L.A. Slasher (2015)

Gen: Drama

Distributie: Mischa Barton, Dave Bautista, Andy Dick, Eric Roberts, Danny Trejo

Regizor: Martin Owen [aflat la primul sau lungmetraj]

Nota Gealapa: 2.55

Satul de numeroasele reality-showuri, un cruciat cultural autonumit rapeste cateva "celebritati", dar actiunile sale genereaza si mai multa frenezie in tabloide.

Nici nu stiu daca sa comentez serios acest film. Nu imi dau seama daca el se ia in serios. Ar fi culmea sa o faca. Este lipsit total de consistenta si coerenta. Intriga este una tentanta: un criminal care ucide doar "vedetele" de rality-show, dar este pusa in scena cu o stangacie desavarsita. Pentru acest lucru as da vina mai degraba pe lipsa de experienta a regizorului, decat pe bugetul limitat.

Distributia promitea un film de categoria B respectabil. Din pacate prestatiile din acest film nu au atins nici macar mediocritatea. Haosul general al filmului a ametit pe toata lumea, astfel ca si la acest capitol asistam la un dezastru. Nici macar o prestatie de Doamne-ajuta nu pot nominaliza, dar vocea lui Andy Dick pe fundal este de-a dreptul enervanta si deloc amuzanta.

Cred ca filmul se vrea a fi o satira sociala, dar este atat de slab ca cele 90 de minute par cinci ore. Totul pleaca de la un scenariu lipsit de coerenta. O treime din film doar ni se prezinta personaje pe care sa le uitam apoi. Din punct de vedere tehnic, pana si genericul de la inceput este facut prost. Nu gasesc nici un motiv pentru care as recomanda cuiva aceasta pierdere totala de timp. Trailer:

Amour (2012)

Gen: Drama

Distributie: Jean-Louis Trintignant, Emmanuelle Riva, Isabelle Huppert, Alexandre Tharaud, William Shimell

Regizor: Michael Haneke [a mai regizat: Cosi fan tutte(2013), Das weiße Band - Eine deutsche Kindergeschichte(2009), Funny Games(2007), Cache(2005), Le temps du loup(2003)]

Buget: 8.900.000 $
Incasari: 35.000.000 $

Filmul a obtinut 77 de premii, printre care:
- Best Foreign Language Film of the Year, Premiil Oscar, USA 2013
- Best Foreign Language Film, Golden Globes, USA 2013
- Best Leading Actress (Emmanuelle Riva), BAFTA Awards, 2013
- Best Film not in the English Language, BAFTA Awards, 2013
- Best Non-English Language Film, Alliance of Women Film Journalists, 2013

Nota Gealapa: 7.80
Metascore: 94/100

Georges si Anne sunt un cuplu de octogenari. Ambii sunt profesori de muzica pensionari. Fiica lor, de asemenea muziciana, locuieste in Marea Britanie. Intr-o zi, anne are un atac cerebral si din acel moment dragostea lor este pusa la incercare.

Acest film este pentru suflete batrane si caractere puternice. Pentru mine, care am avut o situatie asemanatoare in familie de curand, a fost chiar mai emotionant. Uneori simplitatea face o poveste mult mai puternica decat orice cascadorie sau efect special. Pur si simplu te rascoleste prin veridicitate si te face sa privesti si sa cauti unele raspunsuri in interiorul tau si sa realizezi cat de importanta este demnitatea pentru un om.

Numele din distributie nici nu conteaza. Conteaza ca Emanuelle Riva, a oferit o interpretare cat pentru o cariera. Prestatia ei a fost sensibila si extrem de credibila si de emotionanta. Din acest motiv aproape ca nu l-m luat in seama de multe ori pe partenerul ei de platou, Jean-Louis Trintignant, desi si el a avut o interpretare foarte buna si si-a oferit inima pe tava publicului. Scenariul a fost scris special pentru el, iar acesta a fost primul sau film dupa o pauza de 7 ani.

Un film pur si simplu despre dragoste, fara interventii din exterior si fara povesti secundare care sa distraga atentia. Nici un cuvant din scenariu nu a fost taiat la montaj. Tot ce a fost scris in scenariu a ajuns pe ecran. Filmul merita cu prisosinta toate premiile pe care le-a castigat. In nota de simplitate a filmului, o sa pastrez si eu acest comentariu si o sa ma opresc aici, recomandandu-vi-l cu toata increderea, daca simtiti nevoia unei introspectii. Trailer:

I Am Number Four (2011)

Gen: SF

Distributie: Alex Pettyfer, Timothy Olyphant, Dianna Agron, Teresa Palmer, Callan McAuliffe

Regizor: D.J. Caruso [a mai regizat: The Disappointments Room(2016), Tin Man(2014), Standing Up(2013), Eagle Eye(2008), Disturbia(2007)]

Buget: 60.000.000 $
Incasari: 311.000.000 $

Nota Gealapa: 6.85
Metascore: 36/100

Extraterestrii si protectorii lor se ascund pe Pamant de vanatori de recompense intergalactici. Pot fi omorati doar in ordine crescatoare si Numarul Patru este urmatorul pe lista. Asta este povestea lui.

 Inca un film cu monstri si extraterestri pentru adolescente pe care nu le iubeste nimeni. Primul lucru careia i se simte lipsa este originalitatea. Chiar si asa, povestea asta ar fi putut fi transformata intr-un film serios, dar nu s-a dorit acest lucru. Pare a fi inceputul unei trilogii gen Twilight, doar ca mai proasta. Din fericire sunt si aspecte prin care filmul compenseaza aceasta puerilitate. Cel ami important dintre ele il constituie efectele speciale si vizuale, cu adevarat reusite.

Distributia este si ea aleasa special sa fie pe placul liceencelor grasute si a baietilor puberi. Alex Pettyfer este eroul principal si ofera poate cea mai feminina dar si cea mai plata prestatie dintre toti membrii distributiei. Pur si simplu cred ca a apus era baietilor puternici care plang. Toti ceilalti au fost in aceeasi nota de deprimare generala. Inutil de sumbre interpretarile tuturor.

Filmul nu este nici pe departe unul foarte bun. Peste toate, as spune ca principalul motiv pentru care ramane i mediocritate este aglomeratia de stereotipuri pe care le ofera. Practic, 90% din film asistam la cliseul dramei de liceu, cu baieti rai care ii agreseaza pe cei diferiti si acre se lupta pentru inima aceleiasi fete. Merita vazut exclusiv pentru efecte. Trailer:

Closer to the Moon (2014)

Gen: Drama

Distributie: Vera Farmiga, Harry Lloyd, Mark Strong, Anton Lesser, Joe Armstrong

Regizor: Nae Caranfil [a mai regizat: 6.9 pe scara Richter(2016), Restul e tacere(2007), Filantropica(2002), Dolce far niente(1998), Asfalt tango(1996)]

Buget: 5.000.000 $

Filmul a obtinut 9 premii, printre care:
- Best Directing, Premiile Gopo, Romania 2015
- Best Feature Film, Prmeiile Gopo, Romania 2015
- Best Screenplay, Premiile Gopo, Romania 2015
- Best Cinematography, Premiile Gopo, Romania 2015
- Best Music, Premiile Gopo, Romania 2015

Nota Gealapa: 7.30
Metascore: 47/100

Un ofiter de politie roman face echipa cu un grup de prieteni vechi de pe vremea Rezistentei evreiesti din timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial si impreuna jefuiesc o banca, convingandu-i pe toti ca filmeaza un film.

