Boulevard (2014)

Gen: Drama

Distributie: Robin Williams, Roberto Aguire, Kathy Baker, Bob Odenkirk, Giles Matthey

Regizor: Dito Motiel [a mai regizat: Man Down(2015), Empire State(2013), The Son of No One(2011), Fighting(2009), A Guide to Recognizing Your Saints(2006)]

Incasari: 100.000 $

Nota Gealapa: 5.95
Metascore: 52/100

Un sot devotat dintr-o casnicie de complezenta este nevoit sa isi infrunte viata secreta.

Unul din cele mai deprimante filme pe care le-am vazut in ultima vreme. Cand nu este deprimant, este plictisitor. Intriga este destul de slaba si era greu de scos ceva memorabil plecand de la un asemenea subiect. Mesajul este unul pozitiv in esenta si anume ca nu e niciodata prea tarziu sa traiesti viata pe care ti-o doresti cu adevarat si sa fii tu insuti, dar modul in care este prezentat cred ca ii va face pe spectatorii care au un astfel de secret sa il ascunda si mai mult.

Distributia are un singur nume cu adevarat mare: Robin Williams. Aceasta este ultima lui reprezentatie. Acesta este si motivul pentru care am vazut filmul.  Chiar daca filmul in sine nu este cine stie ce, Robin Williams ne arata in fiecare scena de ce a fost unul dintre cei mai mari actori din istorie. Prestatia lui este o demonstratie de forta, care in contextul celor intamplate ulterior, capata sensuri mult mai profunde si te poarta printr-o multime de stari diferite.

Si productia in sine are cateva parti bune pe care nu le-as neglija. Abordeaza un subiect inca tabu si este plin de scene incarcate emotional. In ciuda unui inceput greoi, nici nu am simtit cum au trecut ultimele 15 minute, ceea ce inseamna ca suspansul si tensiunea au fost construite corect. Chiar si asa, motivul principal pentru care trebuie sa vedeti acest film ramane acesta: este ultima aparitie a lui Robin Williams intr-un lungmetraj.

Stash House (2012)

Gen: Thriller

Distributie: Dolph Lundgren, Briana Evigan, Sean Faris, Jon Huertas, Alyshia Ochse

Regizor: Eduardo Rodriguez [a mai regizat: Fright Night 2(2013), El Gringo(2012), Curandero(2005)]

Buget: 2.000.000 $

Nota Gealapa: 5.45

Dave si Amy cred ca au gasit casa perfecta pana cand gasesc o ascunzatoare de heroina si ajung sa fie asediati de huligani violenti.

Filmul propune o intriga cat de cat interesanta, dar cu un buget minuscul au fost nevoie de unele improvizatii pentru a suplimenta incapacitatea de a da atentie unor detalii. Astfel logica a fost lasata deoparte pe alocuri pentru ca povestea sa avanseze. Aceasta productie are un iz de anii '90, dar chiar si in acele vremuri tot un film de mana a doua ar fi fost.

Distributia este si ea foarmata tot de actori de mana a doua. Pe de-o parte il avem pe Dolph Lundgren, acre nu ami este demult la apogeul carierei sale, iar de cealalta parte il avem pe Sean Faris care se zbate de ceva vreme sa devina un nume important, dar se pare ca pur si simplu acesta este nivelul lui. Scenariul nu a fost unul solicitant pentru protagonisti dar nici nu le-a dat posibilitatea s se remarce prea mult.

Fanii lui Lundgren ar trebui sa stie ca acesta nu este nici macar un film autentic marca Lundgren. Rolul sau este mai degraba unul de suport. Scenariul propune o multime de rasturnari de situatie dar unele sunt extrem de ilogice si ciudate, din motivele enumerate mai sus. Performata regizorului este si ea mediocra, exact ca in toate filmele pe care le mai are la activ. Pentru ca nu este prea lung, filmul este in continuare placut de vizionat, dar doar o singura data. Trailer:

Poltergeist (2015)

Gen: Horror

Distributie: Sam Rockwell, Rosemarie DeWitt, Kennedi Clements, Saxon Sharbino, Kyle Catlett

Regizor: Gil Kenan [a mai regizat: City of Ember(2008), Monster House(2006)]

Buget: 35.000.000 $
Incasari: 85.000.000 $ (pana acum)

Nota Gealapa: 5.50
Metascore: 47/100

O familie a carei casa este bantuita de forte malefice trebuie sa fie unita pentru a o salva pe mezina familiei, rapita de aceste aparitii.

Acest film a fost promovat destul de agresiv. Aceasta promovare s-a dovedit a fi o arma cu doua taisuri. Efectul pozitiv a fost ca multa lume s-a grabit sa il vada; cel negativ este ca toti acesti spectatori au avut asteptari, mai mult sau mai putin inselate. Filmul a urmat directiile clasice ale unui remake, pastrand in mare parte povestea originala, dar adaugandu-i o serie de efecte vizuale nedisponibile pe vremea filmului original. Si tot ca in cele mai multe astfel de acuzri, acest lucru nu a fost suficient. E drept, unele efecte sunt foarte bune, dar parca ceva lipseste.

Suspans a existat din plin, nu m-am putut dezlipi de ecran pe toata durata filmului, dar cu toate astea nu am fost speriat nici macar odata. Imi inchipui ca un novice al filmelor horror va fi mult mai impresionat de aceasta productie, decat orice om cu o minima experienta care a vizionat The Conjuring, The Ring sau Insidious.

Distributia este una impresionanta pentru un film horror, unde de obicei ne confruntam cu niste anonimi dornici de afirmare. De aceasta data avem parte de nume importante si actuale, care culmea, mai ofera si prestatii decente, atunci cand le privim individual. Din pacate nu exista o chimie prea buna intre Sam Rockwell si Rosemarie DeWitt, iar acest lucru trage filmul in jos. Nici rolurile de copii, punctul forte de cele mai multe ori in astfel de filme, nu au fost distribuite caelor mai potrivite persoanee. Pustii din acest film au fost aproape mediocri.

Totul despre acest film emana disperare de a primi atentie. Regizorul a declarat ca locatia unde s-a filmat chiar este o casa bantuita, iar DeWitt a insistat sa joace in acest film dupa ce a vazut reactia spectatorilor la premiera The Conjurin, in care joaca sotul ei. De obicei, cand te straduiesti prea mult, nu iese mai nimic. Trailer:

Shiver (2012)

Gen: Thriller

Distributie: Danielle Harris, John Jarratt, Casper Van Dien, Rae Dawn Chong, Brad Harris

Regizor: Julian Richards [a mai regizat: Charles Dicken's England(2009), Summer Scars(2007), The Last Horror Movie(2003), Silent Cry(2002), Darklands(1996)]

Buget: 4.000.000 $

Nota Gealapa: 3.65

Wendy Alden, o secretara timida si fara incredere in sine, devine victima unui criminal in serie. Cumva, aceasta reuseste sa gaseasca resursele necesare de curaj pentru a-l infrunta si a scapa.

Dupa o sapatamana in acre am luat pauza de la vizionat lungmetraje, aveam pofta de un film care sa ma dea pe spate. Acesta m-a dat pe spate, dar m-a tras mai degraba la somn. Intriga este una banala, facuta deja de sute de ori, scenariul este facut parca de cativa repetenti de scoala profesionala, iar unele efecte vizuale sunt deranjant de proaste. Exista si acteva parti bune, dar se pierd in marea de mediocritate.

Distributia propune cateva nume cunoscute mai degraba din seriale de televiziune de mana a doua, dar condamnate la penibil de catre scenariu. Pe alocuri am avut senzatia ca ma uit la un film cu zombie, atat de tepeni erau protagonistii. Singurul care si-a intrat cu adevarat in rol si mi-a dat fiori de cateva ori, a fost eroul negativ, John Jarratt.

In orice amanunt, Shiver este doar un alt film cu un alt criminal in serie. Una din partile bune este ca eroina, nu este victima stereotipica din astfel de productii. Este mai mult decat o fata draguta care tipa frumos. Si chiar crezi ca filmul se termina cu un cliseu, acesta iti propune un ultim cadru, un alt final si un cliseu mult mai enervant. Trailer:

Draft Day (2014)

Gen: Sport

Distributie: Kevin Costner, Chadwick Boseman, Jennifer Garner, Dave Donaldson, Chris Berman

Regizor: Ivan Reitman [a mai regizat: No Strings Attached(2011), My Super Ex-Girlfriend(2006), Cooking Lessons(2004), Evolution(2001), Six Days Seven NIghts(1998)]

Buget: 27.000.000 $
Incasari: 29.000.000 $

Nota Gealapa: 7
Metascore: 54/100

In ziua selectiilor din NFL, managerul general Sonny Weaver are ocazia sa isi reconstruiasca echipa facand o intelegere pentru prima optiune. Trebuie sa se hotarasca ce este dispus sa sacrifice intr-o zi care schimba viata a sute de tineri.

Este un film foarte bun, dar nu avea cum sa se bucure de un succes prea mare. In primul rand abordeaza un sport prea putin popular in alta parte decat in SUA. In al doilea rand, nu este povestea clasica a unei victorii pe teren ci ne prezinta o bucatica din dedesubturile acestui joc, aspect care nu va fi pe placul decat unei nise destul de restranse. Reuseste sa transmita cu succes emotie, pasiune si dragoste pentru sport.

Distributia este ticsita de nume importante de la Hollywood dar si din NFL. Kevin Costner face un rol foarte bun. Nu mia oate el sa fie bodyguard, dar talentul inca nu si l-a pierdut. Il secondeaza cu succes Jennifer Garner, care desi nu se numara printre preferintele mele obisnuite, de aceasta data are o prestatie discreta si reusita, nu isterica cum ma obisnuise.

Intriga este una mult prea simpla pentru a fi un subiect de film. Astfel ca timpul pana la deznodamant a fost umplu cu drama inutila pentru poveste. Cateva statistici si anecdote sunt imprumutate din realitate, pentru a face filmul mai realist, dar filmul este doar fictiune. Daca fotbalul american nici un fel de interes pentru voi, atunci nu are cum sa va placa acest film si mai bine alegeti altceva.

The Hungover Games (2014)

Gen: Comedie

Distributie: Ross Nathan, Sam Pancake, Ben Begley, Herbert Russell, John Livingston

Regizor: Josh Stolberg [a mai regizat: Feels So Good(2013), Crawlspace(2013), Conception(2011), The Life Coach(2005), Kids in America(2005)]

Nota Gealapa: 4.15

Dupa ce au sarbatorit viitoarea nunta a prietenului lor Doug intr-un hotel indoielnic, mahmurii Bradley, Ed si Zach se trezesc intr-o distopie futurista unde descopera ca si-au pierdut prietenul. Gasca trebuie sa il gaseasca, luptand pentru supravietuire impotriva districtelor culturii pop ale Jocurilor Mahmurelii.

Nu a mai aparut demult o parodie buna, cam din tineretea lui Charlie Sheen, si nici nu cred ca va exista una prea curand. Acest film era promitator. In primul rand este primul film de acest gen care parodiaza productii din mai multe genuri, lucru care ii face misiunea mai grea. Pe langa acest aspect, cele cateva glume bune din inceputul filmului m-au facut sa cred ca va fi o parodie decenta, dar pe parcurs totul devine lamentabil.

Distributia propune cateva figuri familiare din lumea a treia a Hollywoodului in roluri minore si asa cum era de asteptat, niste anonimi in rolurile importante, iar acest lucru se vede in amatorismul interpretarilor. Pentru multi dintre ei acesta va fi probabil ultimul lor al carierei pe care nu au avut-o niciodata.

Intentiile sunt laudabile, dar efortul lor esueaza grosolan. Nu spun ca este cel ami prost film din istorie, dar putea sa fie mult mai amuzant decat a fost. Printre filmele parodiate aici sunt The Hunger Games, Ted, Pirates of the Caribbean, Avatar, The Hangover, Charlie and the Chocolate Factory, The Human Centipede sau The Lone Ranger. In timpul unei betii sau dupa o "tigara" acest film va fi mult mai amuzant. Trailer:

Bessie (2015)

Gen: Biografic

Distributie: Michael Kenneth Williams, Tika Sumpter, Queen Latifah, Oliver Platt, Mo' Nique

Regizor: Dee Rees [a mai regizat: Pariah(2011), Eventual Salvation(2008)]

Filmul a obtinut 9 premii pana acum, printre care:
- Outstanding Sound Mixing for a Limited Series or a Movie, Primetime Emmy Awards, 2015
- Outstanding Television Movie, Primetime Emmy Awards, 2015
- Outstanding Music Composition for a Limited Series, Movie or a Special (Original Dramatic Score), Primetime Emmy Awards, 2015
- Outstanding Cinematography for a Limited Series or Movie, Primetime Emmy Awards, 2015
- Best Movie, Critics Choice Television Awards, 2015

Nota Gealapa: 6.55

Povestea legendarei canterete de blues, Bessie Smith, care a cunoscut faima in anii '20 si '30.

Orice film care dezvaluie o bucatica de istorie este binevenit. Si acesta este foarte interesant si abordeaza un subiect necunoscut celor mai multi dintre noi. Din pacate, nu acopera decat o mica parte din viata acesteia, desi din cate m-am documentat si restul vietii sale ar fi fost cel putin la fel de interesanta. Asa se fac unele legaturi care sunt greu de inteles nefiind explicate.

Distributia este in regula pentru un film de televiziune. in rolul principal o avem pe Queen Latifah, suficient de experimentata atat ca actrita, cat si ca interpreta, incat sa duca acest personaj la capat cu succes.In rolurile secundare avem cateva nume importante, vezi Oliver Platt, dar cei mai multi sunt necunoscuti, asta neimpiedicandu-i sa aiba prestatii solide.

Filmul este mai mult despre Bessie Smith cantareata, decat despre Bessie Smith omul, iar la sfarsitul filmului, foarte brusc si neastepta, nu ai senzatia ca stii ceva despre ea in afara ca era o cantareata extraordinara. Daca aveti stomacul sensibil va avertizez ca exista o scena topless in care Queen Latifah se admira in fata oglinzii. Din pacate pentru ea, am citit ca nu s-a folosit o dublura.

Maria (2003)

Gen: Drama

Distributie: Diana Dumbrava, Horatiu Malaele, Serban Ionescu, Luminita Gheorghiu, Rona Hartner

Regizor: Calin Peter Netzer [a mai regizat: Pozitia copilului(2013), Medalia de onoare(2009)]

Filmul a obtinut 10 premii, printre care:
- Don Quixote Award - Special Mention (Calin Peter Netzer), Cottbus Film Festivalfor Young East European Cinema, 2003
- First Work Award of the Student Jury (Calin Peter Netzer), Cottbus Film Festivalfor Young East European Cinema, 2003
- Honorable Mention, Feature Film Competition (Calin Peter Netzer), Cottbus Film Festival for Young East European Cinema, 2003
- Special Mention - First Works Section (Calin Peter Netzer), Festroia - Troia International Film Festival, 2004
- Bronze Leopard - Best Actress (Diana Dumbrava), Locarno International Film Festival, 2003

Nota Gealapa: 7.45

O mama de sapte copii incearca sa isi gaseasca ceva de lucru dar nimeni nu o ajuta. Abandonata de sot, refuza sa isi vanda un copil si devine prostituata...

Avem de a face cu un film romanesc cum speram sa nu mai intalnesc, adica trist, deprimant, numai bun sa te convinga sa faci ultimul pas spre sinucidere daca te bate acest gand. Avand in vedere ca este un film din 2003 putem trece cu vederea aceasta tristete, mai ales ca filmul este unul foarte bun cu un mesaj foarte puternic. Ca sa fie si mai impresionant, este bazat pe o poveste reala.

 Distributia este si ea una din armele filmului. Patru actori impresioneaza cu interpretari excelente. Acestia sunt Diana Dumbrava, Horatiu Malaele, Serban Ionescu si Luminita Gheorghiu. Practic toate rolurile care au contat. Prestatiile lor sunt extrem de credibile si sensibile.

Doua lucruri fac acest film cu adevarat impresionant, pe langa povestea reala care ii sta la baza. Primul este senazatia permanenta de realitate cruda pe care il transmite. pur si simplu este atat de realist incat mai devreme sau mai tarziu vei gasi un elemnt familiar. Al doilea si poate cel mai defect, este umorul, care este atat de negru ca aproape te face sa plangi mai degraba decat sa razi. Filmul poate sa fie si o readucere la realitate ale celor care pun botul zilele astea la guvernul lui Ciolos. Trailer:

 

White House Down (2013)

Gen: Actiune

Distributie: Channing Tatum, Jamie Foxx, Maggie Gyllenhaal, Jason Clarke, Richard Jenkins

Regizor: Roland Emmerich [a mai regizat: Stonewall(2015), Dark Horse(2012), Anonymous(2011), 2012(2009), 10,000 BC(2008)]

Buget: 150.000.000 $
Incasari: 413.000.000 $

Premii: 
- Best Pre-Show Theatrical Advertising for a Brand, Golden Trailer Awards, 2014
- Best International Actor (Channing Tatum), Jupiter Awards, 2014
- Choice Summer Movie Star: Male (Channing Tatum), Teen Choice Awards, 2013

Nota Gealapa: 6.85
Metascore: 52/100

Aflat intr-un tur turistic al Casei Albe, un politist se vede nevoit sa isi salveze fiica si pe presedinte din ghearele unei grupari paramilitare.

Acesta este un film foarte bun de actiune si a fost o surpriza placut. Nu va deveni un clasic datorita lipsei de originalitate si a previzibilitatii. Desi am mai vazut aceasta intriga, povestea din acest film este putin mai complicata si propune mai multe intorsaturi de situatie interesante, dar chiar si asa nu reuseste sa evite sa devina previzibil de cateva ori. Efectele speciale sunt foarte bune, iar coloana sonora este discreta dar isi face treaba.

Initial am avut dubii in ceea ce priveste distributia. Jamie Foxx, un un comic energic, in rolul presedintelui SUA mi s-a parut o alegere neinspirata si am crezut ca am dreptate in primele minute. Din fericire, distribuirea lui in acest rol a fost benefica pentru poveste si s-a achitat cu bine de sarcini. Channing Tatum are o noua prestatie foarte buna si inca este deasupra valului de popularitate care a aparut dintr-o data. Si rolurile secundare ofera prestatii reusite din partea unor actori experimentati si as spune ca distributia este unul din punctele foarte ale filmului.

Din pacate nici in acest film nu scapam de unele stereotipuri ale filmelor de actiune, cum ar fi coeficientul de inteligenta al baietilor rai, care de aceasta data sunt capabili de un plan prin care sa puna stapanire pe casa alba, dar apoi sunt pacaliti cu cele mai usoare trucuri. Trebuie sa intelegem ca acest film nu are sa fie credibil pentru ca in lumea reala, de exemplu, nici un pilot nu ar igora un ordind stiind ca facand asta lanseaza un atac nuclear asupra unui numar important de tari, atac care ar omari milioane de copii, pentru a salva un singur copil.

Regizorul Roland Emmerich a regizat si Indpendence Day, deci are experienta in distrugerea Casei Albe. Aceatsa experienta dar si a altor megaproductii care i-au trecut prin mana se simte. La rubrica de curiozitati va sugerez sa fiti atenti la tricoul purtat de Tatum in film, care este un omagiu adus lui John McClane, personajul principal din seria Greu de ucis.

The Inbetweeners 2 (2014)

Gen: Comedie

Distributie: Simon Bird, James Buckley, Blake Harrison, Joe Thomas, Emily Berrington

Regizor: Damon Beesley [aflat la primul lungmetraj]

Nota Gealapa: 6.10
Metascore: 55/100

Jay, Neil, Simon si Will se reunesc pentru o vacanta in Australia.

Vazand primul film al seriei stiam la ce sa ma astept. Un umor grosolan si multe mitocanie. Nemaiexistand factorul surpriza, acest film nu mi s-a mai parut la fel de amuzant ca primul si sper sa se opreasca aici si sa nu mai existe vreo continuare, pentru ca exista riscul ca seria sa cada in derizoriu. O idee mai putin amuzant decat primul film, raportul dintre scenele bune si cele proaste este echilibrat, dar filmul este inca oarecum agreabil.

Distributia este aceeasi ca si in primul film al seriei si cei patru protagonisti nu aveau cum sa aduca ceva nou in interpretarea lor, care este exact ca filmul, adica de nivel mediu. Probabil ca dupa ce vor trece aceste 15 minute de faima, cei patru se vor intoarce sa faca scheciuri de televiziune. Ei par oricum o idee prea batrani acum pentru a mai juca roluri de adolescenti.

Intriga este mult mai slaba de aceasta data, dar filmul este in continuare unul decent, perfect pentru o seara de betie cu baietii. Sunt convins ca femeile il vor gasi dezgustator. Nici nu trebuia sa existe un sequel, dar se pare ca un grup de fani infocati au insistat.

Strange Magic (2015)

Gen: Animatie

Distributie: Evan Rachel Wood, Elijah Kelley, Kristin Chenoweth, Meredith Anne Bull, Alan Cumming

Regizor: Gary Rydstrom [aflat la primul lungmetraj]

Incasari: 13.000.000 $ (pana acum)

Nota Gealapa: 6.50
Metascore: 25/100

Spridusi, elfi, zane, dracusori si aventurile lor declansate de lupta pentru o potiune puternica.

Acest desen animat este bunicel, dar nu va deveni un clasic. Este mult prea siropos si doar copilele din clasele primare il pot indragi cu adevarat. Mesajul este unul pozitiv, si anume ca dragostea invinge orice, dar este pus in scena intr-un mod care va face orice spectator care a trecut cat de cat prin viata sa simta nevoia unei limonade. Vizual arata foarte bine si nu este cu nimic mai prejos decat alte productii de gen, dar devine previzibil foarte repede. In plus, in afara de cateva glumite reusite, nici scenariul nu ajuta prea mult.

Distributia nu este nici ea la fel de impresionanta ca la alte animatii, dar la acest gen de filme acest lucru conteaza mai putin. Vocile au fost in regula si nu s-a simtit lipsa vreunui nume foarte mare. Succesul celor care au asigurat vocile depinde de succesul filmului, care in acest caz cred ca va fi unul destul de limitat.

Sunt convins ca publicul tinta, adica copiii de pana in 12 ani vor indragi acest film. Cantecele usor de recunoscut contribuie din plin la acest aspect. Pana la urma un desen animat, este doar un desen animat si nu ar trebui judecat cu aceeasi strictete cu care judecam un film normal. Surprinzator pentru mine este ca cel care sta in spatele povestii si a scris-o se numeste George Lucas, acelasi om care ne-a dat seria Star Wars.

Grand Piano (2013)

Gen: Thriller

Distributie: Elijah Wood, John Cusack, Kerry Bishe, Tamsin Egerton, Allen Leech

Regizor: Eugenio Mira [a mai regizat: Agnosia(2010), The Birthday(2004)]

Incasari: 100.000 $

Premii:
- Best Editing (Mejor Montaje), Cinema Writers Circle Awards, Spania 2014
- Best Score (Mejor Musica), Cinema Writers Circle Awards, Spania 2014
- Best Original Score, Feroz Awards, Spania 2014
- Best Score, Fright Meter Awards, 2014
- Best Original Score for an Action/Adventure/Thriller Film, International Film Music Critics Award (IFMCA), 2013

Nota Gealapa: 6.05
Metascore: 61/100

Un pianist cu frica de scena trebuie sa sustina un spectacol sub privirea inamicului, care il va impusca daca greseste o singura nota.

Acest film avea toate premisele unui succes,dar din pacate nu s-a ridicat la inaltimea asteptarilor. Intriga este interesanta si promitea un film palpitant, plin de suspans. Intr-o oarecare masura chiar asa a fost. Desi sunt destule detalii care nu au logica in prima parte a filmului, treci usor peste ele in speranta unhui final apoteotica, final care se dovedeste a fi un mare fas. Cel mai bun lucru din acest film este coloana sonora, compusa special pentru acesta si care iti sporeste fiecare simtire.

Distributia este unul din motivele datorita caruia am crezut ca o sa vad un film memorabil, dar s-a dovedit a fi inselatoare. Protagonistul este Elijah Wood, a carui prestatie este mai degraba mediocra, fiind pus de scenariu in cateva ipostaze in care era greu sa fie credibil, cum la fel de putin credibila a fost si alegerea de a-l pune in rolul unui pianis. La polul opus, este John Cusack, antagonistul, caruia ii auzim insa doar vocea si il vedem doar vreo doua minute, mult prea putin pentru a oferi plus-valoare.

Mi se intampla des sa spun sa nu va lasati pacaliti de un inceput mai slab al unui film, pentru ca doar incepe mai greu. In acest caz o sa fac exact opusul: nu va lasati pacaliti de un inceput foarte bun pentru ca lucrurile o iau la vale destul de repede si nu se mai ridica niciodata. practic, daca ati vazut trailerul, ati vazut tot filmul. Eu stiu ca daca faci un film despre medicina, te consulti cu niste specialisti in domeniu, ca sa nu te faci de ras si sa oferi informatii exacte, astfel incat sa ai credibilitate. in acest caz, nimeni nu a vorbit cu nici un pianist, fie el si mediocru si pe nimeni nu a interesat ca acest film sa fie macar putin credibil. Avem parte de peste o ora de cantat la pian si in nici un moment "pianistul" nu apasa vreo pedala, iar acesta este doar un exemplu.

Daca alegeti sa il vizionati, aveti grija sa nu scapati o gluma care incepe in prima parte a filmului si are punchlineul spre sfarsit. E unul din putinele momente de finate propuse de aceasta pelicula. Trailer:

50 to 1 (2014)

Gen: Drama

Distributie: Skeet Ulrich, Christian Kane, William Devane, Madelyn Deutch, Todd Lowe

Regizor: Jim Wilson [a mai regizat: Whirlygirl(2006), Laffit: All About Winning(2006), Head Above Water(1996), Smart Alec(1986), Stacy's Knights(1983)]

Buget: 10.000.000 $
Incasari: 2.000.000 $

Nota Gealapa: 6.65
Metascore: 37/100

Un grup de cowboy inadaptati din New Mexico traiesc calatoria vietii cand calul lor cu picioare strambe se califica pentru Kentucky Derby. Filmul este bazat pe povestea reala a lui Mine that Bird.

Din cand in cand, un film despre care nu ai auzit nimic iti prezinta o particica de istorie despre care nu stiai nimic. Asa se intampla si acum. Nu sunt eu mare fan al hipismului, dar cui nu ii place un film despre orice sport in care cel cotat cu sansa cea mai mica ajunge primul? Nu se apropie de nivelul lui Secretariat, dar este o poveste interesanta, mult mai apropiata de adevarul istoric si un film decent pe care o sa mi-l trec in colectie.

In alegerea distributiei a contat cel mai mult asemanarea fizica, dar chiar si asa si-au gasit loc nume importante, cum ar fi William Devane sau Christian Kane. Incercand sa ramana cat mai fidel povestii, scenariul nu a putut oferi prea multe ocazii de a straluci protagonistilor, dar interpretarile de care avem parte sunt cel putin decente. Oricum nu acesta este aspectul cel mai important intr-un astfel de film.

Doua dintre melodiile din coloana sonora sunt compuse si interpretate chiar de Christian Kane. Am inteles ca nu a fost usor sa se stranga banii necesari pentru ca aceasta poveste sa fie spusa, dar a meritat efortul. Ca sa ma asigur ca in momentul culminant regizorul nu s-a lasat de val si a exagerat putin, am cautat si cursa la care se face referire si am fost surprins ca nu a inflorit adevarul deloc. Mai jos, dupa trailer, gasiti si Kentucky Derbyul din 2009, castigat de Mine that Bird:



Si cursa:

Horsehead (2014)

Gen: Fantastic

Distributie: Lilly-Fleur Pointeaux, Catriona MacColl, Murray Head, Gala Besson, Fu'ad Ait Aattou

Regizor: Romain Basset [aflat la primul lungmetraj]

Premii:
- Best Director (Romain Basset), Fantasporto, 2015

Nota Gealapa: 5.05

Inca din copilarie, jessica a fost bantuita de cosmaruri recurente ale caror sensuri nu le-a inteles, lucru care a determinat-o sa studieze visele. Dupa moartea bunicii sale, este nevoita sa se intoarca in casa in care a crescut unde incearca sa isi controleze visele si sa afle secretele intunecate ale familiei sale.

Daca cineva se mai indoieste ca francezii sunt niste ciudati, acest film este dovada perfecta. Incepe brusc, fara sa ne explice unde si de ce suntem acolo si ne arunca direct intr-o lume bizara din care nu mai iesim pana la sfarsit. La un moment dat ne sunt dezvaluite unele detalii care dau intregului film putin sens, dar total insuficiente pentru a intelege pe deplin la ce ai fost martor. Practic, acest film are cateva scene foarte bune ele insele, nu in corelatie cu povestea, ca niste mici scurtmetraje. Coloana sonora da fiori si ea de multe ori. Cam astea sunt singurele lucruri bune de care avem parte.

Distributia nu este cea mai relevanta nici pentru cinematografia franceza. Cu un scenariu zgarcit in dialoguri si obligati sa intepreteze in engleza, actorii au fost cumva sortiti de la inceput esecului in tentativa lor artistica. Rolurile secundare sunt mult prea supra-interpretate si nici protagonista, o copila cu niste tatuaje de pitipoanca si o pereche decenta de sani, nu reuseste sa lumineze prea mult filmul. Este un fel de varianta mai netalentata de Kristen Stewart.

Cu siguranta nu este un film pentru toata lumea. Nmu multi vor avea acces  din punct de vedere mental la el. Cred ca regizorul, desi debutant, a scos cam tot ce se putea de scos de la o asemenea poveste ciudata.  Reuseste sa ne poarte cu succes intr-ununivers erotic si sangeros in acelasi timp. Nu imi dau seama daca am fost transpus cu succes intr-un cosmar sau filmul in sine a fost un lung cosmar. Trailer:

Sand Sharks (2011)

Gen: Comedie

Distributie: Corin Nemec, Brooke Hogan, Vanessa Evigan, Eric Scott Woods, Gina Holden

Regizor: Mark Atkins [a mai regizat: Road Wars(2015), A Perfect Vacation(2015), P-51 Dragon Fighter(2014), Android Cop(2014), Knight of the Dead(2013)]

Nota Gealapa: 3.40

Un rechin care inoata in nisip terorizeaza un paradis tropical.

Cu o asemenea intriga nu ai cum sa tratezi acest film decat ca o tentativa de comedie, oricum sortita esecului din start. Cu un regizor specializat in mock-bustere de duzina nici nu putea fi vorba de altceva. Felul in care este explicat fenomenul in jurul caruia s-a construit acest film este absolut pueril si vine la pachet cu niste efecte vizuale ieftine care ingroapa acest film in nisip, acolo de unde ies rechinii.

Distributia este foarmata din actori care au simtit nevoie sa se sinucida profesional participand la un asmenea proiect. In afara de niste fete dragute in bikini nu avem ce sa remarcam la acest capitol.  Scenariul a fost si el bomboana de pe coliva punandu-i pe asa zisii actori in unele situatii imposibile. Nu inteleg cum au convins-o pe Gina Holdeon care avusese cateva prestatii decente in Saw, AVP sau The Butterfly Effect.

Singura idee buna a fost sa prezinte filmul intr-o nota amuzanta, ceea ce il face tolerabil si pe alocuri chiar agreabil. Fara partea comica as fi detestat acest proiect de la inceput pana la sfarsit. Desi este extrem de previzibil si siropos, recunosc ca ma asteptam sa fie mult mai rau de atat. Trailer:

Lake Placid (1999)

Gen: Horror

Distributie: Bridget Fonda, Bill Pulman, Oliver Platt, Brendan Gleeson, Betty White

Regizor: Steve Miner [a mai regizat: Major Movie Star(2008), Day of the Dead(2008), Scarlett(2006), Home of the Brave(2002), The Third Degree(2001)]

Buget: 27.000.000 $
Incasari: 65.000.000 $

Nota Gealapa: 6
Metascore: 34/100

Trei oameni incearca sa opreasca un crocodil gigant crae ii terorizeaza pe rezidentii din Black Lake, Mine.

Aceasta trilogie, nu foarte promovata la noi, a inceput in vremea in care in astfel de filme inca se mai investea serios si actorii cu oarecare nume nu lipseau nici ei din partitura. Tocmai de aceea am vrut neaparat sa il si vad. L-am catalogat ca horror, dar este greu sa il incadrezi intr-un gen pentru ca este aproape in egala masura si comedie. Scenariul propune, pe langaunele clisee ale genului si dialoguri savuroase care nu te fac sa dai ochii peste cap la fiecare doua replici.

Distributia este foarte in regula, fara sa avem parte insa de prestatii artistice impresionante. Nici nu prea aveam cum intr-un film cu crocodili. Fiind vorba de actori seriosi cu experienta mare si interpretarile lor au fost decente si destul de credibile. Oliver Platt are o prestatie solida, iar aparitia lui Betty White este o surpriza placuta. Dintre toti insa, cel mai mult a stralucit, in mod surprinzator, Brendan Gleeson. La polul opus as evidentia-o pe Bridget Fonda, care trage tot filmul in jos prin stilul ei isteric de interpretare.

Se pare ca este posibil ca un film sa fie si amuzant si sa iti dea si fiori in acelasi timp. Bineinteles ca multe lucruri nu au logica, dar sunt si o multime de scene excelente, rasturnari de situatie care contribuie pozitiv la poveste si aceasta serie este pe cale sa devina una din placerile mele vinovate.

Sirius (2013)

Gen: Documentar

Distributie: Thomas Jane, Jack Auman, Corrado Balducci, Morgan Boardman, Jan Bravo

Regizor: Amardeep Kaleka [a mai regizat: Sex Culture Paris(2008), Baby Blues(2008)]

Buget: 250.000 $

Nota Gealapa: 6.55
Metascore: 16/100

Un documentar despre viata doctorului Stephen Greer si afirmatiile sale despre existenta unor tehnologii ebergetice care ar putea sa schimbe lumea asa cum o cunoastem.

Este genul ala de deocumentar care te pune pe ganduri, cel putin pentru o perioada. Acum, dupa ce am vazut acest film, eu unul ma simt mic... foarte mic. Daca sunteti un adept temperat al teoriilor conspirative, acesta este filmul perfect pentru voi. De la conspiratii legate de acte de terorism, la existenta extraterestrilor si pana la tehnologii "verzi" functionale tinute la secret pentru binele unui grup restrans care controleaza totul din umbra, acest documentar le scoate la lumina pe toate.

Filmul surprinde prin marturiile unor oameni care au ocupat functii importante in mai multe guverne, in special al SUA, care argumenteaza exitenta tuturor lucrurilor mentionate mai sus. Marturisirile lor sunt destul de credibile si vin la pachet cu coaterea la lumina a unor morti suspecte ale altor inalti oficiali care au indraznit sa vorbeasca deschis deschis despre aceste subiecte.

Filmul este pus in scena intr-un mod destul de monoton si trebuie ca subiectul sa fie cu adevarat pe placul tau ca sa iti mentina interesul. Eu am inceput sa ma uit la el butonand telefonul, pentru ca apoi sa nu imi dau seama cum au trecut cele doua ore. Senzatia initiala, care din fericire dispare repede, a fost ca ma uit la o ecranizare a emisiunii Ancient Aliens. Pe parcurs, aceasta senzatie dispare si isi fac loc destule argumente credibile. Eu cred ca merita o vizualizare. Chiar daca nu dezvaluie nimic concret, macar va pune in garda si va face mai atenti.

Spy (2015)

Gen: Comedie

Distributie: Melissa McCarthy, Rose Byrne, Jude Law, Miranda Hart, Jason Statham

Regizor: Paul Feig [a mai regizat: People in New Jersey(2013), The Heat(2013), Bridesmaids(2011), Ronna & Beverly (2009), Unaccompanied Minors(2006)]

Buget: 65.000.000 $
Incasari: 474.000.000 $ (pana acum)

Nota Gealapa: 7.45
Metascore: 75/100

Un agent de birou de la CIA se ofera voluntar pentru o misiune sub acoperire care presupune sa se infiltreze in lumea unui dealer de arme si sa opreasca un plan diabolic de distrugere globala.

Se pare ca este la la moda in aceasta perioada sa se faca filme cu si desre spioni, care nu se iau prea mult in serios si apar productii foarte bune care abordeaza comic subiectul agentilor secreti. Este cazul si acestui film, cu o poveste coerenta, cu un ritm vioi, cu un scenariu decent si foarte amuzant. Este suficient de palpitant incat sa nu simti cum trec cele doua ore cat dureaza filmul. Este foarte bine ca filmul nu se ia in serios, pentru ca un film care are pe coloana sonora, la un moment dat si o melodie a Innei, nu avea cum sa fie privit cu seriozitate.

Distributia m-a facut sa ma gandesc de doua ori inainte sa ma uit la acest film. Nu pentru ca nu ar fi nume importante, ci pentru ca aceste nume mari nu sunt chiar pe gustul meu. Daca pe Jude Law il mai tolerez cat de cat, Melissa McCarthy are un stil care ma irita. Trebuie sa recunosc insa, ca ambiii, impreuna cu restul colegilor lor de platou au oferit interpretari foarte bune pentru o comedie. Trebuie sa mai notam doua lucruri importante la acest capitol. Primul este debutul la Hollywood al actritei indiene Nargis Fakhri, o vedeta bollywoodiana. Al doilea este rolul inedit al lui Jason Statham, rol pe care il duce la capat cu brio.

Principalul lucru in neregula cu acest film este ca, daca sunteti putin atenti la inceput, o sa anticipati o rasturnare de situatie care are loc abia spre sfarsitul filmului. Din fericire, scenele reusite care curg una dupa alta te fac sa uiti de acest aspect. La filmarile acestui film, Budapesta a tinut loc si de Paris si de Roma. Sper ca sequelul sa fie la acelasi nivel. Trailer:

What Now (2015)

Gen: Comedie

Distributie: Ash Avildsen, Joseph Cassiere, Lorenzo Antonucci, Bizzy Bone, K.D. Aubert

Regizor: Ash Avildsen [aflat la prima experienta ca regizor]

Buget: 250.000 $

Nota Gealapa: 2.85

Trei prieteni exploreaza lumea datingului online in Los Angeles si afla in scurt timp ca oricine te judeca dupa salariu sau numarul de urmaritori pe retelele sociale are propriile lui probleme.

Filmul a abordat un subiect care i-a oferit destul potential. Din pacate, acesta emana amatorism in fiecare scena. Modul in care este structurat este absolut haotic si il face greu de urmarit desi povestea nu este chiar cea mai complicata. Scenariul este si el mediocru, cu dialoguri slabe si au existat maxim doua scene care m-au facut sa rad.

Distributia propune figuri familiare, dar si ele mediocre si cateva aparitii surpriza pe final. Se pare ca Ash Avildsen, care este si scriitor, si regizor si protagonist nu are foarte multi prieteni in industrie si nu a putut sa stranga in jurul primului sau proiect oameni mai valorosi. nu ca el ar fi vreun mare actor. Cu cateva mici exceptii in rolurile secundare, toate prestatiile artistice sunt extrem de rigide si fortate.

Daca ar fi sa gasesc si lucruri bune as spune ca este un film foarte actual cu prezente ale unor figuri relevante din cultura pop. In afara de acest aspect, nimic nu merita scos in evidenta si senzatia este ca am pierdut aproape doua ore din viata degeaba urmarind acest film. Trailer: