant deloc, dar poate fi potrivit pentru familiile care merg duminica impreuna la biserica.