Pana la final nu am avut habar ca ma uit la un film romanesc. Mi s-a parut interesant faptul ca actiunea se desfasoara in Romania si mi-a placut filmul inainte sa vad ca este opera lui Nae Caranfil. Nu regizeaza el multe filme, dar din mana lui au iesit unele memorabile. Nu stiu daca va fi cazul si pentru acesta, dar este cu siguranta un film bun. Iata ca si Romania are povesti interesante, care merita ecranizate. Filmul are un aer proaspat, ami ales pentur cinematografia romaneasca. Faptul ca la sfarsit poti vedea si filmul propagandist care sta la baza povestii este cireasa de pe tort.

Distributia este interesanta, dar mult prea putine nume romanesti pentru un film facut in Romania. Pate nu e neaparat un lucru rau. Sunt cateva nume relevante pe plan international, inca un lucru suprinzator. Dintre oti, cum era de asteptat, toate privirile au fost furate de Vera Farmiga, desi nu a avut neaparat rolul principal. Prestatia ei a fost foarte buna si extrem de naturala.

Un regizor roman a insemnat pentru acest film si folosirea sporadica a limbii romane, nu a limbii ruse cum se mai intampla pe la Hollywood cand se vorbeste "romaneste". Tot el a asigurat si veridicitatea atmosferei din acele vremuri, smulgand zambete mai mult sau mai putin amare. Povestea este simpla si puternica si vine la pachet cu o cinematografie excelenta, care duce spectatorul direct in 1960. Este reconfortant sa vezi un film romanesc obiectiv, care nu plange de mila nimanui si nu canta prohodul unei natii, chiar daca este pe cale de disparitie. Trailer:

2001: A Space Odyssey (1968)

Gen: SF

Distributie: Keir Dullea, Gary Lockwood, William Sylvester, Daniel Richter, Leonard Rossiter

Regizor: Stanley Kubrick [a mai regizat: Eyes Wide Shut(1999), Full Metal Jacket(1987), The Shining(1980), Barry Lyndon(1975), A Clockwork Orange(1971)]

Buget: 12.000.000 $
Incasari: 254.100.000 $

Filmul a obtinut 14 premii, printre care:
- Best Effects, Special Visual Effects, Premiile Oscar, 1969
- Best Art Direction, BAFTA Awards, 1969
- Best Cinematography, BAFTA Awards, 1969
- Best Sound Track, BAFTA Awards, 1969
- Best Foreign Film (Mejor Película Extranjera), Cinema Writers Circle Awards, Spania, 1969

Nota Gealapa: 8
Metascore: 86/100

Umanitatea descopera un obiect artificial misterios, ingropat sub suprafata lunara si cu ajutorul computerului inteligent H.A.L. 9000, incepe o expeditie.

 Daca aveti vreodata chef sa reflectati asupra scopului omului pe Pamant si asupra evolutiei rasei umane, acest film este alegerea perfecta. Aici geniul lui Kubrick este la inceput, dar din mainile lui a iesit un film memorabil. Cele doua ore si jumatate ar putea parea de netrecut la inceput, dar fiecare miunt este necesar, pentru ca fiecare scena are nevoie de timp de gandire si intelegere. Prea multe replici nu sunt in acest film, dar fiecare cuvant este important, iar in absenta cuvintelor prim-planul este luat de muzica si sunet. Fiecare respiratie conteaza, fiecare fosnet si fiecare nota sunt importante. Nu as vrea sa ma hazardez, dar tind sa cred ca este cel mai metaforic si profund film pe care l-am vazut.

Distributia nu imi spune mare lucru, pentru ca nu sunt familiarizat cu numele relevante ale anilor '60. Banuiesc ca sunt unii dintre actorii in voga atunci. Nici nu conteaza foarte mult. Rolurile de aici ar fi fost facute de orice actoras mediocru. Prioritatile filmului sunt altele si prestatiile artistice sunt pe ultimul loc in ordinea importantei.

Filmul trebuie apreciat si strict din punct de vedere tehnic. Pentru standardele de azi, poate arata putin invechit, iar unele efecte speciale slabute. Trebuie avut in vedere insa, ca in acele timpuri nu era suficient un decor verde si un calculator bun ca sa faci ce efect vrei tu. Atunci o nava spatiala de exemplu, insemna machete, inginerie si munca fizica.

Tema principala a filmulu este constiinta umana. Din trecutul primordial si pana la viitorul cosmic, filmul ne trece lent prin etapele esentiale ale evolutiei. Filmul ofera o lectie dura, dintr-o perspectiva transcedentala despre  cat de mic si neimportant este omul intr-un cosmos atat de vast, incat este peste puterile noastre de intelegere.

Acest film este cu siguranta un clasic si va ramane atemporal. Este interesant si cum unele tehnologii intuite aici, astazisunt deja comune sau chiar invechite. In concluzie, nu numai ca acest film trebuie vazut, dar trebuie si inteles, macar partial. Trailer:

Breathe In (2013)

Gen: Drama

Distributie: Felicity Jones, Guy Pearce, Mackenzie Davis, Amy Ryan, Matthew Daddario

Regizor: Drake Doremus [a mai regizat: Equals(2015), Like Crazy(2011), Douchebag(2010), Spooner(2009), Moonpie(2006)]

Incasari: 100.000 $

Nota Gealapa: 6.55
Metascore: 60/100

O eleva din strainatate ajunge intr-un orasel din New York, unde se confrunta cu dinamica relatiilor dintre membrii familiei care o gazduieste si le schimba viata pentru totdeauna.

Intriga nu este chiar originala, asa ca ce are acest film in plus fata de altele care au mai folosit un subiect asemenator? Adevarul e ca nu prea multe. Pentru mine, cel mai mult a iesit in evidenta coloana sonora, care a punctat foarte bine unele scene. In rest, avem de a face cu un film in care tot timpul este pe cale sa se intample ceva, dar nu se intampla niciodata mai nimic. Este ca o femeie pe care o agati in club si te invita la ea acasa doar ca sa dormiti.

Un alt atu al acestui film este distributia. Nu sunt mare fan Guy Pierce, dar acest personaj introvertit, frustrat si vulnerabil i s-a potrivit ca o manusa. Adevarata stea insa a fost Felicity Jones,care s-a remarcat pana acum interpretand personaje inocente. Desi nici in acest rol nu pot spune ca e un personaj negativ, acest personaj poate constitui o tranzitie catre alte partituri in afara zonei sale de confort. Trebuie sa remarc ca desi sunt multe momente statice, fara cuvinete, doar cu prim-planuri, acestea nu sunt deloc plictisitoare pentre ca Felicity Jones aici s-a dovedit o maestra si a limbajului nonverbal.

E destul de greu de etichetat acest film tacut, dar puternic. Recunosc ca "drama" nu-i chiar 100% corect. Este plin de suspans si extrem de sensibil. Are insa si parti care te scot cumva din film si te fac sa iti dai ochii peste cap. Cand vine vorba de personajele secundare, scenariul este neglijent. Ce ii lipseste cel mai mult acestui film este un final. Concluziile vor trebui partial intuite, iar lipsa unei certitudini nu functioneaza pentru acest firm.

Nancy Drew (2007)

Gen: Comedie

Distributie: Emma Roberts, Tate Donovan, Max Thieriot, Craig Gellis, Rich Cooper

Regizor: Andrew Fleming [a mai regizat: Barefoot(2014), No Heroics(2009), Hamlet 2(2008), The In-Laws(2003), Paranormal Girl(2002)]

Buget: 20.000.000 $
Incasari: 60.000.000 $

Nota Gealapa: 6.45
Metascore: 53/100

Detectiva adolescenta Nancy Drew isi insoteste tatal intr-o calatorie de afaceri in Los Angeles, unde incearca sa rezolva crima unei vedete de cinema.

Publicul tinta al acestui film sunt copii din clasele V-VIII, care vor sa fie cat mai repede "oameni mari". Daca avem asta in minte atunci filmul este destul de bun. Totul se intampla pe repede inainte, se sare extrem de repede de la un subiect la altul, de la o scena la alta, tocmai pentru ca publicul tinta are probleme in a se putea concentra asupra unui lucru prea mult timp. Daca il judecam ca un film pentru lumea adultilor, atunci vedem ca este un film usurel, care va fi uitat reped eintr-o mare de filme cu Nancy Drew.

Distributia este motivul pentur care eu am gasit filmul destul deagasant. Atatia actori enervanti cu stiluri de interpretare hiperactive care m-au zgariat pe ochi si urechi nu mi-a fost dat sa vad de mult timp. Aproape toate personajele principale au beneficiat de acest tip de interpretare si a fost imposibil sa empatizez cu vreunul dintre ele.

Filmul se straduieste atat de mult sa fie imprevizbil incat este extrem de previzibil. Cum? Demonizeaza excesiv unele personaje astfel incat este evident ca nu ele vor fi personajele negative. Bineinteles ca adolescentele cu dereglari hormonale vor avea impresia ca au vazut cel mai complex film, dar singurul lucru greu este sa urmaresti replicile personajelor care vorbesc atat de repede incat am crezut la un moment dat ca i-am dat play la o viteza mai mare. 

A Perfect World (1993)

Gen: Drama

Distributie: Kevin Costner, Clint Eastwood, Laura Dern, T.J. Lowther, Keith Szarabajka

Regizor: Clint Eastwood [a mai regizat: Sully(2016), American Sniper(2014), Jersey Boys(2014), J. Edgar(2011), Hereafter(2010)]

Buget: 30.000.000 $
Incasari: 177.000.000 $

Nota Gealapa: 7.80

Un baietel rapit se imprieteneste cu rapitorul sau, un evadat fugar, urmarit de un serif.

Sunt convins ca multi dintre voi nu au auzit macar de acest film. Din cand in cand e bine sa vezi cate un clasic, ca un reminder despre cum arata un film bun si sincer. Se vede mana lui Clint Eastwood in fiecare scena. Daca el nu mai poate sa faca pe cowboyul, stie cum sa scoata alti protagonisti in evidenta, din postura de regizor. Fara prea multa tehnologie, forta filmului sta in scenariul foarte bun.

Distributia este si ea foarte buna. Avem parte de doua personaje principale cu care este foarte usor sa empatizezi si care au fost binterpretate foarte bine. Este unul din rolurile bune ale lui Kevin Costner. Clint Eastwood a avut si el o apartie intr-un rol secundar si fara sa faca prea mult efort a fost la fel de impunator ca intotdeauna.

Povestea as spune ca este mai degraba mediocra, dar a fost transformata intr-una buna de interpretarile foarte bune. Din cand in cand sunt presarate cteva momente amuzante, care sa mai scoata spectatorii din atmosfera sumbra a filmului, dar dupa o gura de aer esti tras din nou in intuneric. Cred ca si acest film este unul dintre ultimele care marcheaza sfarsitul unui mod de a face filme, tipic anilor '80. Trailer:

Absolutely Anything (2015)

Gen: Comedie

Distributie: Simon Pegg, Kate Beckinsale, Sanjeev Bhaskar, Rob Riggle, Robert Bathurst

Regizor: Terry Jones [a mai regizat: Boom Bust Boom(2015), The Adventures of Young Indiana Jones: Espionage Escapades(1999), Python Night: 30 years of Monty Python(1999), The Wind in the Willows(1996), Erik the Viking(1989)]

Nota Gealapa: 6.25
Metascore: 31/100

Un grup de extraterestri excentrici ii ofera unui om puterea sa faca orice, ca experiment.

Acest film a fost o surpriza placut. Pentru ca nu il suport pe Simon Pegg, presupun din start ca orice film cu el o sa fie prost. Din fericire, nu a fost cazul de aceasta data. Absolutely Anything este un film usurel, amuzant si distractiv. Intriga este cat de cat originala si pentru ca nu se ia deloc in serios este foarte usor de digerat. Putinele efecte vizuale sunt suficient de bune cat sa nu te scoata din poveste. Multe lucruri bune la acest film, dar sunt si destule mai putin bune. Multa superficialitate, iar uneori doza de ridicol depaseste limita suportabila chiar si pentru un asemenea film.

Distributia il arunca in prima linie pe Simon Pegg, deci deja eram pornit sa nu imi placa, dar advearul este ca in acest film nu m-a deranjat prea tare, ajutat destul de mult si de Kate Beckinsale. Este genul de rol din zona lui de confort. Partenerii lor de platou au avut roluri prea mici ca sa faca diferenta. Daca ar fi sa mai evidentiez pe cineva, acela ar fi... cainele, a carui voce a fost asigurata de Robin Williams, acesta fiind ultimul sau film.

Acest film nu este senzational in nici un fel da, esteagreabil si poate fi o alegere buna pentru un film vazut in familie. Trebuie sa acceptati de la inceput ca nu vrea as fie nici inteligent si nici serios. Pe alocuri s-a simtit mana ruginita a unui regizor care nu mai facuse nici un film de 19 ani, dar per total as spune ca merita sa il vedeti.

Girl Walks Into a Bar (2011)

Gen: Comedie

Distributie: Gil Bellows, Xander Berkeley, Alexis Bledel, Emmanuelle Chriqui, Rosario Dawson

Regizor: Sebastian Gutierrez [a mai regizat: Hotel Noir(2012), Elektra Luxx(2010), Women in Trouble(2009), Rise(2007), Mermaid Chronicles Part 1: She Creature(2001)]

Buget: 1.000.000 $

Nota Gealapa: 6.10

O comedie ascutita care urmareste un grup de oameni aparent straini in povesti care se intersecteaza in zece baruri pe parcursul unei nopti, prin tot Los Angelesul.

 Este foarte la moda sa faci acest gen de film in care povesti aparent fara legatura ajung sa fie unite prin mici detalii si sa faca sens intr-un mare fel, dar este si foarte greu. Cei care s-au ocupat de acest film nu au fost foarte inspirati. Filmul urmeaza o cale batatorita, dar zgomotul este pentru nimic, pentru ca finalul este cel mai slab moment. Sunt cateva scene bune, dar acestea parca sunt accidentale. In cea mai mare parte cuvantul de ordine este "mediocritate".

Distributia nu este deloc rea, dar prestatiile actorilor au lasat senzatia unei lipse de chef profunde si a unui lucru facut din obligatie. Nimeni nu si-a dat cu adevarat interesul. Au mai salvat impresia cateva prezente surprinzatoare din rolurile foarte mici, cum se intamplade obicei in filmele slabe.

Cand bugetul pe acre il ai la dispozitie nu iti permite altceva decat sa platesti niste actori si sa le dai niste replizi pe acre sa le rosteasca, trebuie sa te asiguri ca scenariul ofera niste dialoguri memorabile, daca vrei sa ai succes. Scenaristii s-au achitat doar partial de aceasta sarcina. Sunt si multe interesante, dar si unele seci; si acest capitol este la fel de oscilant, cum e tot filmul. Pana la urma o comedie este judecata dupa cat de mult te face sa razi sau nu, ori acest film mi-a smuls numai cateva zambete.

The Counselor (2013)

Gen: Crima

Distributie: Michael Fassbender, Penelope Cruz, Cameron Diaz, Javier Bardem, Rosie Perez

Regizor: Ridley Scott [a mai regizat: The Martian(2015), Exodus: Gods and Kings(2014), The Vatican(2013), Prometeus(2012), Robin Hood(2010)]

Buget: 25.000.000 $
Incasari: 94.000.000 $

Premii:
- Hall of Shame, Alliance of Women Film journalists, 2013
- Actress Most in Need of a New Agent (Cameron Diaz), Alliance of Women Film Journalists, 2013
- Movie You Wanted to Love, But Just Couldn't, Alliance of women Film Journalists, 2013

Nota Gealapa: 5.30
Metascore: 48/100

Un avocat este depasit pana peste cap de situatie, atunci cand s eimplica in traficul de droguri.

Stiti colegul ala care vrea mereu sa impresioneze si vine cu texte din carti, il pupa in cur pe sef si tot timpul are o falsa amabilitate si incearca sa para profund, dar luat la bani marunti nu e nimic de capul lui? Exact asa este acest film. Are pretentii de mare profunzime, dar este un mare fas.  Dureaza o eternitate pana se intampla ceva si cand in sfarsit se intampla... nu se intampla mare lucru. Scenele cu adevarat bune se pot numara lejer pe degete. Dureaza aproape doua ore degeaba. Poate daca scena mediocra, inutila si  interminabila de sex de la inceputul filmului nu exista, as fi simtit ca trece timpul mai repede.

Distributia promitea. Sunt niste nume uriase acolo, dar o mai proasta atribuire a personajelor eu nu am vazut demult. Nu stiu cum atatia actori relevanti s-au lasat pacaliti sa participe la un proiect de o asemenea factura. Nici macar Brad Pitt, care de obicei ridica nota filmelor in care joaca, nu a avut ce sa faca de data asta. Cred ca actorii sunt singurele persoane care doresc sa uite acest film mai mult decat cei care au luat bilet sa il vada.

Nu stiu cum un regizor asa experimenta si atatia actori de prima mana nu au putut sa scoata decat un film de categoria B, cel mult. Daca izolam scenariul de restul filmului, sunt cateva dialoguri extrem de istete acolo, dar au fost introduse in film in cele mai nepotrivite momente. Cu asta m-am ami consolat: cu frumusetea intunecata a textului. In afara de asta, doar cinematografia este la un nivel inalt. Este poate ultimul obstacol in calea plictiselii. Pacat ca regizorul a prins o perioada proasta. Desi a avut la dispozitie un scenariu bun si actori cu care unii doar viseaza sa lucreze, a reusit sa transforme o poveste simpla intr-una ambigua... confuza. Trailer:

Cellular (2004)

Gen: Actiune

Distributie: Kim Basinger, Chris Evans, Jason Statham, Caroline Aaron, Jessica Biel

Regizor: David R. Ellis [a mai regizat: Shark Night 3D(2011), The Final Destination(2009), Asylum(2008), Snakes on a Plane(2006), Final Destination 2(2003)]

Buget: 25.000.000 $
Incasari: 92.000.000 $

Nota Gealapa: 6.95
Metascore: 60/100

Un tanar primeste un telefon urgent pe mobil de la o femeie, care pretinde ca a fost rapita si ca rapitorii vor sa ii omoare familia.

 Un film din sfarsitul erei romantice a filmelor de actiune, cand lumea nu era atat de atenta la detalii. A contat doar ritmul alert si mentinerea in permanenta a suspansului si au fost scapate din vedere unele detalii, dar per total a iesit un film bun. Povestea este cursiva si gaurile din intriga sunt acoperite partial de ritmul rapid in care se desfasoara actiunea. Efectele sunt putine, dar cele existente sunt destul de bune. Scenariul nu propune cele mai interesante dialoguri, dar sunt tolerabile.

Daca acest film ar fi fost facut in 2015, aceasta distributie m-ar fi dat pe spate. In 2004 insa, toate aceste nume erau prea putin cunoscute, iar cei cu experienta erau pe final de cariera. In rolul principal il avem pe Chris Evans, inainte sa fie mare erou. Asa cum era atunci, nu speria pe nimeni si nu a fost deloc credibil. Norocul lui ca intre timp a progresat mult. Statham nu era nici el asa de versat ca acum, Jessica Biel era o anonima, Eric Olsen de asmenea. Totusi, bucuria de a-i vedea pe toti la inceputurile lor vulnerabile, te face sa tolerezi prestatiile stangace pe alocuri.

Din fericire, filmul nu se ia prea in serios si asta se simte si face publicul sa fie mai tolerant.  Principalul scop al regizorului a fost sa mentina intersul crescut mereu si sa faca u film distactiv, ceea ce a si reusit. Toate rasturnarile de situatie din scenariu sunt binevenit si previzibile intr-o masura decenta. Din pacate, chiar si la momentul aparitiei era clar ca este destinat sa fie uitat destul de repede. Tehnologia folosita este invechita, expusa prost, iar povestea nue ste atat de isteata ca in serialele politiste nemuritoare, gen Columbo, iar asta te face destul de repede "doar unul din multime". Merita vazut totusi si este o alegere buna pentru un film "cu baietii". Trailer:

Death Race 2 (2010)

Gen: Actiune

Distributie: Luke Goss, Lauren Cohan, Sean Bean, Ving Rhames, Tanit Phoenix Copley

Regizor: Roel Reine [a mai regizat: The Condemned 2(2015), The Man with the Iron Fists 2(2015), Michiel de Ruyter(2015), Seal Team Eight: Behind Enemy Lines(2014), Dead in Tombstone(2013)]

Buget: 7.000.000 $

Nota Gealapa: 6.35

Filmul ne arata originile primului sofer "Frankenstein", Carl "Luke" Lucas, care moare intr-o cursa la inceputul primului film.

 Diferenta dintre primul film al seriei si acesta? Vreo 38.000.000 de milioane de dolari. Si se simte in fiecare cadru. Un buget mic te limiteaza intr-un film de actiune care ar trebui sa fie ticsit de efcte speciale impresionante. Cateva scene sunt bunicele, dar marea majoritate sunt pursi simplu mediocre. Fara nostalgia primului film acesta nu ar fi nimic. Scenariul este slab, este filmat intr-un mod haotic si un potential urias este irosit.

Diferenta de clasa dintre cele doua este data si de diferenta dintre Jason Statham, protagonistul primului film si Luke Goss, eroul din acesta. Goss este decent in rolul tipului dur, dar cam atat. Filmul este salvat la acest capitol de rolurile mici unde intalnim cateva nume cu experienta care dau sarea si piperul in unele scene. Nu va asteptati totusi la interpretari demne de premii.

Sa fim intelesi totusi: acesta este un sequel cu buget redus, al unui remake partial de succes al unui film clasic din anii '70. Era clar ca nu va fi vreo capodopera. Daca nu il luati prea in serios, ramane un film distractiv si plin de adrenalina, in ciuda tuturor nejunsurilor. Scretul este sa va setati foarte jos nivelul asteptarilor si atunci totul va fi in regula. Trailer:

Lake Placid 3 (2010)

Gen: Horror

Distributie: Colin Ferguson, Yancy Butler, Kirsty Mitchell, Kacey Clarke, Jordan Grehs

Regizor: Griff Furst [a mai regizat: Code of Honor(2016), Trumbo(2015), Self/less(2015), Terminator Genisys(2015), Demonic(2015)]

Buget: 2.500.000 $

Nota Gealapa: 3.90

Crocodili uriasi si puii lor terorizeaza membrii unei comunitati retrase.

Nimic surprinzator aici. Inca un film nerealist cu crocodili, asa cum ne-a obisnuit aceasta franciza. Efectele speciale sunt ridicole, dar distractive cateodata. Povestea este slaba si este doar un pretext pentru crime oribile fara sens. Filmul scoate in fata destule perechi de sani, toate eviscerate fara mila de niste crocodili insensibili. Nu cred ca se astepta cineva ca a al treilea film, seria sa devina brusc buna. Este un film pentru rednecksi beti si misogini fumati.

Distributia pastreaza inca unele nume din primul film, dovada ca vorba conform careia cand te bagi intr-un rahata o faci pana la capat este pe bune. Scena dupa scena credeam ca o interpeetare mai penibila nu este posibila, dar am fost surprins minut dupa minut. In apararea lor, nici Di Caprio nu cred ca ar fi reusit cu mult mai mult, avand pe mana un asemenea scenariu.

Este un lac in America in care apar crocodili giganti indiferent de cat de des sunt exterminati, aruncati in aer, impuscati sau decapitati. Daca ar fi sa plecam cu o invatatura dupa acest film ar fi ca daca tu si sotia ta sunteti...prosti, atunci cel mai probabil si progenitura voastra v-a avea aceeasi problema si mai bine infiati un copil. Motive pentru a vedea acest film? O caterinca grosolana la o bere sau un pariu pierdut. Trailer:

Max Manus (2008)

Gen: Biografic

Distributie: Aksel Hennie, Agnes Kittelsen, Nicolai Cleve Broch, Ken Duken, Christian Rubeck

Regizor: Joachim Ronning [a mai regizat: Kon-Tiki(2012), Bandidas(2006)]

Buget: 6.000.000 $
Incasari: 2.000.000 $

Filmul a obtinut 12 premii, printre care:
- Best Film (Årets norske kinofilm), Amanda Awards, Norway 2009
- Best Actor (Årets mannlige skuespiller) (Aksel Hennie), Amanda Awards, Norway 2009
- Best Supporting Actress (Årets kvinnelige birolle) (Agnes Kittelsen), Amanda Awards, Norway 2009
- Best Screenplay (Årets filmmanuskript), Amanda Awards, Norway 2009
- Best Cinematography (Årets foto), Amanda Awards, Norway 2009

Nota Gealapa: 7.50
Metascore: 60/100

Povestea adevarata a unuia dintre cei mai geniali saboteuri din timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial si lupta sa impotriva propriilor demoni interiori.

Inca un film bun care nu are nici o legatura cu Hollywoodul. O bucatica din istoria Norvegiei despre care nu stiam nimic si nici nu credeam ca exista. Desi nu am inteles o boaba din ce se vorbea si sunt convins ca subtitrarea era mai mult sau mai putin aproximativa, acest film m-a tinut cu ochii in ecrandoua ore. Faptul ca este biografic il face cu mult mai palpitant. Are suspans, are tensiune, are miza si arata decent.

Distributia este ticsita de nume nordice, banuiesc ca importante, care si-au facut treaba foarte bine. Se remarca cateva prestatii iesite din comun ale protagonistilor. Important este ca actorii au reusit sa ma faca sa empatizez cu personajele. Nu stiu daca acest film va aduce recunoasterea internationala pentru veruenul, dar potential exista.

Norvegienii s-au documentat bine despre cums a faci un film pentru ca acesta cam are de toate. Personajele sunt dezvoltate foarte bine, este actiune, avem si dragoste, suferinta... spuneti voi ce si acest film o are. Pe alocuri mi-a adus aminte de filmele lui Sergiu Nicolaescu; la unele scene s-au folosit peste 1800 de figuranti. De vazut... acest film este cu siguranta de vazut. Trailer:

Beowulf (2007)

Gen: Animatie

Distributie: Ray Winstone, Crispin Glover, Angelina Jolie, Sonje Fortag, Sharisse Baker-Bernard

Regizor: Robert Zemeckis [a mai regizat: The Walk(2015), Flight(2012), A Christmas Carol(2009), The Polar Express(2004), Cast Away(2000)]

Buget: 150.000.000 $
Incasari: 364.000.000 $

Premii:
- EDA Special Mention Award (Most Egregious Age Difference Between the Leading Man and the Love Interest), Alliance of WomenFilm Journalists, 2007

Nota Gealapa: 6.60
Metascore: 59/100

Razboinicul Beowul trebuie sa invinga monstrul numit Grendel, care terorizeaza Danemarca, iar mai tarziu pe mama acestuia, care incepe sa ucida din razbunare.

O animatie scumpa, neasteptata, interesanta si oscilanta. Ca si buget, acest film a rivalizat cu unele productii ale genului devenite memorabile. Tehnica prin care s-a realizat animatia este cel putin interesanta. Singura problema este ca uneori e atat de buna, incat in momentele cand nu mai e se observa imediat. In rest, dragoni, printese, demoni, sange si o nuditate stangace.

Distributia este si ea foarte buna si impresioneaza cu unele nume, dar in astfel de filme, de cele mai multe ori, prestatia artistica nu este atributul care poate ridica nivelul unui film. Animatia pastreaza fetele actorilor, asa ca ii putem identifica si pe Angelina si pe Anthony Hopkins, dar a fost un sentiment ciudat sa ii vad asa. Despre dragon numai de bine; a fost realizat absolut decent.

Poate cel mai neasteptat element al filmului este umorul sau complice. Filmul este distractiv si placut de vizionat, dar este greu sa empatizezi cu niste personaje caricaturizate atat de des. Recomand daca aveti posibilitatea sa il vedeti in 3D, pentru ca altfel isi pierde dinvaloare si nu va puteti bucura de unele fotografii tridimensionale socant de bune. Beowulf este considerata cea mai veche lucrare literara scrisa si poate ar merita o vizionare numai pentru acest lucru.

Extraction (2015)

Gen: Thriller

Distributie: Bruce Willis, Kellan Lutz, Gina Carano, D.B. Sweeney, Joshua Mikel

Regizor: Steven C. Miller [a mai regizat: Marauders(2016), Submerged(2015), Silent Night(2012), Under the Bed(2012), The Aggression Scale(2012)]

Nota Gealapa: 4.80
Metascore: 25/100

Un fost agent CIA este rapit de un grup de teroristi. Cand fiul sau afla ca nu exista un plan pentru salvarea acestuia, organizeaza propria lui operatiune de salvare.

V-ati intrebat vreodata cum s-ar descurca Bruce Willis impotriva clanului "Camataru"? Nici eu, dar totusi acest film ofera raspunsul. Nu glumesc. Chiar este pomenit acest clan. Ma asteptam sa vad scene de actiune prin Bucuresti, dar nu a fost sa fie. Facand abstractie de acest amanunt, filmule este un fiasco. Povestea este slaba si fiecare rasturnare de situatie nu face decat sa provoace confuzie, in loc sa ne dea pe spate. Cateva efecte decente si o scena de lupta acceptabila, este tot ce primim de la acest film.

Distributia este tipica pentru un film de categoria B. Se ia u nume mare aflat aproape de finalul carierei, in cazul de fata Bruce Willis, i se da un rol minor doar pentru a-l pune pe afis si tot filmul sunt scosi in fata niste mediocri dornici de afirmare. Kellan Lutz nu cred ca va straluci cu adevarat niciodata. Partenera lui de platou, Gina Carano, este dovada ca si unele distributii se fac pe pile. Este singurul agent CIA din istorie, filmat 90% de la gat in sus, pentru ca e prea grasa.

DIn pacate asta se intampla cand actorii batrani scad pretul si Canada si-i poate permite. Desi sunt la o aruncatura de bat de Hollywood, foarte rare sunt ocaziile in care canadienii fac filme bune. Scriind acest rezumat m-am razgandit: acesta este de fapt un film de categoria C. Asta pentru ca mi-am adus aminte ca Bruce Willis ii sune unui tip pe acre il omoara sa nu ii mai ameninte familia niciodata... atat de prost este scenariul. As spune ca sunt destul filme proaste mai distractive ca acesta, asa ca aveti de unde alege si nu este cazul sa va pierdeti timpul cu acesta. Trailer:

Contraband (2012)

Gen: Actiune

Distributie: Mark Wahlberg, Giovanni Ribisi, Kate Beckinsale, Ben Foster, Lukas Haas

Regizor: Baltasar Kormakur [a mai regizat: Everest(2015), 2 Guns(2013), The Missionary(2013), The Deep(2012), Inhale(2010)]

Buget: 25.000.000 $
Incasari: 164.000.000 $

Nota Gealapa: 6.90
Metascore: 51/100

Pentru a-si proteja cumnatul de un lord al drogurilor, un fost contrabandist merge in Panama pentru o lovitura care implica milioane de dolari in bancnote contrafacute.

Acest film este un mod bun de a pierde ceva timp. Este distractiv, antrenant, alert, are oarece suspans si destule scene decente. Nu va solicita prea mult intelectual, deci nu pierdeti sirul povestii daca lipsiti un minut din fata ecranului. Sunt destule scenele decente, iar efectele sunt si ele in aceeasi nota. Producatorii au avut pe maini un buget rezonabil cheltuit binisor. BIneinteles ca sunt si clisee si actiuni ilogice ale personajelor, dar pana la urma te astepti la asta la un film de actiune, as spune eu de categoria B.

Distributia nu este rea deloc. In drumul sau spre cucerirea totala a Hollywoodului, Mark Wahlberg s-a oprit si la acest proiect si a oferit una din prestatiile sale mai slabute, din pacate. A fost destul de fad. Nume usor recognoscibile sunt si in rolurile secundare. Per total, prestatiile au fost decente, dar nici scenariul nu prea a ajutat pe nimeni.

Filmul a ales metoda "ieftina" catre un succes limitat. Impuscaturi, droguri, santaj si tradare; ingredientele clasice care atrag orice impatimit al filmelor de actiune. Ar fi putut fi mult mai bun, daca nu s-ar fi departat atat de mult de realitate. intr-una stfel de film conteaza destul de mult si credibilitatea. Pana si realitatile simple ale une familii au fost deformate total. Se vede ca aceasta este prima experienta la Hollywood a lui Baltasar Kormakur. Daca totusi aveti o punga de popcron prin casa si nu aveti nici un motiv sa o desfaceti, acest film poate constitui un motiv suficient.

A Tale of Two Sisters (2003)

Titlu original: Janghwa, Hongryeon

Gen: Mister

Distributie: Kap-su Kim, Jung-ah Yum, Su-jeong Lum, Geun-young Moon, Woo Ki-Hong

Regizor: Jee-woon Kim [a mai regizat: The Last Stand(2013), Doomsday Book(2012), I Saw the Devil(2010), The Good the Bad the Weird(2008), Dalkomhan Insaeng(2005)]

Filmul a obtinut 15 premii, printre care:
- Best New Actress (Su-jeong Lim), Blue Dragon Awards, 2003
- Silver Raven (Jung-ah Yum - for acting), Brussels International Festival of Fantasy Film (BIFFF), 2004
- Most Popular Film, Fantasia Film Festival, 2004
- Best Film, Fantasporto, 2004
- Best Director, Fantasporto, 2004

Nota Gealapa: 7.50
Metascore: 65/100

O familie este bantuita de tragediile unor decese din trecut.

Un film coreean... Filmele din partea aceea de lume tot timpul au avut un factor de bizar, iar acesta nu face exceptie. Este ciudat din primul pana in ultimul minut si nu numai in sensul bun. Nu poti sa te iei de lipsa de logica pentru ca logica functioneaza putin altfel in indepartata Asie. Cu toate astea, filmul este unul foarte bun. Fara sa apeleze la prea multe efecte vizuale, doar cu o poveste "sucita" si greu de urmarit, reuseste sa creeze o stare de tensiune omniprezenta. De aceasta data, nu numai finalul, ci intreg filmul este neasteptat. O gura roaspata de originalitate si o pauza de la cliseele hollywoodiene sunt mereu binevenite.

Numele din distributie nu imi spun nimic. Nu stiu daca cineva este la curent cu cinematografia coreeana. Pot spune insa ca am vaut interpretari foarte bune, dar in cel mai pur stil asiatic. Prestatiile protagonistilor au fost premiate si la festivaluri europene, deci ceva de bine tot trebuie sa se intample la acest capitol.

Este genul de film pe care trebuie sa il vezi de mai multe ori ca sa il intelegi. Ceva esential se intampla in fiecare minut si este inevitabil sa ratezi unele amanunte. Chiar si cele mai mici detalii ( o papusa, o picatura de sange, o pastila) se dovedesc a fi elemente vitale pentru a intelege ce se intampla. POt spune ca acest film este unul din puzzleurile care mi-a solicitat mintea cel mai mult. Reakeul american al acestui film este The Uninvited, un film bunicel dar departe de nivelul acestuia. Trailer:

Burnt (2015)

Gen: Drama

Distributie: Bradley Cooper, Sienna Miller, Daniel Bruhl, Riccardo Scamarcio, Omar Sy

Regizor: John Wells [a mai regizat: August: Osage County(2013), The Company Men(2010)]

Buget: 20.000.000 $
Incasari: 14.000.000 $

Nota Gealapa: 6.85
Metascore: 42/100

Adam Jones este un chef care si-a distrus cariera din cauza drogurilor si a comportamentului sau de diva. Dupa ce se pune pe picioare, se intoarce in Londra unde incearca sa isi reabiliteze numele conducand un restaurant, care ii poate aduce trei stele Michelin.

Exat cum emisiunile culinare au luat u avant incredibil, se pare ca si filmele cu si despre gatit sunt pe un trend ascendent. Trebuie sa recunosc ca fac parte din creierele spalate care bune botul la astfel de divertisment, chiar daca nu am nici un fel de talent culinar si sunt si foarte conservator in ceea ce priveste mancarea.Imi place la acest film ca nu pierde vremea si actiunea devine interesanta instantaneu, fara sa piarda timp inutil pentru o expozitiune mediocra. A fost mult mai putin previzibil decat m-am asteptat. Tensiunea creste in ritmul potrivit spre un punct culminant anticipat, dar dorit.

Distributia este foarte buna, ticsita de nume in voga. Cred ca este primul film in care imi place cu adevarat Bradley Cooper, dar trebuie sa multumeasca colegilor sai de platou, care l-au sustinut excelent. Ma refer mai ales la Daniel Bruhl si Sienna Miller, cu roluri secundare, dar importante si duse la capat foarte bine.

Burnt ofera o perspectiva interesanta din spatele usilor unei bucatarii profesioniste, o lume pe care ulti oameni au incpeut sa o gaseasca fascinanta. Din acest motiv, sau pentru ca sunteti un gurmand, sau numai pentru ca sunteti o domnisoara indragostita de Bradley Cooper, cred ca merita sa vedeti acest film. Trailer:

Creep (2004)

Gen: Horror

Distributie: Franka Potente, Sean Harris, Vas Blackwood, Ken Campbell, Kathryn Gilfeather

Regizor: Christopher Smith [a mai regizat: Detour(2016), Get Santa(2014), Black Death(2010), Triangle(2009), Severance(2006)]

Incasari: 1.100.000 $

Nota Gealapa: 6.20

Blocata intr-o statie de metrou din Londra, o femeie urmarita de un necunoscut se aventureaza in labirintul de tuneluri de sub oras.

Astazi am avut chef de un film de groaza. Cum nu aveam nici un film de gen nou la indemana, m-am reorientat catre unul pe acre il mai vazusem si stiam ca o sa satisfaca aceasta nevoie. Creep nu este cel mai complex sau logic film. Este un horror clasic in care o blonda draguta si prostuta este urmarita de un monstru si in care negrul nu prinde finalul filmului. Are insa un monstru care te face sa ai grimase si scene de gore foarte bune. Este scurt si distractiv.

Distributia nu imi spunea nimic nici prima data cand am vazut filmul si nu imi spune nimic nici acum. Asta poate fi o masura a calitatii prestatiei artistice de aici. Nici nu au fost prea multe replici; mai mult tipete. Pana la urma la un asemenea film important este personajul negativ, care desi dezvoltat superficial, in acest caz iti ramane destul timp in memorie. Acest personaj negativ e mai agreabil decat protagonista, ceea ce spune multe despre interpretarea ei, dar si despre a lui Sean harris, care a impresionat fara sa scoata vreun cuvant.

Potential disponibil a fost mult mai mult decat cel folosit. De multe ori pe parcursul filmului m-am gandit ca filmul devine interesant, dar lucruri din intriga care promiteau au sfarsit prin a fi ignorate. Nu avem de a face cu vreun clasic, dar s-ar putea ca acest film sa devina o placere vinovata. Si mai are o calitate: nu are nici o legatura cu Hollywoodul.

Begin Again (2013)

Gen: Drama

Distributie: Keira Knightley, Mark Ruffalo, Adam Levine, James Corden, Hailee Steinfeld

Regizor: John Carney [a mai regizat: Sing Street(2016), The Rafters(2012), Zonad(2009), Once(2007), On the Edge(2001)]

Buget: 8.000.000 $
Incasari: 87.000.000 $

Premii:
- Best Song - Feature Film, Hollywood Music in Media Awards (HMMA), 2014
- Best International Actress (Keira Knightley), Jupiter Award, 2015

Nota Gealapa: 7.50
Metascore: 62/100

O intalnireintamplatoare intre un cautator de talente cazut in dizgratie si o compozitoare-cantareata noua in Manhattan se transforma intr-o colaborare promitatoare intre cei doi.

In ultima vreme apar tot mai multe filme cu si despre muzica. Culmea este ca multe dintre ele sunt si foarte bune. Poate muzica buna le da un plus. Asa se intampla si in cazul lui Begin Again. Analizand strict intriga nu suna prea promitator, dar modul "tridimensional" in care ne sunt prezentate faptele deja iti starneste interesul pentru ce urmeaza sa se intample. Si se intampla muzica, dragoste, clisee, scene bune, scene mai putin bune si multe altele. Rezultatul, desi greu de obtinut cum ne spun Parazitii, este un mix bun.

Distributia se potriveste perfect cu filmul. Keira Knightley a avut parte de un personaj care a pus-o in valoare cum nu se putea mai bine si pentru binele ei sper ca a imprumutat ceva din acest personaj si pentru viata ei privata. Mark Ruffalo nu are vreun rol revelator, dar aduce duritatea (nu ca in UFC), de neingrijire si testosteron intr-un film plin de emotii feminine. Chimia dintre cei doi este aproape perfecta. Ca sa fie si mai interesant, mare parte din dialoguri sunt improvizate. Adam Levine e doar in plus.

Pentru ca este un film cu si despre muzica, trebuie mentionat ca si aceasta este foarte buna, atat cea originala, compusa special pentru film, cat mai ales alegerile inspirate ale unor artisti cunoscuti. Va spun doar atat: Thinking About Love de Skipworth and Turner. Pana la urma primul mod in care judeci un film este daca ti-a retinut atentia pana la final, precum si modul in care ai perceput timpul. In acest caz raspunsurile sunt "da" si "repede". Trailer:

Chi-Raq (2015)

Gen: Drama

Distributie: Nick Cannon, Teyonah Parris, Wesley Snipes, Abgela Bassett, Samuel L. Jackson

Regizor: Spike Lee [a mai regizat: Michael Jackson'sJourney from Motown to Off the Wall(2016), Da Sweet Blood of Jesus(2014), Oldboy(2013), Bad 25(2012), Red Hook Summer(2012)]

Incasari: 3.000.000 $

Premii:
- Best Actress (Teyonah Parris), African-American Film Critics Association (AAFCA), 2015
- Best Independent Film, African-American Film Critics Association (AAFCA), 2015
- Outstanding Actress, Motion Picture (Teynah Parris), Black Reel Awards, 2016

Note Gealapa: 5.85
Metascore: 77/100

O adaptare moderna a piesei de teatru din Grecia antica, Lysistrata de Aristophanes, cu actiunea mutata in violenta razboiului dintre bandele din Chicago.

 Este cel mai plictisitor film pe care l-am vazut in ultima vreme. Este mult prea lung. Are multe scene bune, dar si multe scene degeaba. la un moment dat am si adormit vreo zece minute si nu am simtit ca am pierdut ceva important. Am mai reinterpretari cinematografice moderne ale unor piese de teatru clasice, dar parca aceasta a avut cel mai putin "sex-appeal" dintre toate (chiar daca a avut probabil cel mai mult sex dintre toate).

Distributia m-a facut sa fiu destul de optimist cand am apasat "play". Chiar daca se anunta un film etnic, urma sa am in fata cateva nume relevante dintre actorii de culoare. Din pacate insa, a fost doar o amagire. poate cel mai important dintre ei, Samuel L. Jackson, a fost uin aici un fel de Morgan Freeman, adica doar un povestitor. Teyonah Parris, protagonista, a avut prestatie bunicica, dar nu a reusit sa ridice prea mult nivelul filmului.

Ar fi multe lucruri de zis si as putea umple cateva pagini cu motive pentru care acest film este iritant. Este un film feminist care prezinta "pasarica" a fi unicul avantaj al femeilor intr-o lume a barbatilor. Ca sa raspund si la prima intrebare crae va vine probabil in minte, Chi-raq este o combinatie intre Chicago si Irak, care sa descrie violenta orasului american; un fel de "Ferentexas".

Mirror Mirror (2012)

Gen: Aventura

Distributie: Lily Collins, Julia Roberts, Armie Hammer, Nathan Lane, Martin Klebba

Regizor: Tarsem Singh [a mai regizat: Self/less(2015), Immortals(2011), The Fall(2006), The Cell(2000)]

Buget: 85.000.000 $
Incasari: 243.000.000 $

Premii:
- Best Film Music, BMI Film & TV Awards, 2013
- Excellence in Fantasy Film, Costume Designers Guild Awards, 2013

Nota Gealapa: 6.15
Metascore: 46/100

O regina malefica preia controlul asupra unuii regat iar o printesa exilata lupta pentru dreptul ei din nastere, ajutata de sapte pitici.

Multe povesti si basme ale copilariei au fost adaptate si transformate de-a lungul vremii in filme pentru publicul major. Unele au avut un oarecare succes, dar cele mai multe astfel de adaptari au fost esecuri. Producatorii acestui film au decis ca este cazul sa schimbe si povestea originala, iar rezultatul a fost un fiasco si mai mare. Acest minus are totusi si o parte buna: scapa filmul de previzibilitate. Nu mi-e foarte clar pe ce s-a cheltuit un buget urias, pentru ca nu am fost impresionat din punct de vedere vizual.

Nu cred ca Julia Roberts, singurul nume cu adevarat mare din distributie, a fost chiar atat de scumpa. Oricat imi displace mie Julia Roberts, desi nu este singurul actor cunoscut din acest film, este cam singura care si-a respectat cat de cat meseria si a avut o restatie decenta. Protagonista noastra, Lily Collins a fost o prezenta fada.

Noroc cu cei sapte pitici care au aisgurat macar un oarecare umor. La finalul filmului regizorul si-a amintit ca e indian si toata lumea izbucneste in dans si muzica, exact ca la Bollywood. Daca pana atunci mai erau sanse ca filmul sa fie indragit, aceasta decizie a asigurat caderea in dizgratie. In concluzie, am ramas cu sentimente amestecate dupa acest film. Un basm ticsit cu umor pentru adulti, putin confuz in vederea publicului caruia i se adreseaza. Trailer:

Cats & Dogs: The Revenge of Kitty Galore (2010)

Gen: Comedie

Distributie: Bette Midler, Chris O'Donnell, Jack McBrayer, James Marsden, Nick Nolte

Regizor: Brad Peyton [a mai regizat: Incarnate(2016), San Andreas(2015), Journey 2: The Mysterious Island(2012)]

Buget: 85.000.000 $
Incasari: 161.000.000 $

Nota Gealapa: 5.80
Metascore: 30/100

Razboiul continuu dintre caini si pisici este pus pe pauza si acestia isi unesc fortele pentru a opri planul unei pisici psihopate de a cuceri lumea.

Dupa o saptamana obositoare aveam nevoie de un film usurel si absurd, iar Cats & Dogs a fost fix ce trebuia. Nici nu am simtit cand a trecut timpul. Bineinteles ca analizand obiectiv acest film nu pare a avea nimic bun. Nici macar efectele scumpe nu au fost cine stie ce. Cu toate astea, ramane un film distractiv cu un numar decent de glume bune.

Nu este cea mai rasunatoare distributie pe care am vazut-o intr-un film de animatie, dar sunt destule nume cunoascute care au asigurat vocile personajelor. Nu pot sa spun ca am sesizat vreo performanta impresionanta. Daca ar fi sa remarc pe cineva, acela ar fi Katt Williams, pe care l-a ajutat si personajul.

Motivul principal pentru care m-am uitat la acest film e ca originalul m-a amuzat teribil cand eram mic. Nu aveam mari asteptari, dar pot sa spun ca m-a distrat si mi-a trezit unele nostalgii. Daca vreti sa existe o sansa sa va placa, trebuie sa  il abordati cu o minte deschisa si sa va aduceti aminte ca nu se adreseaza adultilor.