Bend It Like Beckham (2002)

Gen: Comedie

Distributie: Parminder Nagra, Keira Knightley, Jonathan Rhys Meyers, Anupam Kher, Archie Panjabi

Regizor: Gurinder Chadha [a mai regizat: It's a Wonderful Afterlife(2010), Angus, Thongs and Perfect Snogging(2008), Paris, je t'aime(2006), Bride & Prejudice(2004), What's Cooking?(2000)]

Buget: 3.500.000 lire sterline
Incasari: 172.000.000 $

Filmul a obtinut 17 premii, printre care:
- Audience Awards, Bordeaux International Film Festival of Women in Cinema, 2002
- Best Actress (Meilleure Comédienne Long Métrage)  (Parminder Nagra & Keira Knightley), Bordeaux International Film Festival of Women in Cinema, 2002
-  Special Jury Award, Bordeaux International Film Festival of Women in Cinema, 2002
- Best Comedy Film, British Comedy Awards, 2002
- Audience Award, Dinard British Film Festival,  2002

Nota Gealapa: 6.80
Metascore: 66/100

O tanara indianca se revolta impotriva traditionalismului parintilor sai si se inscrie intr-o echipa de fotbal feminin.

Acest film are ca scop inlaturarea oricarei urme de testosteron din si asa putinii specatatori de sex masculin. Atatia hormoni si sentimente nu pot avea un efect benefic asupra nimanui. Intriga nu e neaparat rea si este si originala, dar este pusa in scena semi-profesionist cu o tenta bellywoodiana. Multe pauze inutile si scene care nu contribuie cu nimic. Inteleg si latura mai profnunda a filmului. Poate fi interpretat ca o pledoarie pentru emanciparea femeilor de pretutindeni, dar eu refuz sa il vad astfel. Mi se par eo inselatorie parsiva, in care se foloseste fotbalul si numele unui fotbalist celebru pentru a atrage in fata ecranului multi barbati, pentru a-i inconjura apoi de probleme adolescentine de fete aflate la pubertate.

Distributia m-a enervat sie a foarte tare. Protagonista, Parminder Nagra, a fost chiar ok si a avut o interpretare naturala si credibila. Tot restul distributiei a fost problema. In primul rand, o avem pe Keira Knightley intr-o perioada a vietii ei in care era chiar mai enervanta decat astazi. In al doilea rand, il avem ca si co-protagonist pe Jonathan Rhys, autorul celei mai feminine interpretari din acest film. Prestatia lui este atat de proasta incat uneori am crezut ca este o parodie.

Este intr-adevar si un film despre sacrificiu si mentalitati, dar adevarul este ca nu e chiar atat de profund cum se pretinde. Poate doar un fotbalist dedicat sau un crossfiter impatimit ar putea sa il aprecieze atat de profund cum au dorit producatorii. Este atat de corect din punct de vedere politic, incat a fost primul film vestic difuzat in Coreea de Nord.

Assassination Games (2011)

Gen: Actiune

Distributie: Jean-Claude Van Damme, Scott Adkins, Ivan Kaye, Valentin Teodosiu, Alin Panc

Regizor: Ernie Barbarash [a mai regizat: Casa Vita(2016), Pound of Flesh(2015), Falcon Rising(2014), Reading Writing & Romance(2013), Second Chances(2013)]

Buget: 8.000.000 $
Incasari: 1.000.000 $

Nota Gealapa: 6.65

Doi asasini accepta sa lucreze impreuna si sa vaneze aceeasi tinta, unul pentru bani, unul pentru razbunare.

 Inca un film a carui actiune se desfasoara in Romania si in care toti romanii vorbesc limba rusa. Nota mare se datoreaza in principal decorurilor si prezentelor autohtone din distributie. In rest, pe lanaga un Van Damme indragostit de Romania, acteva scene de actiune decente si o intriga superficiala, complicata si fara viziune, acest film nu prea are nimic de oferit. In Romania, s-ar fi putut face mult mai mult cu 8.000.000 de dolari.

Distributia este interesanta, cu bune si cu rele. Raul principal este Scott Adkins, despre care nu imi amintesc sa fi facut vreun rol bun vreodata. Macar de aceasta data a interpretat un personaj si nu pe sine insusi. Van Damme, este Van Damme si cand e in forma si cand nu este. Oricum ar fi, a fost interesant sa il vad pe Valentin Teodosiu impuscat de acesta.

Filmul a avut destul potential, chiar daca nu a fost cea mai originala intriga, dar nu a fructificat-o la maxim. Daca sunteti fan Van Damme, probabil veti fi incantati de film, atfel este doar un film de actiune de duzina. Parte din aceasta vina ii apartine si regizorului, care lasa senzatia ca s-a straduit prea mult sa dea prospetime filmului, fara succes.

Detention (2011)

Gen: Comedie

Distributie: Josh Hutcherson, Shanley Caswell, Spencer Locke, Alison Woods, Logan Stalarow

Regizor: Joseph Kahn [aflat la primul lungm etraj]

Buget: 10.000.000 $

Nota Gealapa: 5.60
Metascore: 45/100

Un criminal care imita crimele dintr-un film de groaza terorizeaza un liceu, iar un grup de elevi incearca sa supravietuiasca in timp ce sunt trimisi in detentie.

Un film potrivit pentru adolescenti hiperactivi. Orice persoana cu un gram de maturitate nu are cumj sa nu fie deranjat de infantilismul acestui film si aerul sau nejustificat de suprioritate. Printre atat de multe referinte care nu pot fi urmarite e greu sa mai depistezi cate o scena reusita. Totul este pe repede inainte la acest film si cate o pauza pe ici-colo nu ar fi stricat. Filmul primeste nota de trecere pentru o mana de glume bune; atat.

Distributia este si ea pe placul hipsterilor. In prim-plan sunt Josh Hutcherson si Shanley Caswell, doua figuri extrem de arogante si acre, tocmai potrivite pentru acest film. Prestatiile lor, ca de fapt a intregii distributii, au fost mediocre si pe alocuri enervante. Putinul umor este dat de cativa dinte actorii din rolurile mici, nicidecum de  cei doi protagonisti.

Din pacate, un buget decent s-a irosit pe efecte vizuale total inutile care au sporit gradul de confuzie al filmului. Ca sa spun si ceva pozitiv, as evidentia originalitatea, dar se pare ca uneori prea multe originalitate strica. Nu vad nici un motiv derios pentru orice om normal sa se uite la acest film. Trailer:

The Wicked Within (2015)

Gen: Horror

Distributie: Sienna Guillory, Gianni Capaldi, Enzo Cilenti, MIchele Hicks, Eric Roberts

Regizor: Jay Alaimo [a mai regizat: Chlorine(2013), Slingshot(2005), Pretzel(2001)]

Buget: 1.200.000 $

Nota Gealapa: 4.65

La un an dupa moartea subita a unui copil, familia acestuia se reuneste, dar lucruri inexplicabile incep sa se intample.

Intriga este si superficiala si lipsita de originalitate. Este pusa in scena de asemena intr-un mod anost, cu foarte mici exceptii. in afara de cateva scene de efect, in rest am avut senzatia ca ma uit la o partida de curling proasta. M-am plictisit grav. Bugetul deja nu mai este o scuza, pentru ca am vazut suficiente filme excelente cu bugete chiar mai mici. Este vorba doar de o poveste slaba si un scenariu prost; atat.

Distributia este si ea proasta. Il foloseste pe Eric Roberts ca sa ia ochii pe afis; cam asta este nivelul. Mai sunt si alte cateva figuri familiare prin zona, dar care s-au facut remarcati tot prin prestatii jenante. Asadar nu avem parte de vreo revelatie nici la acest capitol, ba chiar asitam la cateva prestatii exagerate, in incercarea disperata de a scoate ceva, orice, dintr-un scenariu submediocru.

Din pacate este doar inca un film cu exorcizari. Se pare ca filmele cu exorcizari si cele filmate la perosana intai nu pleaca nicaieri. Exact cum un patinator artistic trebuie sa bifeze anumite elemente pentru a primi note bune, asa acest film a bifat toate cliseele necesare pentru a se califica in categoria horror. Singurul motiv pentru care v-ati putea dori sa il vedeti, ar fi sa nu ratati nici o exorcizare din cinematografie. Trailer:

Confessions of a Dangerous Mind (2002)

Gen: Biografic

Distributie: Sam Rockwell, Drew Barrymore, George Clooney, Julia Roberts, Michael Cera

Regizor: George Clooney [a mai regizat: The Monuments Men(2014), The Ides of March(2011), Leatherheads(2008), Good Night, and Good Luck.(2005)]

Buget: 29.000.000 $
Incasari: 24.000.000 $

Premii:
- Best Actor (Sam Rockwell), Berlin International Film Festival, 2003
- Best Picture, Las Vegas Film Critics Society Awards, 2002
- Special Achievement Award (George Clooney - director/producer/star), National Board of Review, USA 2002
- Best Actor in a Leading Role (Sam Rockwell), Phoenix Film Critics Society Awards, 2003

Nota Gealapa: 7
Metascore: 67/100

O adaptare a memoriilor creatorului de showuri de televiziune Chuck Barris, care pretinde ca a fost un asasin si a lucrat pentru CIA.

Acest film a fost debutul regizoral al lui George Clooney, dar lipsa lui de experienta nu se simte. Mintea haotica a personajului principal a fost pusa in scena foarte bine si haosul depaseste ecranul. Povestea are suficienta coerenta cat sa iti mentina interesul, dar la final ramai tot confuz cum ar trebui. Fanii de block-bustere nu cred ca vor aprecia prea mult acest film.

Distributia este impresionanta si este poate punctul forte al filmului. Nu ma refer numai la rolurile imprtante, ci si la aparitiile surpriza din rolurile mici. Clooney e elegant si masculin ca in fiecrae prestatie a sa. Surpriza este chiar protagonistul. Sam Rockwell, un actor destul de oscilant, are aici una din prestatiile sale reusite si este o placere sa il privesti in actiune. Multi actori care se apuca de regie apeleaza la prietenii din industrie sa apara in filmele lor, numai ca atunci cand te chama Clooney, poti sa ii chemi pe Matt Damon si Brad Pitt sa apara pe gratis si pe Julia Roberts si Drew Barrymore care sa aiba rolri uriase pe maruntis.

Filmul propune si o comedie neagra foarte reusita si imi place si cum pe parcurs balanta dintre comic si intunecat inclina spre intunecat. Este desigur o parere personala. Altii ar putea sa spuna ca aceasta tranzitie face filmul doar mai ciudat si greu de urmarit. Per total, chiar daca nu cred ca este 100% o reusita, filmul a fost unic si agreabil.

Hearts in Atlantis (2001)

Gen: Drama

Distributie: Anthony Hopkins, Anton Yelchin, Hope Davis, Mika Boorem, David Morse

Regizor: Scott Hicks [a mai regizat: Fallen(2016), Highly Strung(2015), The Lucky One(2012), The Boys Are Back(2009), Glass: A Portrait of Philip in Twelve Parts(2007)]

Buget: 31.000.000 $
Incasari: 28.000.000 $

Premii:
- Bronze Frog, Camerimage, 2001
- Best Performance in a Feature Film - Leading Young Actor (Anton Yelchin), Young Artist Awards, 2002

Nota Gealapa: 7.35
Metascore: 55/100

O mama tanara si fiul ei se schimba atunci cand un barbat misterios intra in viata lor.

Un film bun. O poveste care se dovedeste extrem de simpla, dar pana in momentul deznodamantului misterul si tensiunea au fost nelipsite. Este un film clasic, care nu apeleaza la trucuri moderne care sa ia ochii. Poveste, scenariu si actorie; atat. M-am simtit ca intr-o bula temporala pe toata durata filmului. Am fost in egala masura dezamagit si impresionat cand simplitatea intrigii a fost dezvaluita.

Distributia este si ea in nota filmului, adica simpla si surprinzatoare. Chiar daca nu interpreteaza personajul principal, Anthony Hopkins trage tot filmul dupa el si il pune in valoare excelent pe mult mai tanarul sau coleg de platou si protagonist, Anton Yelchin. Am avut prestatii la fel de reusite si sensibile si in celelalte roluri. Per total, as spune ca prestatia artistica este unul din punctele forte ale filmului.

Desi nu are magia din Green Mile si nici emotia din Shawshank Redemption, este un film foarte bun care trebuie vazut. Dupa acest ramai in principal cu o intelegere a modului in care anii tineretii iti definesc viitorul si cum unele amintiri iti dau o perspectiva asupra vietii. Prezenta lui Anthony Hopkins ar trebui sa fie un motiv suficient de bun ca sa vedeti filmul. Trailer:

Diamond Dogs (2007)

Gen: Actiune

Distributie: Dolph Lundgren, Nan Yu, Xue Zuren, William Shriver, Raicho Vasilev

Regizor: Shimon Dotan [a mai regizat: The Settlers(2016), Watching TV with the Red Chinese(2012), Hot House(2006), You Can Thank Me Later(1999), Coyote Run(1996)]

Nota Gealapa: 5

Un mercenar este angajat sa vegheze asupra unei expeditii facuta de un grup care cauta Tangka, un artefact budist care valoreaza milioane de dolari.

Nu e Dolph Lundgren recunoscut pentru capodoperele in acre este protagonist, dar acest film este un nou minim chiar si pentru el. Poveste slaba, scenariu penibil, oameni care pun intrebari in engleza si primesc raspunsuri in chineza, picioare si pumni care scot  acelasi sunet ca talerele dintr-o orchestra, cam asta este decorul propus. Efectele sunt putine, dar si ele proaste. Coloana sonora aproape ca nu exista cum nu exista nici logica in cea mai mare parte a filmului.

Distributia este de mana a treia. Dolph Lundgren a ajuns sa isi prostitueze imaginea in cele mai rau famate mahalale cinematografice. Poate ar fi cazul sa isi mai vanda si talentul, daca i-a mai ramas vreun ban. Partenerii lui de platou chinezi, erau prea ocupati sa il admire si sa il idolatrizeze, ca sa se mai preocupe si cu actoria. Actoria este atat de rea incat iese in evidenta chiar peste toate problemele amintite mai sus.

Nu mai vazusem demult un film atat de prost. A trebuit sa imi gasesc tot felul de activitati secundare ca sa rezist pana la sfarsit. Senzatia este aceea de puzzla la care piesele nu se potrivest dar le potrivesti prin forta bruta. Am vazut multe proiecte studentesti mai bune ca acest film. Nu vi l-as recomanda nici daca intr-un univers apocaliptic asta este singurul film ramas. Trailer:

Chicago (2002)

Gen: Musical

Distributie: Renee Zellweger, Catherine Zeta-Jones, Richard Gere, John C. Reilly, Queen Latifah

Regizor: Rob Marshall [a mai regizat: Into the Woods(2014), Pirates of the Caribbean: On Stranger Tides(2011), Nine(2009), Memoirs of a Geisha(2005), Annie(1999)]

Buget: 45.000.000 $
Incasari: 648.000.000 $

Filmul a obtinut 55 de premii, printre care:
- Best Picture, Premiile Oscar, USA 2003
- Best Actress in a Supporting Role, Premiile Oscar USA, 2003
- Best Art Direction-Set Decoration, Premiile Oscar, USA 2003
- Best Costume Design, Premiile Oscar, USA 2003
- Best Film Editing, Premiile Oscar, USA 2003
- Best Sound, Premiile Oscar, USA 2003

Nota Gealapa: 7.35
Metascore: 82/100

Criminalele Velma Kelly si Roxie Hart sunt condamnate la moarte impreuna si se lupta sa obtina cat mai multa faima pentru a scapa de pedeapsa itr-un Chicago febril, al anilor '20.

Nu sunt un mare fan al musicalurilor, dar din cand in cand, nu foarte des, dau peste cate unul chiar reusit, cum s-a intamplat si cu Chicago. Intriga este destul de buna, chiar daca nu cea mai originala, povestea este suficient de coerenta pentru un musical iarmuzica este usor de indragit, te prinde si nu te lasa sa te plictisesti. As spune insa ca principala arma a filmului este mana abila a regizorului, care a editat filmul absolut magistral. L-a facut extrem de dinamic si nu simti cum se scurg minutele.

Distributia nu dezamageste nici ea. Cele trei nume mari de pe poster s-au achitat cu brio de sarcini. Dintre ei as remarca-o totusi pe Catherine Zeta-Jones, care desi are un rol secundar, acapareaza atentia si ii eclipseaza pe ceilalti bucati bune din film. De altfel, prestatia ei i-a adus si un Oscar. Chiar daca personal nu o am deloc la inima pe Renee Zellweger, trebuie sa recunosc ca in acest film am gasit-o aproape agreabila. In plus, daca intr-o seara nu ati putut dormi si v-ati zvarcolit toata noaptea intrebandu-va daca Richard Gere poate sa cnte si sa danseze intr-un musical, acest film va ofera si raspunsul la aceasta intrebare.

Un film extrem de sexy care va da pe soate multa lume, dar mai ales pe iubitorii de jazz, gen scos la rampa aici. Hugh Jackman a refuzat rolul principal in acest film si a recunoscut ca a fost una din alegerile sale gresite. poate de aceea l-am si vazut mai tariu in Les Miserables. Inclus pe lista celor mai bune 25 de musicaluri din toate timpurile, acest film trebuie adaugat la palmaresul oricarui cinefil care se respecta. Trailer:

Crossroads (2002)

Gen: Comedie

Distributie: Britney Spears, Anson Mount, Zoe Saldana, Taryn Manning, Dan Aykroyd

Regizor: Tamra Davis [a mai regizat: Jean-Michel Basquiat: The Radiant Child(2010), A Conversation with Basquiat(2006), Corporate Ghost(2004), Keep Your Eyes Open(2002), Skipped Parts(2000)]

Buget: 12.000.000 $
Incasari: 98.000.000 $

Premii:
- Worst Actress, Razzie Awards, 2003
- Worst Original Song, Razzie Awards, 2003

Nota Gealapa: 4.60
Metascore: 27/100

Trei prietene din copilarie si un tip pe care tocmai l-au cunoscut, traverseaza tara intr-o calatorie in timpul careia se regasesc pe ele dar si prietenia pe care o pierdusera.

Am rezistat. Am dus la capat si aceasta grea incercare. A fost un adevarat supliciu sa urmaresc acest film pana la sfarsit. Nu am mai vazut demult o poveste cu atatea gauri. Nu numai ca sunt pasaje intregi in care logica lipseste cu desavarsire, dar sunt si multe fapte care contrazic alte lucruri mentionate anterior si nu trebuie sa fii un obsedat de detalii ca sa le observi. Probabil acest film nu a fost nimic altceva decat moftul unei adolescente pline de bani, dornica de afirmare.

Distributia contine surprinzator de multe nume cunoscute si experimentate astazi, dar care probabil la vremea respectiva au vrut sa profite de popularitatea imensa de care se bucura Britney Spears. O sa o amintesc doar pe Zoe Saldana, singura care a avut o prestatie cat de cat decenta in pofida scenariului extrem de slab si a celorlalte vicisitudini. Despre Britney Spears stiam ca nu poate sa cante, acum aflat ca nu se pricepe nici la actorie.

Pur si simplu stii ca un film urmeaza sa fie prost cand auzi replica "vom fi prieteni pentru totdeauna" si acest film ne-o serveste chiar la inceput. Filmul este departe de a fi inspirational, asa cum se doreste. Daca ar fi sa aleg cele mai rele doua lucruri din acest film, acestea ar fi urmatoarele: in primul rand nu poti sa o pui pe Britney Spears sa joace rolul unei virgine, iar al doilea este sa incerci sa convingi pe cineva ca este o mare artista aratand-o cum compune ea cantece. Filmul a incasat asa de multi bani doar pentru ca Britney Spears avea o sumedenie de fani la acea vreme. Parerea mea insa este ca ar trebui ingropat in desert, iar apoi in locul respectiv sa se faca teste nucleare. Trailer:

Coach Carter (2005)

Gen: Drama

Distributie: Samuel L. Jackson, Rick Gonzalez, Robert Ri'chard, Rob Brown, Nana Gbewonyo

Regizor: Thomas Carter [a mai regizat: When the Game Stands Tall(2014), Gifted Hands: The Ben Carson Story(2009), Company Town(2006), Hitched(2005), Partners and Crime(2003)]

Buget: 30.000.000 $
Incasari: 70.100.000 $

Premii: 
- Outstanding Achievement in Directing, Black Movie Awards, 2005
- Best Director, Black Reel Awards, 2006
- Outstanding Actor in a Motion Picture, Image Awards, 2006

Nota Gealapa: 7.65
Metascore: 57/100

Ken Carter, antrenorul  unei echipe de baschet de liceu, devine un personaj controversat dupa ce opreste activitatea echipei pentru ca jucatorii au incalcat contractul academic pe care il semnasera.

Imi era dor de un astfel de film, cu un fundal sportiv in care o echipa de outsideri dau peste cap calculele hartiei si se bucura de un oarecare succes. Acest film a acoperit pe deplin aceasta nevoie, dar este mult mai mult decat un simplu film sportiv. Povestea este mai complexa si mai profunda de atat, iar faptul ca este inspirata din realitate o face chiar mai puternica.

In afara de Samuel L. Jackson, nu avem parte de nume foarte mari, cel putin la momentul aparitiei acestui film. Mai tarziu, Channing Tatum, de exemplu a iesit si el la suprafata. Dar chiar si fara nume uriase, cei care au luat parte la acest proiect, au fost parca inspirati de liderul lor si s-au ridicat la nivelul lui Jackson, a carui prestatie merita respect.

Din cand in cand, un om se incapataneaza sa invinga un sistem si sa faca bine si iti dau o farama de speranta ca nu este totul pierdut. Povestea unui asemenea om ne este prezentata aici si pusa in scena magistral de Thomas Carter, care are o inclinatie catre filmele sprtive. Daca nu l-ati vazut deja, trebuie sa il treceti pe lista. Trailer:

Divorce Invitation (2012)

Gen: Comedie

Distributie: Lainie Kazan, Jamie-Lynn Sigler, Richard Kind, Jonathan Bennett, Amanda Leighton

Regizor: S.V. Krishna Reddy [a mai regizat: Yamaleela 2(2014), Masth(2009), Bahumathi(2007), Mayajalam(2006), Saradha Saradhaga(2006)]

Nota Gealapa: 5.80

Mike Christian, un barbat cu o casnicie fericita, se intalneste cu Alex, iubita lui din liceu si realizeaza ca dupa atatia ani inca exista scantei intre ei. Cand vrea sa divorteze pentru a fi cu ea, realizeaza ca are o problema uriasa: a semnat un contract prenuptial si otia lui nu vrea sa il lase sa iasa din casnicie.

Destul de slabut acest film. Intriga este una mult prea subtire pentru un film de aproape doua ore. Asta a dus la multe momente moarte si scene inutile. Umorul exista, dar glumele bune sunt putine si aproape insesizabile in marea de mediocritate. Pe alocuri, filmul e atat de prost ca stereotipurile chiar il salveaza. Previzibil, semi-plictisitor si foarte lent; caa stea sunt coordonatele filmului.

Distributia nu este nici ea cine stie ce, iar interpretarea este poate cea mai mare problema a filmului. Nu o fi fost el cel mai stralucit scenariu, dar prestatiile lui Jonathan Bennett si Jamie-Lynn Sigler au fost aproape jenante. Fetele familiare din rolurile secundare chiar s-au straduit dar nici Richard King, nici Elliott Gould si nici Paul Sorvino nu au putut ajuta prea mult. Aceste prestatii trebuie uitate repede de protagonisti.

Filmul poate fi indragit sincer poate doar de un evreu fanatic sau o feminista inversunata. Pentru restul lumii poate fi cel mult un somnifer bunicel. As prefera oricand reluarile Home Alone din perioada sarbatorilor decat sa mai vad acest film inca odata. Nu recomand sub nici o forma.

Anchorman 2: The Legend Continues (2013)

Gen: Comedie

Distributie: Will Ferrell, Christina Applegate, Paul Rudd, David, Koechner, Steve Carell

Regizor: Adam McKay [a mai regizat: The Big Short (2015), Lifecasters(2013), The Other Guys(2010), Step Brothers(2008), Talladega Nights: The Ballad of Ricky Bobby(2006)]

Buget: 50.000.000 $
Incasari: 354.000.000 $

Premii:
- Best Comedy Actor - Film (Will Ferrell), American Comedy Awards, USA 2014

Nota Gealapa: 6.20
Metascore: 61/100

Lasand in spate anii '70, cel mai bun prezentator de stiri din San Diego, Ron Burgundy, se intoarce ca sa devina vedeta primului post exclusiv de stiri din New York.

De aceasta data stiam exact la ce sa ma astept. E genul ala de umor atat de prost ca devine bun. Nu are rost sa vorbim de intriga... de poveste, pentru ca prima regula a acestui film este sa inlature orice urma de logica. Rechini crescuti ca animale de companie, infruntari intre prezentatorii de stiri cu lansatoare de rachete, dar si cateva glume fine strecurate in atata grosolanie. Mi se pare totusi ca acest film este prea lung. Este greu sa rezisti doua ore la un asemenea film. Noroc cu un final exploziv si la propriu si la figurat care apare chiar in momentul in acre dispare rabdarea.

Distributia este aceeasi cu care am facut cunostiinta in primul film. Apare in plus Kristen Wiig dar si o reuniune de nume uriase in scena apocaliptica de la sfarsit, care este un fer de face-off intre hulgani, doar cu vedete. Nu poate fi vorba de cine stie ce prestati artistice aici. Pot spune doar ca Will Ferrell este putin mai tolerabil.

Toate glumele proaste si ofensatoare din primul film, par jocuri de copii pe langa ce propune scenariul in acest film. De exemplu, pot sa bag mana in foc ca in acest film sunt mai multe glume rasiste decat in toate celelalte filme din 2013...si 2014... si 2015. Nu va exista si un al treilea film al seriei si cred ca e o decizie buna, pentru ca trendul era unul descendent. 

Cartel Land (2015)

Gen: Documentar

Distributie: Jose Manuel 'El Doctor' Mireles, Enrique Pena Nieto

Regizor: Matthew Heineman [a mai regizat: Escape Fire: The Fight to Rescue American Healthcare(2012), Our Time(2009)]

Incasari: 1.000.000 $

Filmul a castigat 14 premii, printre care:
- Best Documentary, Ashland Independent Film Festival, 2015
- The Unforgettables, Cinema Eye Honors Awards, US 2016
- Outstanding Achievement in Cinematography, Cinema Eye Honors Awards, US 2016
- Most Valuable Documentary of the Year, Cinema for Peace Awards, 2016
- Outstanding Directorial Achievement in Documentary, Directors Guild of America, USA 2016

Nota Gealapa: 7.55
Metascore: 76/100

Un doctor din Michoacan, Mexic conduce o miscare revolutionara impotriva cartelurior care stapanesc regiunea de ani de zile. De partea cealalta a granistei cu SUA, un veteran conduce un grup paramilitar cu scopuld e a impiedica mafia mexicana sa patrunda pe teritoriul american.

Filmul a fost foarte bun, dar o oarecare dezamagire exista, pentru ca ma asteptam sa fie putin altfel. Trecand peste parerea mea personala, este de apreciat ca producatorii au reusit sa patrunda in lumea respectiva. Filmul o sa va atraga intr-o capcana a optimismului si chiar cand credeti ca exista speranta si ca suntem stapanii propriului destin, atunci o sa va loveasca peste fata cu realitatea si o sa va faca sa detestati putin oamenii.

In prim-plan avem cateva specimene extremiste din SUA si din Mexic, fiecare plin de intentii bune si convins ca face un bine omenirii prin ceea ce face, dar amandoi pierduti pe parcurs intre tentati si devenind acelasi tip de oameni ca cei impotriva carora lupta. Sunt cateva fete in acest film pe care nu as vrea sa le intalnesc pe strada.

Situatia din unele locuri din Mexic pe care acest film ne-o serveste pe tava este atat de revoltatoare ca iti vine greu sa crezi ca este reala. Sunt cateva scene in care disperarea oamenilor de rand m-a inmuiat pur si simplu. Aveti grija ca exista cateva imagini extrem de grafice si acest documentari nu este pentru cei slabi de inger. Scenele de pe teritoriul SUa le gasesc aproape inutile si cerd ca filmul ar fi fost mult mai bun daca s-ar fi concentrat exclusiv pe ce se intampla in Mexic. Trailer:

Echelon Conspiracy (2009)

Gen: Actiune

Distributie: Shane West, Edward Burns, Ving Rhames, Jonathan Pryce, Tamara Feldman

Regizor: Greg Marcks [a mai regizat: 11:14(2003)]

Incasari: 2.000.000 $

Nota Gealapa: 6.45
Metascore: 26/100

La inceput, cateva mesaje ciudate promit bunastare, pentru ca apoi o iutreaga agentie guvernamentala sa il urmareasca pe cel care le primeste in toata lumea.

Filmul abordeaza un subiect extrem de complex, dar il trateaza mult prea superficial. Incearca sa comprime multe informatii si acituni intr-un timp scurt si inevitabil omite detalii care nu ar fi trebuit sa lipseasca. Gaurile din scenariu sunt prea mari pentru a fi tolerate. Are un aer de film de televiziune. Din fericire, exista si cateva scene de actiune extrem de reusite, care mai spala imaginea si te tin cu sufletul la gura. Acestea nu sunt insa suficiente pentru a scoate filmul din categoria B.

Distributia este si ea tot de mana a doua. In prim-plan il avem pe Shane West, acre este total nepotrivit cu personajul sau. Oricum cand il vezi pe Shane West numai la un erou de actiune nu te gandesti. E drept ca si scenariul nu il ajuta pe personajul lui, pus in ipostaze in care legile logicii sunt ignorate. In rolurile secundare au fost actori experimentati, dar experimentati in astfel de roluri, acre au facut o treaba ok, dar nu sunt in stare sa ridice un film.

Dupa un inceput promitator, filmul se pierde si devine irelevant. Este pacat de efortul care cred ca s-a depus, pentru ca sa filmezi in SUa, Cehia si Rusia nu e usor. Un film in care cel mai puternic computer din istorie ameninta sa puna stapanire pe intreaga lume, iar FBI-ul impartaseste informatii secrete cu un paznic de cazino nu poate fi luat prea in serios. Recomand sa va indreptati atentia spre alte productii.

Avengers: Age of Ultron (2015)

Gen: Actiune

Distributie: Robert Downey Jr., Chris Evans, Mark Ruffalo, Chris Hemsworth, Scarlett Johansson

Regizor: Joss Whedon [a mai regizat: Much Ado About Nothing(2012), The Avengers(2012), Serenity(2005)]

Buget: 250.000.000 $
Incasari: 2.997.000.000 $

Pana acum, filmul a obtinut doua premii:
- Outstanding Achievement in Animated Effects in a Live Action Production, Annie Awards, 2016
- Choice Movie: Scene Stealer (Chris Evans), Teen Choice Awards, 2015

Nota Gealapa: 7.85
Metascore: 66/100

Atunci cand Tony Stark si Bruce Banner incearca sa porneasca un program de mentinere a pacii, numit Ultron, lucrurile merg extrem de gresit si depinde din nou de cei mai mari eroi ai Pamantului sa il opreasca pe Ultron sa isi puna in practica planurile malefice.

Ma minunez in continuare cum toata industria din spatele Marvel ne-a facut sa privim acest gen de filme cu aceeasi normalitate cu care ne uitam la o comedie oarecare. Nu mai este nimic iesit din comun ca un zeu al vikingilor, face echipa cu un batranel de vreo suta de ani cu un scut colorat, cu un om care se transforma intr-un mostru verde, cu un robot zburator si cu alte asemenea personaje. Partea grea pentru producatori este ca de fiecare data trebuie sa vina cu ceva nou si risca sa piarda firul logic. Chiar atunci cand lucrurile sunt aproape sa devina prea mult de acceptat pentru creierul uman, atunci capare doza perfecta de auto-ironie pe care filmul o are si te aduce inapoi in peisaj.

Inca un buget impresionat, dar fiecare dolar a fost folosit exact cum trebuie. Unele efecte vizuale sunt atat de complexe incat este aproape imposibil sa observi fiecare detaliu. Nu as fi zis ca filmul a avut peste doua ore. Putea sa dureze o zi intreaga si nu as fi avut nimic de comentat despre lungimea prea mare a filmului. Nu pot decat sa astept nerabdator urmatoruls equel, care se aunta a fi un nou inceput pentru aceasta franciza.

Distributia are in prim-plan aceleasi nume cu care ne-am obisnuit deja, care ofera aceleasi prestatii cu acre de asemenea ne-am obisnuit. Cei implicati joaca de ceva timp aceste personaje, astfel ca au ajuns sa fie foarte naturali interpretandu-le. De urmarit vor fi de acum fetele noi care ne-au fost intrpduse si pe umerii carora va cadea greutatea acestei francize. Nu sunt in intregime optimist din acest punct de vedere. Astfel de filme nu ofera de obicei interpretari remarcabile, dar as scoate in evidenta aparitia, probabil singulara, a lui James Spader, care a crescut nivelul francizei si la acest capitol.


Daca sunt parti care vi se par ca nu au ce cauta in acest film, nu va bateti capul cu ele. Sunt convins ca mai devreme sau mai tarziu vor capata sens in franciza asta sau in una vecina. Mare grija sa nu pierdeti scena din timpul genericului. Ca sa pastreze secretul in timpul filmarilor, numele de cod al proiectului a fost "After Party". Trailer:

Contracted: Phase II (2015)

Gen: Horror

Distributie: Matt Mercer, Marianna Palka, Morgan Peter Brown, Anna Lore, Laurel Vail

Regizor: Josh Forbes [aflat la primul lungmetraj]

Nota Gealapa: 5.60
Metascore: 35/100

Riley cauta un leac pentru virusul care a pus stapanire pe Samantha, inainte sa il consume si pe el si intreaga lume.

Asteptam acest sequel, pentru ca primul film al seriei trebuia explicat... trebuia sa i se dea un sens. Din pacate, nici acest nou film nu lamureste prea mult, iar intrebarea "de ce" ramane fara raspuns. Este adevarat ca acesta este o idee mai bun decat predecesorul sau. Actiunea se intampla mult mai repede si este mult mai grafic. Din pacate ramanem in continuare in intuneric si nu ni se ofera decat o explicatie care justifica decat partial ce se intampla in film. Nu ramane decat sa sper ca al treilea film al seriei, care dupa finalul acestuia pare sigur, sa faca lumina, desi sansele ca asta sa se intample sunt din ce in ce mai mici.

Distributia este formata in mare parte din ce-a mai ramas in viata in primul film. Atsfel, persoanje secundare, devin acum principale. In rolurile care conteaza nu putem vorbi de prestatie artistica, pentru ca in cea mai mare parte a timpului nu faceau altceva decat sa tipe de durere. In putinele roluri care au avut un numar decent de replici, as spune ca actorii au dezamagit si au numi-o aici pe Marianna Palka, a carei prestatie se detaseaza de departe ca fiind cea mai slaba.

Scenariul nu este stralucit nici de aceasta data si pe langa dialogurile slabe transforma si personaje dure in personaje plangacioase, apoi le face dure din nou si nu mai intelegi nimic. Daca in primul film dura o eternitate pana se intampla ceva, acum cu o durata totala de numai o ora si 18 minute, totul se intampla foarte repede, iar asta este un plus. Avem si ami multe efecte vizuale, iar acestea sunt chiar reusite. Chiar si cu atatea lucruri rele, aceasta serie devine una din placerile mele vinovate, fie si numai pentru ideea de a deveni zombie pe cale sexuala.

Broken (2012)

Gen: Drama

Distributie: Charlie Booty, Lily James, Tim Roth, Eloise Laurence, Robert Emms

Regizor: Rufus Norris [a mai regizat: London Road(2015)]

Filmul a obtinut 8 premii, printre care:
- Best British Independent Film, British Independent Film Awards, 2012
- Best Supporting Actor (Rory Kinnear), British Inependent Film Awards, 2012
- Best International Feature, Calgary International Film Festival, 2013
- Best Picture, California Independent Film Festival, 2013
- Best Director, California Independent Film Festival, 2013

Nota Gealapa: 7.25
Metascore: 53/100

Povestea unei fete din Londra, a carei viata se schimba dupa ce este martora unui atac violent.

Nu pot sa spun ca m-a plictisit acest film. Dimpotriva. Prezinta povestile unor vecini dintr-un cartier londonez. Multa drama, intorsaturi inteligente si un deznodamant suficient de surprinzator. Cu toate astea nu cred ca va face parte din colectia mea, doar din simplul motiv ca nu este genul meu de drama. Atmosfera din film este la fel de posomorata ca vremea londoneza. In plus, sunt prea multe povesti separate. Chiar daca la un moment dat toate au legatura intre ele, li se acorda tuturor timp de ecran aproape egal si ajungi sa nu mai stii care este subiectul principal. Simplu, sensibil si emotionant, cam acestea sunt principalele caracteristici ale filmului.

Distributia este chiar reusita. Contine nume relevante din mai multe generatii. As spune ca spectacolul a fost furat de doi actori in special. Primul este Tim Roth, care are un aer cool, chiar daca nu face nimic deosbit, iar al doilea nume este Eloise Laurence, care a fost protagonista filmului si care a fost enervant de credibila si naturala in acest personaj. Trebuie apreciata, mai ales ca acesta a fost debutul ei in actorie.

Pentru un regizor debutant, lui Rufus Norris chiar nu i se pot reprosa multe lucruri. Poate putin haos care apare la un moment dat in desfasurarea povestii, dar cam atat. In rest, scenariul foarte bun a ajutat pe toata lumea. Toate intrigile au fost interesante si personajele usor de inteles, de urat sau de iubit, pentru ca mai apoi sa fii nevoit sa iti reconsideri pozitia. Nici un fan al dramelor emotionale nu trebuie sa rateze acest film. Trailer:

Brick Mansions (2014)

Gen: Actiune

Distributie: Paul Walker, David Belle, RZA, Gouchy Boy, Catalina Denis

Regizor: Camille Delamarr [a mai regizat: The Transporter Refueled(2015), Le hors-champ(2004)]

Buget: 28.000.000 $
Incasari: 21.000.000 $

Nota Gealapa: 6.55
Metascore: 40/100

Un politist sub acoperire isi face drum printr-un cartier reau famat si incercuit cu un zid de autoritati din Detroit, ajutat de un fost puscarias pentru a opri un interlop in incercarea lui de a distruge tot orasul.

Pe scurt, acest film mi se pare o risipa de fonduri. Cu atatia bani s-ar fi putut face un film de actiune mult mai bun. Nu inteleg pe ce s-a cheltuit un asemenea buget. In afara de cateva urmariri de masini, alte efecte speciale sau CGI-uri scumpe nu prea am vazut. Intriga este destul de slabuta si chiar putin absurda, ne este prezentata sumar si toata povestea lasa senzatia de neslefuit. Atentia la detalii lipseste pentru ca producatorii s-au bazat pe faptul ca filmul va fi un shot de adrenalina si spectatorii vor fi ingaduitori, numai ca nu a fost chiar atat de multa adrenalina.

Distributia nu este cine stie ce si s-a bazat aproape exclusiv pe popularitatea castigata de paul Walker in serie Fast and Furious. Numai ca, cu riscul de a-i supara pe fanii pe care si i-a castigat post-mortem, Paul Walker nu este chiar cel mai talentat actor si nu este genul care sa traga un intreg film dupa el. Cand nu este inconjurat de alti actori buni ca in franciza amintita mai devreme, isi dezvalui carentele deloc putine. Acestea fiind zise, el a fost cel ami bun actor din acest film. Ceilalti, pusi in fata aceluiasi scenariu mediocru si pentru ca nu au avut la indemana carisma lui Walker, au cazut in derizoriu.

Filmul este un remake dupa o productie frantuzeasca, pe acre am de gand sa o vad pentru ca am inteles ca este mult mai reusita decat aceasta. Cu siguranta acest film nu va da pe nimeni pe spate, dar nici nu pot spune ca este chiar groaznic. Desi nu cred ca merita biletul la cinema, pot spune ca este totusi un film distractiv si asta cred ca s-a intamplat pentru ca in inima mea stiam de la inceput in ce ma bag. Totusi, daca nu sunteti un fan al genului de actiune trebuie sa stati departe de el.

Brooklyn's Finest (2009)

Gen: Crima

Distributie: Richard Gere, Don Cheadle, Ethan Hawke, Wesley Snipes, Will Patton

Regizor: Antoine Fuqua [a mai regizat: Exit Strategy(2015), Southpaw(2015), The Equalizer(2014), Olympus Has Fallen(2013), Shooter(2007)]

Buget: 25.000.000 $
Incasari: 30.000.000 $

Premii:
- Best Supporting Actor (Wesley Snipes), Black Reel Awards, 2011

Nota Gealapa: 7
Metascore: 43/100

Trei politisti din Brooklyn crae nu au nici o legatura unul cu celalalt, ajung in aceeasi locati fatala dupa cariere extrem de diferite.

Dezvoltata corespunzator, fiecare din cele trei intrigi diferite din acest film ar fi putut pune bazele unui film intreg. Astfel, aduse impreuna si intercalate spre sfarsit cu destula dibacie regizorala, creeaza un tablou unitar impresionant. Imi place ca ne sunt prezentati politistii din trei puncte de vedere diferite si relativ originale. Stereotipurile aproape ca lipsesc cu desavarsire. Nu sunt urmariri de maisni, nu sunt explozii sau alte efecte speciale, dar nici nu isi aveau rostul si nici nu le-am resimtit lipsa.

Distributia este impresionanta, dar ar fi putut fi putin mai dura. Dintre cei trei protagonisti cel mai mult mi-a placut Ethan Hawke. S-a potrivit cel ami bine cu personajul sau. Richard gere si Don Cheadle mi s-au parut cam obositi. Peste toti insa, a stralucit Wesley Snipes. A fost in plina forma si mi-a amintit de prestatiile sale din vremurile bune, cand era in stare sa iti provoace cosmaruri.

Va avertizez ca atat gangsterii cat si politistii au anumite trasaturi hiperbolizate, tocmai pentru ca povestea sa aiba mai mult efect, deci este posibil sa aveti momente in acre sa va spuneti ca unii nu au cum sa fie atat de prosti si altii nu nu au cum sa fie atat de rai. Sunt cateva gauri vizibile in poveste, dar desi  la un moment dat anticipezi scena finala si anumite concluzii, e complicat sa atribui fiecarui personaj deznodamantul corect. Asta pastreaz ainteresul pana in ultimul moment. Trailer:

Schindler's List (1993)

Gen: Drama

Distributie: Liam Neeson, Ralph Fiennes, Ben Kingsley, Caroline Goodall, Jonathan Sagall

Regizor: Steven Spielberg [a mai regizat: Bridge of Spies(2015), Lincoln(2012), War Horse(2011), The Adventures of Tintin(2011), Indiana Jones and the Kngdom of tht Crystal Skull(2008)]

Buget: 22.000.000 $
Incasari: 812.000.000 $

Filmul a obtinut 78 de premii, printre care:
- Best Picture, Premiile Oscar, SUA 1994
- Best Director, Premiile Oscar, SUA 1994
- Best Writing, Screenplay Based on Material Previously Produced or Published, Premiile Oscar, SUA 1994
- Best Cinematography, Premiile Oscar, SUA 1994
- Best Art Direction-Set Decoration, Premiile Oscar, SUA 1994

Nota Gealapa: 9.10
Metascore: 93/100

In Polonia celui de-al Doilea Razboi Mondial, Oskar Schindler devine din ce in ce mai ingrijorat de soarta muncitorilor sai evrei, dupa ce este martor la persecutia acestora de catre nazisti.

Am vazut acest film cand eram foarte mic si nu am inteles mare lucru, ba la un moment dat m-am plictisit si am renuntat. Vroiam de ceva vreme sa il vad si sa il inteleg asa cum trebuie. Imi pare rau doar ca mi-a trebuit asa mult timp ca sa fac asta. Sunt convins ca cei mai multi l-au vazut, dara daca mai exista cineva care inca nu l-a vazut trebuie sa o faca urgent, pentru ca altfel trece pe langa o capodopera. Singurul regret pe care il am este ca aceasta poveste este una reala si nu fantezia unui scriitor priceput, dar inca o data se dovedeste ca viata bate filmul de cele mai multe ori. Acest film ar trebui vazut de fiecare copil neamt, ca sa previna viitoare accese de superioritate.

Distributia este in regula, dar nu de aici vine puterea filmului. Povestea este una impresionanta, transpusa intr-un scenariu excelent. Liam Neeson, Fiennes si colegii lor de platou au facut exact ce trebuiau sa  faca: au fost decenti. Prestatiile lor, foarte bune daca le analizam, se pierd cumva si nimeni nu este atent la detalii actoricesti.

Cinematografia, decorurile, costumele si scenariul, toate sunt excelente individual, dar i acelasi timp se imbina ca intr-un puzzle perfect si nimic nu pare nelalocul lui timp de trei ore. As indrazni sa spun ca Spielberg nu a facut acest film neaparat pentru box-office, cum se intampla cu creatiile lui, ci a fost mai degraba un film pentru sufletul lui, mai ales ca a refuzat sa primeasca vreun ban pentru munca lui. Cred cu tarie ca acest film va ramane o referinta inca multi ani de-acum inainte, indiferent de cum va evolua industria. Se pot spune multe despre acest film, dar indiferent cat s-ar povesti, filmul vorbeste cel mai bine pentru el. In topul meu personal, acest film a intrat direct pe locul 3, al celor ami bune film din istorie. Trailer:

Anchorman: The Legend of Ron Burgundy (2004)

Gen: Comedie

Distributie: Will Ferrell, Christina Applegate, Steve Carell, Paul Rudd, David Koechner

Regizor: Adam McKay [a mai regizat: The Big Short(2015), Anchorman 2: The Legend Continues(2013), Lifecasters(2013), The Other Guys(2010), Step Brothers(2008)]

Buget: 26.000.000 $
Incasari: 184.000.000 $

Premii:
- BMI Film Music Award, BMI Film & TV Awards, 2005

Nota Gealapa: 6.90
Metascore: 63/100

Ron Burgundy este cel mai apreciat prezentator de stiri intr-o industrie dominata de barbati in anii '70, dar totul este pe cale sa se schimbe pentru Ron si anturajul sau cand o femeie abitioasa primeste jobul de co-prezentator.

Am ocolit acest film vreo 10 ani, pentru ca aproape am avut alergie la acest gen de umor. Acum ca am invatat sa il tolerez si chiar sa il apreciez pana la un punct, am zis sa bifez si acest mult laudat film. Nu pot sa spun ca am fost surpins; a fost exact cum ma asteptam. Umor de situatie, exagerari continue dar cam cea mai buna calitate posibila pentru acest gen. Scenariul m-a dus cu gandul la spectacolele Vacanta Mare de pe vremuri.

Distributia a fost aleasa pe spranceana pentru un astfel de film. In afara de Paul Rudd, care s-a remarcat si in alt gen de personaje, restul actorilor cu acest gen de comedie s-au facut cunoscuti si asta este zona lor de confort. M-am bucurat sa o revad pe Christina Applegate, care a avut acelasi personaj ca in Familia Bundy. De asemenea, a fost prima data cand Steve Carell mi s-a parut chiar simpatic. Despre protagonist nu sunt multe de zis; Will Ferrell a fost la fel de arogant ca in toate rolurile sale, dar il prinde bine aceasta superioritate. O astfel de adunatura de nume a si permis ca foarte multe scene sa fie improvizate.

Filmul este constient de propria stupiditate, o imbratiseaza si tocmai de aceea o poate folosi in avantajul sau. Ce am apreciat eu, este ca spre deosebire de multe alte comedii, aceasta a devenit mai amuzanta pe masura ce avansam in poveste. mult prea multe filme de gen isi epuizeaza glumele in prima ora si apoi timpul pana la final pare o eternitate. Majoritatea scenelor din trailere nu au mai ajuns in filmul final:

After.Life (2009)

Gen: Mister

Distributie: Christina Ricci, Liam Neeson, Justin Long, Chandler Canterbury, Celia Weston

Regizor: Agnieszka Wojtowicz-Vosloo [aflata la primul lungmetraj]

Buget: 4.500.000 $
Incasari: 11.300.000 $

Nota Gealapa: 6.55
Metascore: 36/100

O tanara prinsa intre viata si moarte poate comunica doar cu un antreprenor de pompe funebre care pare sa aiba darul de a ajuta mortii sa treaca pe lumea cealalta, dar care ar putea avea de fapt intentia de a o ingropa de vie.

Unul din filmele cu cel mai mult suspans pe care l-am vazut in ultima vreme. E drept ca sunt destule gauri in scenariu si trebuie sa inchidem ochii la cateva lucruri fara sens, dar per total as spune ca avem parte d eun film bun al carui deznodamant este greu de ghicit. La un moment dat nu mai stii ce este real si ce nu si te lasi pagubas in a mai ghici ce urmeaza sa se intample. Mana de regizoare cvasi-debutanta se simte din cand in cand, fara sa deranjeze prea tare insa.

Distributia vine cu plusuri si minusuri. La capitolul plusuri il avem pe Liam Neeson, cu o prestatie foarte bune. Deja stiam ca rolurile acestea bizare i se potrivesc de minune. La polul opus o avem pe Christina Ricci, care probabil si-a dorit sa joace in Twilight, pentru ca are acelasi gen de interpretare, dar si pe Justin Long care nu reuseste parca sa se maturizeze si mi-e greu sa il iau in serios in vreun rol matur.

Intyriga e originala si ideea ca intre momentul mortii si cel al ceremoniilor funerare exista un interval de timp in care sufletul refuza sa se impace cu ideea ca a murit este cel putin interesanta. Cu ajutorul actorilor si a coloanei sonore foarte bune, atmosfera sumbra este transmisa cu succes si cativa fiori reci isi vor face simtiti prezenta daca veti alege sa va uitati la acest film. La sfarsit se lasa loc suficient pentru un sequel, care sper sa se si realizeze.

Contracted (2013)

Gen: Horror

Distributie: Najarra Townsend, Caroline Williams, Alice Macdonald, Katie Stegeman, Matt Mercer

Regizor: Eric England [a mai regizat: Chilling Visions: 5 Senses of Fear(2013), Roadside(2013), Madison County(2011), Hostile Encounter(2010)]

Incasari: 10.000 $

Nota Gealapa: 5.65
Metascore: 48/100

O tanara crede ca este infectata cu o BTS, dar de fapt situatia ei este mult mai dramatica.

Nu stiu de ce aveam asteptari maricele d ela acest film. Poate pentru ca stiam ca are si un sequel si m-am gandit ca trebuie sa fie ceva de capul lui daca a meritat o continuare. Din pacate nu am descoperit vreo bijuterie ascunsa, ci doar inca un film horror cu buget redus care te intarata si apoi te face sa astepti o eternitate o satisfactie pe care nu o mai primesti. In afara de cateva scene grafice decente si o intriga buna, dar acre ramane neexplicata, nu prea avem ce sa remarcam la acest film. In plus, dureaza o eternitate pana se intampla ceva interesant.

Distributia nu spune nimic, iar aceste nume nu vor spune nimic nici de acum inainte. Tot timpul am avut senzatia ca isi citeau replicile de pe un prompter care mergea prost. Pauze mari intre cuvinte, priviri stinghere si miscari stangace, cam asta ar fi rezumatul prestatiilor artistice.

Pe la jumatatea filmului am realizat ca povestea nu se indrepta nicaieri, dar am sperat totusi la o minune care nu a mai venit. Scenariul este si el extrem de slab si ar fi trebuit sa ajute cu putin umor o poveste slaba, dar este pur si simplu sec. Muzica este si  ea ciudata si ditrage atentia de la poveste. Nu vad nici un motiv pentru care cineva s-ar uita la acest film; poate doar daca sequelul este nemaipomenit de bun si nu poate fi inteles fara un detaliu din aceasta prima parte. Trailer: