Freeloaders (2012)

Gen: Comedie

Distributie: Josh Lawson, Clifton Collins Jr, Brit Morgan, Kevin Sussman, Nat Faxon

Regizor: Dan Rosen [a mai regizat: Dead Man's Curve(1998)]

Buget: 3.000.000$

Nota Gealapa: 4.65

Un grup de prieteni lenesi care locuiesc gratis in vila unei vedete rock, isi vad stilul de viata amenintat atunci cand vedeta se decide sa vanda casa.

Inca un film despre nimic. O comedie submediocra, plina de glume rasuflate si scene lipsite de haz, care nu pot amua nici un copil autist. Nu inteleg cum cineva s-a uitat pe acest scenariu si a decis ca merita cateva milioane de dolari sa se realizeze un film. Am vazut drame mai amuzante decat aceasta incercare patetica de comedie.

Distirbutia are multe fete familiare, dar sunt actori obisnuiti cu roluri secundare. Cum nici unul dintre ei nu este capabil sa traga un film dupa el in rol principal, nu exista un protagonist, astfel ca avem parte de o multime de roluri secundare, cu timp de ecran relativ egal, pentru a nu-i scoate din zona de confort pe niste actori care fie nu pot, fie nu mai pot sa straluceasca, pentru ca unii au avut momentul lor de glorie.

Filmul nici nu lasa impresia ca cineva s-a straduit prea tare ca sa iasa mai mult de un film de duzina. Una din problemele mele majore este coloana sonora, pentru ca nu imi aduc aminte de vreo melodie care sa se potriveasca cu scena in care se aude. Nici macar nu se compenseaza minusurile cu ceva nuditate...Pacat. Trailer:

Muck (2015)

Gen: Horror

Distributie: Lachlan Buchanan, Puja Mohindra, Bryce Draper, Stephanie Danielson, Laura Jacobs

Regizor: Steve Wolsh [aflat la prima experienta ca regizor]

Nota Gealapa: 4.15

Dupa ce abia au scapat dintr-un cimitir stravechi, un grup de prieteni sunt blocati intre doua forte malefice, care ii obliga sa lupte, sa moara sau sa se intoarca pe unde au venit.

De unele filme iti dai seama din primul minut ca vor fi ingrozitor de proaste. Cand un film horror incepe cu trei patru femei si doar trei articole de imbracaminte nu are cum sa fie altfel. Avem parte de o sumedenie de scene despre care nici nu pot sa exprim cat de non-sens sunt. Se pare ca orice femeie are in geanta cel putin sapte perechi de chiloti si sutiene pe care le probeaza lasciv de fiecare data cand merge in toaleta unui bar. Steve Wolsh este la prima experienta ca regizor si ca scriitor, lucru care poate explica de ce se concentreaza absolut inutil pe tremuratul sanilor femeilor speriate, cand in jur se termina lumea. Nici la scris nu a fost foarte inspirat, altfel nu imi explic de ce se repeta atat de multe replici, iar unele sunt absolut memorabile, cum ar fi "How can you piss in a time like this?".

Distributia este formata probabil din prietenii de bere ai regizorului, pentru ca la ce prestatii am vazut nu cred ca este vreunul actor profesionist sau aspira sa fie. Daca ar fi sa nominalizez o prestatie decenta, as zice ca Grant Alan Ouzts, care a avut un rol secundar, a mai spalat rusinea cu o interpretare amzanta si autoironica.

Singurul motiv pentru care filmul primeste nota mai mare de 2, sunt cateva melodii bune si spectaculozitatea poerechilor de sani si funduri, fie miscate lasciv, fie zdruncinate, fie palmuite. Trebuie sa multumim firii perverse a regizorului pentru asta. Pana la final nu se explica nici ce cautau personajele acolo, nici cine ii omora, nici de ce. in schimb, e clar ca vom avea un sequel si pentru ca am tendinte masochiste, probabil ca il voi vedea si pe acela. Trailer:

Cut Bank (2014)

Gen: Thriller

Distributie: Teresa Palmer, Liam Hemsworth, Billy Bob Thornton, John Malkovich, Bruce Dern

Regizor: Matt Shakman [aflat la primul lungmetraj]

Premii:
- Audience Choice - Best Feature, Edmonton International Film Festival, 2014

Nota Gealapa: 6.05
Metascore: 44/100

Viata unui tanar este data peste cap, dupa ce este martorul unei crime pe care o filmeaza in oraselul sau natal, Cut Bank.

Un film despre bani. Aparent nu exista nici un orasel de provincie american in care oamenii sa uite de orice principiu daca e rost de ceva lovele. Intriga este destul de interesanta si realista. Daca niste oameni cu o minte simpla s-ar chinui sa inventeze o schema inteligenta pentru a scapa de saracie, cam asa ar sta lucrurile. Intorsaturile pe care le ia scenariul mentin suspansul pana la final.

Distributia este poate cel mai important atu al acestui film. Avandu-l in rolul principal pe Liam Hemsworth un actor destul de popular din generatia tanara, inconjurat in rolurile suport de foarte multe nume experimentate. Din pacate pentru hemsworth, acesta nu a reusit sa se ridice la inaltimea colegilor sai de platou, crae in ciuda timpului de ecran infinit mai mic, au reusit sa il eclipseze pe protagonist.

Desi avem de a face cu u regizor debutant, acesta a reusit sa creeze cu succes atmosfera de orasel izolat, departe de civilizatie. Acesta a reusit sa scoata maxim de la acest scenariu. Faptul ca acest film este inca agreabil in ciuda contra-performantei lui Hemsworth mi se pare mare lucru.

Errors of the Human Body (2012)

Gen: Thriller

Distributie: Michael Eklund, Karoline Herfurth, Tomas Lematquis, Rik Mayall, Caroline Gerdolle

Regizor: Eron Sheean [aflat la primul lungmetraj]

Buget: 1.500.000 E

Premii:
- Best Actor (Michael Eklund), Fantastic Fest, 2012
- Best Lead Performance by a Male in a Feature Length Drama (Michael Eklund), Leo Awards, 2013

Nota Gealapa: 5.85

Cand un virus letal este creat in noul sau laborator, doctorul Geoff Burton este socat sa afle ca nu numai ca este cauza acestui virus, dar si prima sa victima.

Intriga este originala si ar fi putut iesi un film bun, dar lipsa de experienta a regizorului se simte aproape in fiecare scena. Momentele tensionate aproape ca nu exista, iar pentru un thriller asta este ca o piatra de moara. Logica se pierde si ea pe parcurs, iar la un moment dat totul este un fiasco, indreptat partial de un final surprinzator de bun.

Distributia nu atrage nici ea in mod deosebit. Cel mai important nume este Michael Eklund, care este cu o clasa peste colegii sai de platou europeni, dar eforturile lui laudabile nu au putut ajuta filmul mai mult, mai ales ca a fost pus intr-un rol care l-a fortat la o interpretare gen Twilight. Chimia dintre actori practic nu a existat iar asta se simte.

Subiectul ales este unul captivat si complex, dar atat de complex incat nici regizorul si nici scenaristii nu l-au inteles pe deplin, iar asta face ca filmul sa se piarda in clisee si nonsensuri. La un moment dat am ajuns sa ma uit la ceas din cinci in cinci minute, pentru ca vroiam sa se termine mai repede. Indiferent cat de mult va plac filmele astea stiintifice, mai bine stati departe de acesta.

The World's End (2013)

Gen: Comedie

Distributie: Simon Pegg, Nick Frost, Martin Freeman, Thomas Law, Jasper Levine

Regizor: Edgar Wright [a mai regizat: Scott Pilgrim vs. The World(2010), Grindhouse(2007), Hot Fuzz(2007), Straight 8(2004), Shaun of the Dead (2004)]

Buget: 28.000.000 $
Incasari: 95.000.000 $

Premii:
- Best British Film, Empire Awards UK, 2014
- Best Film - Comedy, St. louis Film Critics Association Awards USA, 2013
- Best Writing, Screenplay Written Directly for the Screen, Utah Film Critics Association Awards, 2013

Nota Gealapa: 6.70
Metascore: 81/100

Cinci prieteni care se reunesc pentru a reface un tur epic al barurilor, pe care il mai incercasera in urma cu 20 de ani, devin involuntar singura sansa de supravietuire a omenirii.

Fie ca vorbim de comedii, drame sau sf-uri, in continuare moda filmelor care au in prim plan sfarsitul lumii pare sa nu se mai termine, iar acest subiect este un mod bun de a atrage atentia. In acest caz vorbim de o comedie interesanta, daca va place umorul britanic, cu un scenariu foarte bun care propune dialoguri interesante. Efectele vizuale sunt prezente si ele, dar au darul de a fi mai degraba ironice decat serioase.

Din punct de vedere al distributiei, cinematografia britanica a aruncat nume importante in acest film, iar Simon Pegg, Nick Frost si ceilalti au oferit exact ce se astepta de la ei, adica prestatii solide.  Desi nu sunt neaparat un fan al lui Simon Pegg si nu imi place stilul lui, in acest film s-a incadrat perfect si chiar am apreciat interpretarea lui. Restul actorilor s-au descurcat si ei foarte bine iar umorul si sarcasmul englezesc a fost pus in valoare corespunzator.

Echipa formata din Nick Frost, Simon Pegg si Edgar Wright reprezinta una dintre formulele de succes ale cinematografiei britanice din ultimii zece ani. Cu productii ca Shaun of the Dead sau Hot Fuzz, cei trei au demonstrat originalitate, ingeniozitate si, cel mai important, capacitatea de a atrage publicul. Astea sunt lucrurile pe care ni le ofera si in acest film, care inchide aceasta trilogie atipica.  Sunt si destule puncte slabe ale filmului, dar vreau sa le uit si sa raman in memorie doar cu glumele bune si scenele de lupta decente. Trailer:

These Final Hours (2013)

Gen: Drama

Distributie: Sarah Snook, Jessica De Gouw, Natha Phillips, Daniel Henshall, Kathryn Beck

Regizor: Zak Hilditch [a mai regizat: The Toll(2010), Plum Role(2007), The Actress(2005), Waiting for Naval Base Lilly(2003)]

Buget: 1.900.000 $

Premii: 
- Best Film Score, Gerardmer Film Festival, 2015
- Best Actor (Nathan Phillips), Sitges - Catalonian International Film Festival, 2014

Nota Gealapa: 6.70
Metascore: 61/100

Un barbat semi-narcisist se indreapta spre "petrecerea de sfarsitul lumii", dar ajunge sa salveze o fetita si sa o ajute sa isi caute tatal. Relatia celor doi il duce pe el pana la urma pe calea mantuirii.

Inca un film a carui intriga este "ce ai face daca sti ca mai ai doar cateva ore de trait?".Observ ca, cu mici exceptii, filmele despre sfarsitul lumii care nu se concentreaza pe dezastru in sine, ci mai degraba pe natura umana nu reusesc sa impresioneze. Acesta are cateva parti bune, dar in cea mai mare parte este plin de clisee si actiuni pe care le-am mai vazut deja de cateva ori in alte productii.

Distributia nu spune mare lucru, daca nu sunteti obisnuiti ai cinematografiei australiene. Din fericire, avem parte de un protagonist care are o prestatie bunicica si care face tranzitia de la proscris la mantuire suportabila si nu deranjanta cum se intampla de obicei. Langa el este si o fetita cu ceva potential. In rest, in rolurile secundare doar interretari mediocre.

Per total, filmul este o drama destul de buna despre sfarsitul lumii. De aceasta data, un meteorit este cel care sfarseste viata pe Pamant. FIlmul are si un narator din cand in cand, lucru pe care de obicei il detest, dar in acest caz este invelit frumos intr-o voce de radio care il face chiar agreabil. Coloana sonora este si ea foarte reusita mai ales in a doua parte a filmului.

Dinosaur 13 (2014)

Gen: Documentar

Distributie: Stan Adelstein, Lanice Archer, Robert Bakker, Philip Currie, Kristin Donnan

Regizor: Todd Douglas Miller [a mai regizat: Scaring the Fish(2008), Gahanna Bill(2001)]

Nota Gealapa: 7.35
Metascore: 66/100

Un documentar despre descoperirea celei mai mari fosile de Tyrannosaurus Rex descoperite vreodata.

Cu ocazia vizionarii acestui film am avut sansa sa aflu destule informatii despre un eveniment istoric, despre care nu stiam absolut nimic. Pe langa asta, pentru romani, filmul are darul de a ne arata ca nu doar la noi in tara se intampla nenorociri, iar autritatile sunt nedrepte si comit abuzuri, peste tot in lume, in acest caz chiar in Statele Unite, patria democratiei.

Cei care sunt prezentati aici au avut o contributie majora in gasirea raspunsurilor pentru multe intrebari legate de trecutul planetei noastre, dar la cunostiintele mele in domeniu, nu auzisem pana acum de ei. Fiind vorba despre un documentar, nu putem vorbi de personaje, dar protagonistii au trait propria drama care reuseste sa starneasca interes.

Filmul este destul de interesant si palpitant, atat cat poate fi de palpitanta paleontologia. Spre deosebire de multe documentare, acesta are o serie de figuri pozitive, dar si antagonisti lucru acre fac informatiile pe care le primesti despre legi, taxe, inhisoare, mult mai usor de asimilat. Intr-o perioada in care Jurassic World face furori, este binevenit si putin adevar despre dinozauri. Trailer:

In curand prezervativele isi vor schimba culoarea in prezenta BTS-urilor

Indiferent cum le numiti, este important sa va aduceti aminte ca BTS-urile exista. Vreme de ani de zile, protectia impotriva acestora s-a imbunatatit constant, iar acum trei studenti au dus lucrurile la un alt nivel, ca voi si partenerii vostri sa puteti face acelasi lucru.

Muaz Nuaz, Daanyaal Ali si Chirag Shah de la Academia Issac Newton din Londra, au dezvoltat un concept pe care ei il numesc S.T.EYE. (Sexually Transmited.....ceva). La numai 13, respectiv 14 ani, acesti studenti au inventat niste prezervative crae pot straluci in mai multe culori in functie de ce boala detecteaza. Ceva in genul apei care se coloreaza atunci cand te usurezi in piscina.

Codul de culori este urmatorul:
- Verde: Chlamydia
- Galben: Herpes
- Mov: HPV (Human Papilloma Virus)
- Albastru: Sifilis

Puteti sa va ganditi la ele ca la un joc amuzant. Sunt exact ca inelele care isi schimbau culoarea in functie de starea de spirit, singurele diferente sunt ca acestea nu sunt pentru degete si daca isi schimba culoarea, fericirea nu va fi chiar sentimentul pe care il simtiti in acel moment.

Cu prezervativele lor inventive, acesti tineri au castigat cel mai important premiu la TennTech Awards, o competitie ce se axeaza pe  dezvoltarea de inventii care ajuta omenirea.

In inchiere nu uitati sa practicati sexul protejat si, de acum, necolorat si nu uitati sa aveti masura, animale perverse ce sunteti. (sursa: thechive.com)

Detour (2013)

Gen: Thriller

Distributie: Neil Hopkins, Brea Grant, John Forest, Ptolemy Slocum, Deb Snyder

Regizor: William Dickerson [a mai regizat: Don't Look Back(2014), The Mirror(2013)]

Nota Gealapa: 4.45
Metascore: 55/100

Blocat in masina dupa dupa o alunecare de teren, Lackson Alder, un tip obisnuit sa scape cu vorba din orice situatie, se vede intr-o situatie in care principala lui calitate nu il ajuta cu nimic. Fara nici o speranta de a fi salvat, el trebuie sa sfideze sansa si sa se lupte cu "mama natura" pentru propria supravietuire.

Nu putem vorbi despre originalitate, pentru ca astfel de filme s-au mai facut. Fie ca era vorba de oameni blocati in munti, izolati in desert sau alte situatii asemanatoare, astfel de filme statice nu sunt o noutate, astfel ca orice noua productie d acest gen, pierzand factorul surpriza, trebuie sa vina cu ceva nou si socant, ceea ce din pacate nu se intampla aici. Avem parte de foarte putine noutati si aceleasi revelatii despre viata si lamentari divine.

Acest film nu are nici avantajul vreunui nume mare in rolul principal care sa trage tot filmul dupa el. Neil Hopkins se descurca binisor, dar nu pot spune ca ma facut sa empatizez cu personajul lui, singurul de altfel, ci dimpotriva, numaram minutele pana la deznodamantul ce parea inevitabil.

Principala senzatie pe care ar fi trebuit sa o transmita acest film ar fi trebuit sa fie cea de claustrofobie, lucru pe care nu l-am simtit aproape deloc. Ar fi nedrept sa judecam logica actiunilor personajului principal, pentru ca pana la urma in situatii de criza oamenii nu reactioneaza neaparat in cel mai logic mod. Pe scurt, vazut, bifat, sters. Trailer:

Area 51 (2015)

Gen: SF

Distributie: Glenn Campbell, Sandra Staggs, Jelena Nik, Suze Lanier-Bramlett, Reid Warner

Regizor: Oren Peli [a mai regizat: Paranormal Activity(2007)]

Buget: 5.000.000 $

Nota Gealapa: 5.05
Metascore: 30/100

Trei tineri adepti ai teoriilor conspirative incearca sa dea in vileag misterele din Area 51, o locatie secreta a guvernului american despre care se zvoneste ca a fost locul unor intalniri cu extraterestri. Ce descopera in aceasta facilitate sunt secrete inimaginabile.

Nici in 2015 nu scapam de blestemul filmelor filmate la persoana intai, cu maxim doua camere. Trei sferturi din acest film nu se intampla nimic, iar ce se intampla in ultima parte nu compenseaza deloc lunga asteptare si este lipsit de sens. Practic singra concluzie pe care o propune acest film este ca extraterestrii exista, lucru de care orice om cu numar regulamentar de neuroni este constient.

Distributia este formata din tineri anonimi, aproape amatori. Atat de amatori incat cei mai multi au primit personaje cu acelasi nume cu cel real, probabil pentru a fi siguri ca nu il uita.Prestatiile lor nu au nici un fel de valoare artistica, cum se intampla de obicei in astfel de productii.

Absolut nici un fior nu am simtit urmarind acest film. Filmat atat de tremurat uneori incat abia mai intelegi ceva, cu doar vreo doua efecte vizuale si tot atatea sonore, filmul ofera mult prea putin si o sa il uit pana maine dimineata. Cred ca si fanii genului ar trebui sa il ocoleasca. In plus, scena de dupa generic care explica modul cum au ajuns imaginile publice este si ea lamentabila. Trailer:

Home Sweet Hell (2015)

Gen: Comedie

Distributie: Katherine Heigl, Patrick Wilson, Madison Wolfe, Aiden Flowers, James Belushi

Regizor: Anthony Burns [a mai regizat: Skateland(2010)]

Buget: 3.000.000 $

Nota Gealapa: 5.70
Metascore: 22/100

Don Champagne pare ca le are pe toate, dar cand sotia lui, Mona, afla de aventura lui cu o agenta de vanzari, aceasta nu se va opri de la nimic pentru a-si pastra viata perfecta.

Idee laudabila, desi nu in intregime originala, dar realizata destul de precar. Principala problema a acestui film este ca prezinta niste personaje aproape insuportabil de enervante. Nu poti sa iti alegi nici o tabara din acest motiv. Sunt cateva scene foarte amuzante, dar acestea se pot numara pe degete. Finalul lasa loc pentru un sequel, care sper sa nu se mai realizeze niciodata.

Distributia nu este rea deloc, dar toti actorii au primit roluri care i-a scos din zona de confort, fapt care a generat prestatii mediocre. As remarca-o doar pe Katherine Heigl, una din placerile mele vinovate, care desi nu are cea mai buna prestatie, este infiorator de credibila in rolul de psihopata. La polul opus este Patrick Wilson, total mecanic si lipsit de credibilitate.

Pa la urma este o comedie neagra care merita macar o vizualizare, dar cu siguranta nu este pentru toata lumea. Daca sunteti mai sensibili la lucrurile imorale, mai bine il evitati. Ultimele cuvinte pe care le auziti daca aveti rabdare sa rulati si genericul sunt: "I hope you shit yourself to death". Ce as putea sa spun mai mult de atat?

Fading Gigolo (2013)

Gen: Comedie

Distributie: John Turturro, Woody Allen, Sharon Stone, Vanessa Paradis, Liev Schreiber

Regizor: John Turturro [a mai regizat: Passione(2010), Romance & Cigarettes(2005), Illuminata(1998), Mac(1992)]

Premii:
- Best Feature, Miami Film Festival, 2014
- World Competition, Miami Film Festival, 2014

Nota Gealapa: 6.40
Metascore: 58/100

Fioravante decide sa devina un Don Juan profesionist pentru a-si ajuta un prieten aflat la ananghie. Acesta i-a rolul de "manager" si impreuna ajung intr-o intersectie intre dragoste si bani.

In ciuda intrigii, acest film este mult prea cuminte pentru vremurile in care traim. Este plin de sensibilitate, linistit si un scenariu bunicel. Joh Turturro, care nu a fost niciodata un nume foarte mare, se pare ca si-a facut destui prieteni in cariera, prieteni care au acceptat sa faca parte din acest proiect al sau. El dovedeste ca se pricepe la comediile light atat din postura de actor cat si din cea de regizor. Imi inchipui ca pentru Woody Allen a fost usor sa accepte acest rol, pentru ca acest scenariu ar fi putut foarte bine sa fie scris de el, atat de mult se aseamana cu stilul sau.

Distributia este o surpriza cu adevarat placuta, iar calitatea interpretarilor este excelenta. Sa il vezi pe Woody Allen este o placere intotdeauna. Avem parte de stilul sau incofundabil. Pe langa cei amintiti mai sus, avem parte si de o Sofia Vergara imbracata sumar, crae vrea parca sa ne arate ca peste ea nu trec anii. Turturro este si el destul de amuzant, iar Liev Schreiber este o surpriza placuta, in sensul in care nu ma asteptam sa il vad in astfel de roluri.

Actiunea incepe direct, fara sa se piarda timp. Din pacate, alaturi de distributie, asta este cam singura surpriza de orice fel din intreg filmul. Magia reintalnirii cu unele nume mari se pierde in timp in monotonia si liniaritatea generala. Sfarsitul nu este nici el cel mai tensionat. Din aceste motive, in nici un moment nu reusesti sa empatizezi cu vreun personaj. Chiar si asa, nu este o pierdere de timp si merita o vizualizare Trailer:

G.B.F. (2013)

Gen: Comedie

Distributie: Michael J. Willett, Paul Iacono, Sasha Pieterse, Andrea Bowen, Xosha Roquemore

Regizor: Darren Stein [a mai regizat: Put the Camera on Me(2003), Jawbreaker(1999), Sparkler(1997), Aviel(1988)]

Filmul a obtinut 3 premii:
- Best Screenplay, FilmOut San Diego SUA, 2013
- Best Comedy, FilmOut San Diego SUA, 2013
- Best Soundtrack, FilmOut San Diego SUA, 2013

Nota Gealapa:  6.40
Metascore: 56/100

Tanner este "scos din dulap" de catre colegii lui de liceu iar cele trei pretendente la titlul de regina balului incep sa il vaneze pentru a avea un  G.B.F (gay best friend).

Intentia de a face un film despre faptul ca e ok sa fii gay este laudabila, iar acesta si cele cateva replici amuzante sunt singurele lucruri bune din acest film. Daca eram gay, eu as fi fost ofensat de acest film care ii prezinta pe membrii acestei comunitati ca fiind exact ca in toate stereotipurile care exista despre ei. In rest, filmul este ca orice alt film de duzina a carui actiune se desfasoara in liceu si are in prim plan balul de sfarsit de an.

Distributia reprezinta o adunare de fete familiare, obisnuite cu roluri secundare in filmele cu liceu. pentru ca toti sunt obisnuiti cu roluri secundare, nimeni nu a putut sa traga filmul dupa el ca un protagonist veritabil. Probabil toti cei prezenti aici isi vor continua cariera cu roluri suport de liceeni, atat cat le va mai permite fizicul.

Acest film a iesit mult prea tarziu pentru a mai soca si mult prea devreme pentru ca membrii comunitatii gay sa fie amuzati de portretizarea de care au parte. In afara de acestia, imi inchipui ca nici membrii comunitatii mormone nu sunt bucurosi de faptul ca sunt prezentati ca niste ipocriti.

Turist (2014)

Gen: Drama

Distributie: Johannes Kuhnke, Lisa Loven Kongsli, Clara Wettergren, Vincent Wettergren, Kristofer Hifvju

Regizor: Ruben Ostlund [a mai regizat: Play(2011), De ofrivilliga(2008), Gittarmongot(2004), Familj igen(2002)]

Incasari: 3.000.000 $

Filmul a obtinut 30 de premii, printre care:
- Best Foreign Language Film, Austin Film Critics Association Awards, 2014
- Best Non-American Film, Bodil Awards, 2015
- Best Foreign Language Film, Broadcast Film Critics Association Awards, 2015
- Un Certain Regard Jury Prize (Ruben Ostlund), Cannes Film Festival, 2014
- Best Foreign Language Film, Chicago Film Critics Association Awards, 2014

Nota Gealapa: 7.05
Metascore: 87/100

O familie aflata intr-o vacanta de ski in Alpii francezi este martora unei avalanse; in evenimentele de dupa, dinamica familiei lor este zguduita si un mare semn de intrebare sta deasupra viitorului lor.

Daca la capitolul blockbustere europenii mai au mult de muncit pana sa ajunga la nivelul poductiilor din Hollywood, la capitolul filme simple situatia este exact invers. Este genul acela de film in care nu se intampla foarte mult din punct de vedere al tehnologiei si al scenelor de actiune, iar suspansul si starea de tensiune sunt intretinute exclusiv de scenariu si de calitatea dialogurilor. Acest film este deopotriva si sinistru pe alocuri, dar si amuzant.

Distributia nu imi spune prea multe, pentru ca nu sunt un expert al cinematografiei nordice, dar prestatiile lor sunt in regula si te vor face sa alegi o tabara si sa empatizezi cu unul din personaje. Johannes Kuhnke par eun actor foarte bun si as vrea sa mai vad si alte filme de-ale sale.

Intriga seamana foarte mult cu un experiment social si chiar este pana la un punct. As spune ca problema principala a acestui film este durata putin cam mare, de doua ore. Pe la jumatatea filmului m-am trezit spunandu-mi "ok, am inteles, terminati-o odata". E adevarat ca sunt cateva momente bune si in a doua jumatate, dar chiar si acestea devin repetitive. Daca era putin mai scurt, cred ca ar fi fost chiar mai bun.

Jupiter Ascending (2015)

Gen: SF

Distributie: Channing Tatum, Mila Kunis, Eddie Redmayne, Sean Bean, Douglas Booth

Regizor: Andy Wachowski [a mai regizat: Cloud Atlas(2012), Speed Racer(2008), The Matrix Revolutions(2003), The Matrix Reloaded(2003), Matrix(1999)]

Buget: 176.000.000 $
Incasari: 365.000.000 $ (pana acum)

Nota Gealapa: 6
Metascore: 40/100

O tanara afla ca destinul ei este sa fie mostenitoarea unei familii de nobili intergalactici si trebuie sa lupte sa apere Pamantul si locutorii sai de o industrie antica distructiva.

Buget impresionant, distributie rasunatoare, regizor experimentat...ce ar putea sa mearga rau la acest film? Cam totul. Oricat de futurist ar fi un scenariu trebuie sa pastreze o oarecare nota de credibilitate. Nu este cazul aici. Totul este dus la extrem, iar personajele au in dotare o multime de gadgeturi fantasmagorice, doar pentru ca trebuiau sa iasa din niste situatii in care James Bond murea instant. Alt lucru in neregula la acest film este numarul exagerat de efecte vizuale. Desi este un procedeu la moda, a fost abuzat in acest film, facandu-l sa para total artificial, iar efectele bune palesc se pierd in marea efectelor mediocre.

Distributia promitea si ea un film de zile mari, dar scenariul i-a pus pe cei doi protagonisti celebri in niste situatii din care nu aveau ce sa scoata. Mila Kunis interpreteaza cea mai naiva, ca sa nu-i spun proasta, regina intergalactica; un fel de Cenusareasa combinata cu tipa albastra din Avatar. Atat de proasta este prestatia ei, incat Channing Tatum care interpreteaza un hibrid intre om, albina si lup care se lupta sa isi recupereze aripile, este mai credibil decat ea.

Desi sunt una din partile negative, tot efectele vizuale sunt si principalul atu al filmului, pentru ca unele dintre ele sunt incredibile. Desi filmul are peste doua ore, din cauza ca universul creat este urias, povestea devine neglijenta. Raman multe lucruri neexplicate, poate ca mult timp de ecran este ocupat cu scene de dragoste inutile.

Jurassic World (2015)

Gen: Aventura

Distributie: Chris Pratt, Bryce Dallas Howard, Ty Simpkins, Nick Robinson, Vincent D'Onofrio

Regizor: Colin Trevorrow [a mai regizat: Safety Not Guaranteed(2012), Gary: Under Crisis(2005), Reality Show(2004)]

Buget: 150.000.000 $
Incasari: 720.000.000 $ (pana acum)

Nota Gealapa: 8
Metascore: 59/100

La 20 de ani de la evenimentele din Jurassic Park, pe insula pe care se desfasoara evenimentele se afla din nou un parc tematic, exact cum isi imaginase John Hammond. Dupa zece ani de functionare si profituri in declin, este creata o noua atractie cu efecte secundare oribile.

Ca sa fie clar de la inceput, un punct este pentru 4D.  Fara beneficiile efectelor din sala de cinema, acest film ar fi doar unul bun, nu exceptional. De obicei, cand se reinvie sau se continua o franciza, rezultatele nu sunt din cele mai bune. Avand la carma un regizor nu foarte experimentat, nici acesta nu avea premisele unui succes. Totusi din mainile echipei de productie a iesit un film excelent. Neobisnuit pentru astfel de filme, scenariul propune dialoguri bune, amuzante care contribuie si ele constructiv la rezultatul final. Referintele catre filmul roiginal sunt si ele o aditie binevenita pentru nostalgici, cum ar fi cateva din echipamentele originale si modul in care este hranit T-Rex.

Numele din distributie nu anuntatu nici ele vreo capodopera dar, fara sa straluceasca neaparat, toti actorii s-au achitat de sarcini decent si au facut exact cat trebuia cat sa nu iti ia ochii de la efectele vizuale cu prestatii jenante. Daca ar fi sa aleg cea mai credibila prestatie, as alege dinozaurii artificiali.

Prima jumatate a filmului nu este neaparat foarte buna. Originalitate lipseste si cele mai multe lucruri se intampla exact cum v-ati astepta. Abia partea a doua a filmului aduce elementul nou. Fiind vorba de un blockbuster american, va dati seama ca vorbim de un numar impresionant de cadavre. In acest caz, insa, acest lucru nu este deranjant. Pana la urma ce iti poti dori mai mult de la un film decat dinozauri si morti spectaculoase? Filmul trebuia sa se numeasca initial Jurassic Park: Extinction. Dupa ce am vazut, sper sa nu fie ultimul film al seriei. Trailer:

The Mortal Instruments: City of Bones (2013)

Gen: Fantastic

Distributie: Lily Collins, Jamie Campbell Bower, Robert Sheehan, Kevin Zegers, Jemima West

Regizor: Harald Zwart [a mai regizat: The Karate Kid(2010), The Pink Panther 2(2009), Lange flate balaer II(2008), Lange flate balaer(2006), Agent Cody Banks(2003)]

Buget: 60.000.000 $
Incasari: 183.000.000

Filmul a obtinut 6 premii, printre care:
- Achievement in Sound Editing, Canadian Screen Awards, 2014
- Sound Editing - Feature Film, Directors Guild of Canada Awards, 2014
- Achievement in Make-Up, Genie Awards, 2014
- Achievement in Visual Effects, Genie awards, 2014
- Achievement in Overall Sound, Genie Awards, 2014

Nota Gealapa: 6.70
Metascore: 33/100

Cand mama ei dispare, Clary Fray afla ca este descendenta unui clan de luptatori care apara lumea de demoni. Isi uneste fortele cu altii asemenea ei si se aventureaza intr-un newy York alternativ periculos, numit Lumea de Jos.

Imi pare rau ca acest film nu a fost gandit pentru opmaeni maturi, pentru ca ar fi fost cu adevarat foarte bun cu cateva modificari. Este doar un film pentru adolescenti. Este un Twilight cu o eroina mai vorbareata. Pacat de efectele foarte bune. Coloana sonora este si ea foarte buna, dar este mult prea soft dupa gustul meu. O muzica mai neagra ar fi facut mult bine filmului. Din punctul meu de vedere sunt prezente si prea multe povesti secundare cu tenta de telenovela. Tinerii emo si goth probabil vor adora acest fel de punere in scena.

Numele din distributie nu sunt neaparat sonore, dar sunt figuri familiare, foarte la moda in randul adolescentilor. Acestia ofera prestatii de asemenea la moda, adica aproape chicioase, pe care publicul dintr-o anumita categorie le va adora, iar restul lumii isi va taia cateva lamai ca sa alunge senzatia de greata.

Scenariul nu este nici el punctul forte si te trezesti in mijlocul filmului intrebandu-te daca replica pe care tocmai a auzit-o a fost o incercare de gluma. De obicei adaptarile dupa carti nu reusesc sa ajunga la valoarea materialului original si, din ce am citit,  asa este cazul si aici. Sfarsitul lasa clar posibiliatatea unui sequel, dar inteleg ca s-a luat decizia ca acest film sa se transforme intr-un serial.

The Woman in Black 2: Angel of Death (2014)

Gen: Thriller

Distributie: Helen McCrory, Jeremy Irvine, Phoebe Fox, Merryn Pearse, Mary Roscoe

Regizor: Tom Harper [a mai regizat: War Book (2014), The Borrowers(2011), The Scouting Book for Boys(2009), Dis/Connected(2008)]

Incasari: 27.000.000 $

Nota Gealapa: 5.60
Metascore: 42/100

La 40 de ani de la prima bantuire de la conacul Eel Marsh, un grup de copii evacuati din Londrea celui de-al Doilea Razboi Mondial trezeste locuitorul intunecat al casei.

Daca nu ati vazut primul film din serie va recomand sa nu va uitati direct la acesta pentru ca nu o sa intelegeti mare lucru. Chiar daca l-ati vazut pe primul, tot veti fi dezamagiti de acest sequel. Daca primul a fost un horror reusit care m-a facut sa imi rod cateva unghii, acesta este mai degraba un thriller, care nu sperie pe nimeni. Legatura cu primul film este destul de subreda, desi finalul primei parti promitea o continuare la acelasi nivel. Sunt vreo doua-trei momente tensionate, dar cam atat.

Distributia nu este nici ea la fel de importanta ca in primul film si acest lucru se simte. Prestatia actorilor trage si ea filmul in jos. Nu avem nici o interpretare convingatoare, nici un actor care sa scoata ceva de la un scenariu mediocru de aceasta data.

Cele cateva momente de sperietura de care avem parte nu vin in urma unui suspans construit atent, cio in urma unor aparitii bruste ajutate de sunet, astfel apar multe momente moarte. Macar aceasta serie nu a decazut atat de mult incat sa provoace rasete. Nu stiu daca sa ma bucur sau nu ca exista posibilitatea unui al treilea film. Sper sa fie mai inspirati cei care il vor produce. Trailer:

Apartment 1303 (2012)

Gen: Horror

Distributie: Mischa Barton, Rebecca De Mornay, Julianne Michelle, Corey Sevier, John Diehl

Regizor: Michael Taverna [a mai regizat: Managua (1996)]

Buget: 5.000.000 $

Nota Gealapa: 3.85

O poveste moderna cu fantome care transforma o relatie mama-fiica tensionata intr-o povestire de groaza. Aparent, unele apartamente sunt prea frumoase ca sa fie adsevarate.

Cand a inceput filmul deja aveam o migrena, care, odata cu trecerea timpului s-a amplificat. Atat de prost este. In afara unei coperti bine facute, care prezinta un lucru care nu se intampla in film, in rest nimic notabil aici. Numar de sperieturi: 0. Numar de fiori: 0. Numar de cascaturi: le-am pierdut numarul. Absolut groaznic de plictisitor acest film. Nu inteleg rostul pentru care a fost facut in 3D, pentru ca nu este absolut nici o scena care sa merite acest efort.

Distrubutiaare suficienti actori care s-au remarcat si in alte film la fel de proaste, care s epare ca se straduiesc sa isi ingroape cariera inainte sa inceapa. Absolut execrabile sunt prestatiile acestora. Mai tepeni decat bunica mea care a murit acum cateva luni. Singura de la care aveam ceva asteptari in acest sens era Rebecca De Mornay, dar prestatia ei ingrozitoare aproape ca m-a adormit.

Partea buna, este ca acest film va ajunge material didactic la scolile de film, chiar daca la sectiunea "asa nu". Mi-am dat seama dupa primele 10 minute ca o sa fie groaznic, dar nu prea obisnuiesc sa las filme neterminate. Am sperat ca se va imbunatati pe parcurs; nu a fost cazul. Bomboana de pe coliva este coloana sonora, care nu are absolut nici o legatura cu nimic si este intr-o discrepanta deranjanta cu actiunea in sine. Trailer:

Cheap Thrills (2013)

Gen: Thriller

Distributie: Pat Healy, Ethan Embry, Sara Paxton, David Koechner, Amanda Fuller

Regizor: E.L. Katz [a mai regizat: The ABCs of Death 2(2014)]

Buget: 200.000 $
Incasari: 100.000 $

Filmul a obtinut 8 premii, printre care:
- Imagine Movie Zone Award (E.L. Katz), Amsterdam Fantastic Film Festival, 2014
- Director's Award - Best Feature (E.L. Katz), Boston Underground Film Festival, 2013
- Gold Hugo - After Dark Competition (E.L. Katz), Chicago International Film Festival, 2013
- Best Ensemble - International Competition, CinEuphoria Awards, 2014
- Jury Prize - Best First Film (E.L. Katz), Fantasia Film Festival, 2013

Nota Gealapa: 6.85
Metascore: 63/100

Un cuplu sadic ii supun pe un familist aflat la ananghie si pe un prieten al acestuia unor provocari care mai de care mai ciudate.

Aceasta este cu siguranta una din cele mai cinice productii pe care le-am vazut, dar este si unul din cele mai bune filme cu buget redus care mi-a trecut prin maini. Intriga este una din cele mai originale din ultima vreme, iar modul absolut brut si socant in care este pusa in scena reprezinta principalul atu al filmului. Avem perte de o munca regizorala neasteptat de buna, pentru un regizor debutant.

Distributia nu pare cine stie ce la prima vedere, dar pentru ca in cea mai mare parte a timpului esti prea socat de ce se intampla, nu maiesti asa atent la calitatea interpretarilor. Cei cativa actori au facut suficient si au scos cam tot ce se putea scoate de la un scenariu care nu se mandreste neaparat cu dialogurile dintre personaje.

Nu eram sigur la ce sa ma astept cand am ales acest film. Credeam ca o sa am parte de o comedie mai neagra, dar am dat peste un thriller destul de bun. Filmul este si destul de amuzant, ceea ce este putin surprinzator, pentru ca nu este usor sa faci un material asa negru sa fie amuzant. Nu va lasati pacaliti de trailer, pentru ca acesta nu vinde deloc filmul asa cum ar trebui.

It's a Disaster (2012)

Gen: Comedie

Distributie: Rachel Boston, Laura Adkin, Kevin M. Brennan, David Cross, America Ferrera

Regizor: Todd Berger [a mai regizat: Thje Scenesters(2009), Don't Eat the Baby: Adventures at Post-Katrina Mardi Gras(2007)]

Incasari: 100.000 $

Premii:
- Best Screen Play - Jury Award, BendFilm Festival, 2012
- Audience Choice Best Feature Grand Jury Award, Edmonton International Film Festival, 2012
- Best Feature Audience Award, New Orleans Film Festival, 2012

Nota Gealapa: 6.30
Metascore: 57/100

Patru cupluri se intalnesc pentru un brunch si raman blocati in casa impreuna, in timp ce lumea se apropie de sfarsit.

Acest film il poate face orice grup de prieteni intr-un apartament din Bucuresti. Intriga creeaza o oarecare stare de tensiune pe care nu o duce la bun sfarsit, pentru ca avem parte de el mai prost final pe care l-am vazut in ultima vreme. M-am uitat la tot genericul, sperand ca apare o scena care sa tina loc de deznodamant, dar nu a fost cazut. Scenriul nu este foarte rau si ofera cateva situatii si dialoguri amuzante, dar asta e cam tot ce are de oferit acest film.

Distributia are multe nume cunoscute in principal din filme mediocre. Recunosc ca nu ma asteptam sa vad atatea nume cunoscute intr-un film cu buget mic. Actori experimentati care pot straluci daca au parte de un scenariu bun, dar care nu pot ridica ei de unii singuri un film si un text mediocru. daca ar fi putut face asta nu ar fi jucat in acest film. Toti membrii distributiei ar fi trebuit sa vada Le prenom pentru a vedea ce trebuie sa ofere un film de apartament.

O abordare de acest gen a sfarsitului lumii mi s-a parut interesanta. Pacat ca nu a fost executata cum trebuie. Nici atentia la detalii nu a fost punctul forte al regizorului. De exemplu, celebra Ave Maria, a lui Schubert, apare in generic ca fiind compusa de Chopin.

The Devil's Violinist (2013)

Gen: Muzical

Distributie: David Garrett, Jared Harris, Joely Richardson, Christian McKay, Veronica Ferres

Regizor: Bernard Rose [a mai regizat: Frankenstein(2015), sxtape(2013), Boxing Day(2012), Two Jacks(2012), Mr. Nice(2010)]

Nota Gealapa: 6.80
Metascore: 38/100

Filmul incearca sa ne prezinte povestea de viata a compozitorului si violonistului italian Niccolo Paganini, care a cunoscut faima la inceputul secolului XIX.

Filmul este destul de bun. Subiectul intereseaza, vorbind de Paganini calitatea muzicii este si ea asigurata si tensiunea este prezenta in permanenta. Ce imi displace in schimb, sunt lucrurile puse in plus de Bernard Rose, care dupa parerea mea strica filmul si il impiedica sa fie memorabil. Cred ca era nevoie de un film mai serios, mai biografic, fara atatea improvizatii. Au fost omise capitole importante din viata artistului, care ar fi putut inlocui cu succes fantasmele scriitorului despre cum si-a vandut Paganini sufletul diavolului.

Mie numele din distributie nu imi spun nimic si nici nu pot sa spun ca am fost impresionat de calitatea interpretarii artistice. Mi s-a parut un stil de actorie exagerat, chiar si pentru un film a carui actiune se desfasoara intr-o epoca in care comportamentul considerat normal in societate era destul de pompos.Cel mai mult o da in bara chiar protagonistul, care a ratat sansa de a straluci interpretand o figura marcanta.

Eu cred ca munca unui geniu a fost transformata intr-un film de duzina. Din fericire, momentele in care muzica isi face loc, sunt ca razele de lumina care razbesc printr-un cer noros. Datorita scenariului scris prost si poate a calitatii actorilor, am avut parte de niste personaje in intregime unidimensionale. Tratati acest film ca orice alta fictiune, pentru ca orice similaritate cu viata marelui compozitor este absolut intamplatoare.

Heaven Is for Real (2014)

Gen: Drama

Distributie: Greg Kinnear, Kelly Reilly, Thomas Haden Church, Connor Corum, Lane Styles

Regizor: Randall Wallace [a mai regizat: Point of Honor(2015), Secretariat(2010), We Were Soldiers(2002), The Man in the Iron Mask(1998)]

Buget: 12.000.000 $
Incasari: 204.000.000 $

Nota Gealapa: 6.40
Metascore: 47/100

Un tata dintr-un orasel trebuie sa gaseasca curajul si covingerea sa impartaseasca cu restul lumii, experienta uimitoare pe care a trait-o fiul sau.

Pentru credinciosii fanatici, carora cred ca li se si datoreaza cifra uimitoare de la box-office, acest film va fi unul de referinta, pe care il vor arata copiilor de doua ori pe saptamana. Pentru atei, acesta va fi o idiotenie. Pentru oamenii normali, va fi o drama mediocra, in care pot gasi totusiputina alinare si putina speranta, mai ales ca acest film se bazeaza nu pe unul, ci pe doua cazuri reale. Eu cel putin, m-am hotarat sa cumpar si cartea ca sa am o imagine completa asupra intamplarii cu pricina. Despre film in sine, nu pot decat sa spun ca nu stiu unde s-a dus bugetul respectabil pe care l-a avut, pentru ca nmu am vazut nici o relizare cinematografica impresionanta.

Distributia are multe fete cunoscute, in principal actori de televiziune, dar suficient de experimentati incat sa ne ofere prestatii solide. Interpretarile au fost destul de credibile si sensibile si, desi nu pot sa spun ca a stralucit cineva, toti au facut o treaba buna.

Fiind vorba totusi despre un film, aveti in vedere ca realitatea este cel mai probabil distorsionata destul de mult fata de povestea originala. Nu luati totul atat de in serios. Indiferent de credinta unuia sau a altuia cred totusi ca veti gasi acest film ca fiind destul de emotionant.

Pound of Flesh (2015)

Gen: Actiune

Distributie: Jean-Claude Van Damme, Darren Shahlavi, Charlotte Peters, John Ralston, Aki Aleong

Regizor: Ernie Barbarash [a mai regizat: Falcon Rising(2014), Reading Writing & Romance(2013), Second Chances(2013), 6 Bullets(2012), Assassination Games(2011)]

Buget: 7.500.000 $

Nota Gealapa: 5.80
Metascore: 41/100

Tentativa eroica a unui barbat de a ajuta o femeie se sfarseste cu el trezindu-se a doua zi fara un rinichi, planuindu-si razbunarea.

Nu imi dau seama exact daca acest film este de fapt un sequel pentru 6 Bullets. Oricum ar fi, tot un film slabut ramane. Intriga este destul de lipsita de logica. Inteleg ca este nevoie de un conflict ca sa poata Van Damme sa ii bata pe toti, dar se exagereaza destul de mult, chiar si pentru un film. Scenele de actiune si de lupta sunt si ele cu o viteza in minus, exact ca protagonistul. Finalul se vrea a fi nobil, dar este doar lipsit de substanta.

Distributia m-ar fi impresionat cand aveam 12 ani, pentru ca il are pe Van Damme. Acesta se pare ca mai are putina vlaga in el, doar nu suficienta pentru a mai trage dupa el un film. O scena in care apare gol sunt convins ca a fost o cerere personala a actorului, ca s arate lumii intregi ca si la varsta la care altii isi iau medicamentele de prostata si isi plimba nepotii prin parcuri, el inca este in forma. In plus, Van Damme ne ofera si un nou spagat inovator. Din pacate asta e tot ce mai poate oferi. INterpretari credibile nu prea a avut el niciodata, dar parca odata cu trecerea anilor si-a mai pierdut din darul vorbirii. Restul membrilor distributiei sunt prea putin importanti pentru a-i analiza.

Scenariul ofera destule rasturnari de situatie, dar putine dintre ele sunt si reusite. Filmul este la fel ca toate filmele lui Van Damme. O productie de actiune ok, dar nu memorabila. Pentru ca Van Damme nu mai vinde ca altadata, nici banii care se investesc in filmele lui nu mai sunt atat de multi. Asta se vede in numarul si calitatea efectelor speciale si a recuzitei. Daca va uitati la film, urmariti masinile folosite si o sa imi dati dreptate. Filmul a fost dedicat actorului britanic Darren Shahlavi, eroul negativ al acestei povesti, care a murit in ianuarie acest an. Trailer:

Dark Touch (2013)

Gen: Horror

Distributie: Missy Keating, Marcella Plunkett, Padraic Delaney, Charlotte Flyvholm, Stephen Wall

Regizor: Marina de Van [a mai regizat: Le petit poucet(2011), Ne te retourne pas(2009), Dans ma peau(2002), Luce Turnier(1993)]

Buget: ca. 3.000.000 $

Premii:
- Denis-de-Rougemont Youth Award (Marina de Van), Neuchatel International Fantasy Film Festival, 2013
- Mad Movies Award (Marina de Van), Neuchatel International Fantasy Film Festival, 2013
 - Narcisse Award - Best Feature Film (Marina de Van), Neuchatel International Fantasy Film Festival, 2013

Nota Gealapa:  5.70
Metascore: 64/100

Intr-un orasel din Irlanda, o fetita de 11 ani este singura supravietuitoare a unui masacru in urma caruia i-au murit parintii si fratele mai mic. Suspectand o banda de vandali, politia ignora explicatiile fetitei care spune ca de vina este chiar casa in care locuiau. Pentru a o ajuta, vecinii ei o iau in grija, insa fetita nu reuseste sa isi gaseasca linistea, iar primejdia oribila continua sa se manifeste.

Se vede ca acest film a avut la carma o regizoare, pentru ca este exact ca mintea unei femei: confuz. Nu inteleg de ce a fost asa apreciat de critici, pentru ca lucrurile reusite sunt foarte putine. Acestea sunt un inceput promitator cu cateva scene gore reusite si vreo zece minute aproape de final, care sunt atat de ciudate ca devin captivante. In rest, avem parte doar de o fetita, practic muta si de cateva femei de-a dreptul isterizate si exasperante.

Asta ma aduce la distributie. Putine sunt ocaziile cand filmele horror se bucura de participarea unor actori de prima mana. De obicei, la Hollywood, in astfel de filme joaca actori de mana a doua care fie vor sa isi relanseze cariera, fie vor sa isi faca una. De cele mai multe ori, acest efort se termina cu un esec rasunator. Acum, fiind vorba de un film european, avem de a face cu actori de mana a doua europeni, lucru care in acest caz cel putin se dovedeste a fi chiar mai rau. INterpretarile de aici sunt aproape gretoase.

Desi la inceput filmul pare provocator, diferit, imprevizibil si profund, se stinge destul de repede si se transforma intr-un film mediocru, cu lipsuri mari in firul logic. Din pacate, un incest amestecat cu putin sange se pare ca nu este suficient pentru a avea un film de succes.

Legendary (2010)

Gen: Sport

Distributie: John Cena, Patricia Clarkson, Danny Glover, Devon Graye, Madeleine Martin

Regizor: Mel Damski [a mai regizat: The Clark Family(2001), Their Second Chance(1997), The Care and Handling of Roses(1996), Wild Card(1992), Back to the Streets of San Francisco(1992)]

Incasari: 1.000.000 $

Nota Gealapa: 6.85
Metascore: 39/100

Un tanar tocilar se alatura echipei de wrestling a liceului, in incercarea de a-si reuni membrii familiei, care s-au indepartat unii de altii dupa moartea tatalui sau, o legenda a wrestlingului.

De ce o nota asa de mare? Pentru ca am o slabiciune pentru filmele despre sport si pentru ca pe langa numeroasele clisee, scenariul previzibil si unele dialoguri jenante, acest film are si partile lui bune. In ciuda tuturor lucrurilo care nu sunt in regula, filmul reuseste cumva sa impresioneze si sa fie sensibil, desi foloseste un narator. Cine mai foloseste un narator in 2015?

Distributia este punctul forte al filmului. Sa il pui pe John Cena sa joace rolul unui wrestler intr-un film despre sport, este ca si cum m-ai pune pe mine sa joc rolul unui betiv, intr-un film despre viata persoanelor supraponderale. Asta nu inseamna ca prestatia lui a dezvaluit vreo urma de talent actoricesc, oricat de mult mi-ar placea mie de el ca sportiv. Danny Glover este o prezenta discreta, dar care asigura un minim de clasa acestui film. Dintre toti insa, cel mai tare a stralucit si a reusit sa ridice nota filmului Patricia Clarkson, care a fost protagonista catorva scene emotionante si a fost destul de aproape sa imi smulga o lacrima.

Este poate cel mai bun film in care joaca John Cena, dar nu toti wrestlerii pot fi Dwayne Johnson cand vine vorba de actorie. Povestea reuseste sa fie inspirationala cat de cat, dar e genul ala de morala care mie nu imi place si anume, ca nu este totul sa castigi, important este sa participi. Mi se pare o mentalitate nesanatoasa care nu ar mai trebui promovata.

That Awkward Moment (2014)

Gen: Comedie

Distributie: Zac Efron, Michael B. Jordan, Miles Teller, Imogen Poots, Mackenzie Davis

Regizor: Tom Gormican [aflat la prima experienta ca regizor]

Buget: 8.000.000 $
Incasari: 30.000.000 $

Premii:
- Best Shirtless Performance (Zac Efron), MTV Movie Awards, 2014

Nota Gealapa: 6.45
Metascore: 36/100

Trei prieteni buni ajung in acel moment confuz al unei relatii, in care am fost cu totii, cand trebuie sa decizi "incotro se indreapta asta?".

Acest film nu primeste nota mai mare pentru lipsa de originalitate si previzibilitate. Este aceeasi vesnica poveste despre cat de prosti sunt barbatii si cum nu stiu ei sa pretuiasca o femeie pana nu o pierd. Apoi vine partea care, cel putin pentru noi barbatii romani, a stricat grav de tot piata romantismului. Inainte sa avem acces la tot felul de comedii romantice care mai de care mai siropoase, ca sa cuceresti o fata puteau fi suficiente un buchet de flori, o invitatie la film si o excursie la Eforie. Acum trebuie sa ai chei la parcuri private, sa desenezi inimioare pe cer, sa faci un flash mob sau sa ii scrii numele pe toate panourile publicitare din centru.

Distributia este foarte buna si este unul din punctele forte ale filmului. Zac Efron incepe sa arate ca este mai mult decat un papusel, lucru care personal ma deranjeaza. Imogen Poots este absolut superba iar Miles Teller este amuzant ca intotdeauna, doar ca nu prea poate fi credibil in rolul unui tip care face sex de cate ori si cu cine vrea. Chiar si asa Miles Teller este de departe cel ami amuzant dintre toti si cred in continuare ca este subestimat ca actor.

Recunosc totusi ca acest film este amuzant si m-a facut sa rad. Pe langa dialogurile foarte savuroase  naturaletea protagonistilor, care vine dintr-o chimie foarte buna, este cea care face diferenta. Pacat ca avem parte de niste personaje umplute cu toate cliseele din lume. Trailer:

Open Grave (2013)

Gen: Mister

Distributie: Sharlto Copley, Thomas Kretschman, Josie Ho, Joseph Morgan, Erin Richards

Regizor: Gonzalo Lopez-Gallego [a mai regizat: Apollo 18(2011), El rey de la montana(2007), Sobre el arco iris(2003), Nomadas(2001)]

Nota Gealapa: 6.50
Metascore: 33/100

Un barbat se trezeste in salbaticie, intr-o groapa plina cu cadavre fara sa isi poata aminti nimic si trebuie sa isi dea seama daca criminalul este unul din strainii care l-au salvat sau chiar el isusi.

Din pacate trebuie sa recunosc ca acest film este o dezamagire, desi nu aveam mari asteptari la inceput. Intriga este destul de buna, esti tinut in necunostiinta de cauza pana aproape de sfarsit iar suspansul si tensiunea cresc in permanenta odata cu trecerea timpului. Dupa ce am vazut trei sferturi din film, chiar credeam ca am dat peste unul din acele proiecte neasteptat de bune. Finalul este cel care strica tot filmul si iti lasa gustul amar al dezamagirii, ca ultima impresie. Deznodamantul duce filmul in banal si, cunoscand acum toate datele si privind retrospectiv, nimic nu ti se mai pare atat de interesant. A fost lasat oarecare loc si de un eventual sequel.

Distributia nu este cine stie ce, cel mai important nume fiind cel al lui Sharlto Copley. Nu asistam la vreo interpretare demna de premii, dar toti membrii distributiei au facut exact cat trebuiau sa faca pentru a mentine starea de suspans si credibilitatea personajelor, pana la un punct.

In acest caz, faptul ca mare parte din timp nu stii decat ce stiu si personajele si nimic in plus, functioneaza in avantajul filmului. Ma bucur ca nu au avut ideea creata sa ne invadeze cu explicatii sau, Doamne fereste, cu vreun narator.

Mr. Morgan's Last Love (2013)

Gen: Drama

Distributie: Michael Caine, Michelle Goddet, Jane Alexander, Gillian Anderson, Clemence Poesy

Regizor: Sandra Nettelbeck [a mai regizat: Helen(2009), Sergeant Pepper(2004), Bella Martha(2001), Mammamia(1998), Undestandig und kuhl(1996)]

Nota Gealapa: 7.10
Metascore: 36/100

El este un vaduv in Paris, care nu vorbeste deloc franceza; ea este o profesoara de dans care are mai utin de jumatate din varsta lui. Pot ei sa devina o familie, sau copii acestuia vor reusi sa opreasca relatia?

Din cand in cand apare cate un film care nu are cu ce sa te impresioneze decat cu sensibilitatea pe care o transmite. Asa este si acesta. O poveste bunicica si un scenariu excelent scris sunt singurele arme pe care acest film le are intr-o lume plina de efecte CGI si bugete de zeci de milioane de dolari. Intr-un cadru de vis, actiunea avanseaza intr-un rtm lent, perfect pentru a sorbi de-a dreptul dialogurile savuroase.

Distributia nu are nume in voga. Il are insa pe Michael Caine, un lord al meseriei de actor, care reuseste inca un rol bun, demn de renumele pe care il are. Distributia o are si pe Clemence Poesy, o tanara de care eu unul nu am auzit pana acum, dar care are o frumusete impresionanta, si nu ma refer la calitatile fizice, si are cea mai sensibila prestatie pe care am vazut-o de multa vreme.

Aceasta nu este o drama obisnuita si are multe lucruri care sa placa. In primul rand actoria, dar cand il ai pe Michael Caine nu poti sa te astepti decat la calitate. In al doilea rand cinematografia. Pe langa decorul de care aminteam mai devreme, trebuie mentionat si faptul ca este unul din putinele filme inregistrate chiar pe... film. Ar trebui sa apreciem asta. In al treilea rand, tentativa lui Michael Caine de a vorbi cu accent american este absolut hilara. Nu in ultimul rand, ochii lui Clemence Poesy cand zambeste; este absolut adorabila. Spre final intriga se complica si ritmul devine cumva dezordonat, in antiteza cu tot ce se intampla in film pana atunci. Nu stiu daca asta este neaparat un lucru bun.

The Boy Next Door (2015)

Gen: Thriller

Distributie: Jennifer Lopez, Ryan Guzman, Kristin Chenoweth, Ian Nelson, John Corbett

Regizor: Rob Cohen [a mai regizat: Alex Cross(2012), The Mummy: Tomb of the Dragon Emperor(2008), Stealth(2005), xXx(2002), The Fast and the Furious(2001)]

Buget: 4.000.000 $
Incasari: 36.000.000 $ (pana acum)

Premii:
- Best Scared-As-S**t Performance (Jennifer Lopez), MTV Movie Awards, 2015

Nota Gealapa: 5.50
Metascore: 30/100

O femeie casatorita proaspat maritata cade in bratele unui baiat mai tanar, proaspat mutat peste drum de casa ei, dar aventura lor torida ia o turnura periculoasa.

Am fost putin entuziasmat de acest film la inceput. nu o mai vazusem demult pe Jennifer Lopez e ecran. Din pacate, in afara de prezenta ei incantatoare, nu exista nimic notabil la acest film. Este doar un thriller marunt, plin de clisee, cu un sfarsit total nepotrivit. In afara de cateva scene de violenta destul de reusite, Rob Cohen, un regizor cu pretentii, nu a reusit mare lucru.

Distributia are destui actori consacrati mai degraba in filmele de televiziune, care au parut putin rutinati si nu foarte incantati ca fac parte din acest proiect. Jennifer Lopez chiiar s-a straduit si a reusit cea mai decenta prestatie, atat cat i-a permis un scenariu previzibil cu dialoguri idioate. In plus, scena de sex in care este protagonista reprezinta highlightul acestui film si dovada ca anii parca nu au trecut deloc peste ea. In plus, J Lo ne asigura ca si-a filmat singura "cascadoriile".

Dialogurile propuse de scenariu si unele scene cel mai probabil va vor face sa radeti, ceea ce pentru un thriller nu este tocmai de dorit. Finalul este oate cel mai rau lucru la acest film. Este atat de sec, incat am ramas secunde bune uitandu-ma la generic sperand sa mai apara vreo scena care sa salveze imresia, dar nu a fost sa fie. Trailer:

The DUFF (2015)

Gen: Comedie

Distributie: Mae Whitman, Bella Thorne, Robbie Amell, Bianca A. Santos, Skyler Samuels

Regizor: Ari Sandel [aflat la primul lungmetraj]

Buget: 8.500.000 $
Incasari: 35.000.000 $ (pana acum)

Nota Gealapa: 6.75
Metascore: 56/100

O eleva in ultimul an de liceu porneste o mini-revolutie sociala dupa ce afla ca a fost etichetata ca fiind o DUFF (Designated Ugly Fat Friend) de catre prietenele ei mai frumoase si mai populare.

Filmul ne prezinta vesnica poveste a ratustii urate din liceu, fata care nu se incadreaza in tipare dar care descopera sensul vietii chiar inainte de balul de absolvire si ne copleseste cu lectii de viata. Desi toate cliseele sunt prezente, filmul primeste nota mare pentru ca este adaptat la vremurile moderne si este foarte actual, iar scenariul propune destule dialoguri interesante si amuzante.

Distributia nu este ticsita de nume cunoscute. Are cativa actori experimentati, dar de rang secund si cativa tineri aspiranti la o viata de lux si decadenta. Din fericire, chimia dintre ei a fost foarte buna si, desi nu cred ca va castiga cineva vreun premiu pentru interpretare, avem parte de prestatii pline de naturalete si destul de credibile.

Daca aveti varsta potrivita s-ar putea sa aveti senzatia ca va recunoasteti pe voi sau pe prietenii vostri in unele din personaje. Partile negative sunt previzibilitatea, aproae inevitabila in astfel de filme si faptul ca uneori este prea serios pentru o comedie. Daca se intamla sa fi citit cartea si v-a placut, va avertizez ca, desi numele este acelasi, intriga din film nu are nici o legatura cu cea din roman.

Kingsman: The Secret Service (2014)

Gen: Actiune

Distributie: Colin Firth, Taron Egerton, Samuel L. Jackson, Mark Strong, Sofia Boutella

Regizor: Matthew Vaughn [a mai regizat: X-Men: First Class(2011), Kick-Ass(2010), Stardust(2007), Layer Cake(2004)]

Buget: 81.000.000 $
Incasari: 700.000.000 $

Premii:
- Best British Film, Empire Awards UK, 2015
- Best Male Newcomer (Taron Egerton), Empire Awards UK, 2015

Nota Gealapa: 8
Metascore: 58/100

O organizatie secreta racoleaza un tanar deloc rafinat, dar plin de potential, pe care il introduc intr-un program de training ultra-competitiv, tocmai cand apare o amenintare globala din partea unui geniu al tehnologiei.

Se pare ca britanicii a reusit in sfarsit sa se ridice la inaltimea Hollywoodului, si au inteles cum se face un film de succes. Acesta are de toate. Desi este un film cu spioni, are un suflu nou, este plin de tensiune, suspans, ironie si autoironie. In egala masura si film de actiune si comedie, aceasta productie este eleganta, puternica si, desi dureaza mai bine de doua ore, o sa vreti sa nu se mai termine. As spune ca notele mici primite din partea criticilor americani sunt o forma de invidie.

Ca sa se asigure ca totul este cum trebuie, distributia a apelat si la cateva nume mari de peste ocean, astfel ca Samuel L. Jackson este antagonistul acestui film, un personaj negativ inspaimantator, dar care ironizeaza toate personajele negative din filmele de gen. Cand vine vorba de eroul rincipal, cinematografia britanica a scos din maneca un as la care nu se astepta nimeni. Nu stiu cati auzisera de Taron Egerton inainte de acest film, eu unul cu siguranta nu, dar sunt convins ca vor auzi de el de acum inainte. Cvasi-debutantul face un rol foarte bun, care ii va propulsa cariera.

Nu lasati intriga, aparent banala, sa va pacaleasca. Filmul este fantastic. Replicile sunt foarte amuzante; sunt ca Bond, dar adus in timpurile noastre. Scenele de arte martiale i-ar face gelosi pe cei din Matrix, iar actiunea, sustinuta de gadgeturi moderne, reuseste sa fie shakespeariana cateodata. Coloana sonora contribuie si ea din plin la succesul filmului. Daca in filmele de la Hollywood de multe ori eroul negativ are un accent britanic, aici este exact invers. La final, aveti grija sa nu ratati scena bonus din timpul genericului. Trailer:

Skinwalker Ranch (2013)

Gen: Horror

Distributie: Britani Bateman, Taylor Bateman, Steve Berg, Michael Black, Erin Cahill

Regizor: Devin McGinn [aflat la rima experienta ca regizor]

Nota Gealapa: 5.60

O echipa de oameni de stiinta investigheaza si documenteaza fenomenele paranormale care inconjoara disparitia unui baiat de 10 ani. Filmul este inspirat de fapte reale care au socat comunitatile care cerceteaza evenimente paranormale din intreaga lume.

Eu dispretuiesc sincer filmele ieftine filmate la persoana intai, pentru "realism". Primele doua-trei au fost interesante, dar acest mod de a filma s-a transformat intr-o moda pentru toti "saracii" care vor sa faca un film. Prin urmare, acest film a plecat cu o bila neagra din start din punctul meu de vedere, dar va sfarsi in colectia mea personala. Nu este vreo capodopera, nu este vreo minune a tehnicii dar are alte avantaje. Are la baza un caz real solid, care a facut si inca face valva peste ocean, iar zona la care se face referira este acum puternic militarizata, lucru care creste banuielile si te face sa fii atent de la inceput. Apoi, modul cum este redata povestea este gandit si executat foarte bine. Filmul te loveste puternic de la inceput si nu ai timp nici macar sa desfaci punga de popcorn, dupa care iti mai da cateva secunde sa termini aceasta actiune si apoi te tine intr-un suspans continuu pana la final.

Distributia nu prea conteaza in filmele filmate stfel si asta este un lucru bun, pentru ca daca cei care au luat parte la acest proiect ar fi trebuit sa fie si buni actori, probabil ar fi clacat. Prestatiiile lor sunt decente si suficient de credibile pentru a-i tolera.

Bineinteles ca filmul nu este doar lapte si miere. Efectele bune sunt la fel de multe ca si cele nereusite, calitatea imaginii in astfel de filme lasa de dorit si, fiind inspirat dintr-un caz real, lipseste cursivitatea pe care un scenariu ar fi putut-o oferi precum si un deznodamant clar si lamuritor. Ramane oricum una din placerile mele vinovate. Trailer:

Mandela: Long Walk to Freedom (2013)

Gen: Biografic

Distributie: Idris Elba, Naomie Harris, Terry Pheto, Tony Kgoroge, Riaad Moosa

Regizor: Justin Chadwick [a mai regizat: The Money(2014), Stolen(2011), The First Grader(2010), The Other Boleyn Girl(2008)]

Buget: 35.000.000 $
Incasari: 10.000.000 $

Filmul a obtinut 8 premii, printre care:
- Best Original Song - Motion Picture, Golden Globes SUA, 2014
- Capri Actor Award (Idris Elba), Capri Hollywood Awards, 2013
- Capri Song Award, Capri Hollywood Awards, 2013
- Capri Supporting Actress Award (Naomie Harris), Capri Hollywood Awards, 2013
- Cinema for Peace Honorary Award, Cinema for Peace Awards, 2014


Nota Gealapa: 7.55
Metascore: 60/100

O crocnica a vietii lui Nelson Mandela din copilarie, din satul natal, pana la alegerea sa ca presedinte al Africii de Sud. 

Indiferent de cate ori a fost facut un subiect, daca acesta este bun, are substanta si este tratat serios din el va iesi un proiect de succes de fiecare data. Senzatia pe care o transmite cel mai puternic acest film este cea de forta. Forta si determinarea personajului principal patrund dincolo de ecran cu multa usurinta. Un buget decent au asigurat un realism foarte bun, dar din pacate astfel de filme nu sunt suficient de mainstream pentru a fi un succes la box office.

Distributia nu este una care sa te dea pe spate si este posibil ca singurul nume care sa va sune familiar sa fie cel al protagonistului. In acest caz asta nu conteaza absolut deloc. Fiecare actor, cunoscut sau nu, s-a potrivit foarte bine cu personajul sau, iar Idris Elba a reusit unul din rolurile sale de referinta. A fost impresionant.

Ca aspecte negative as mentiona importanta redusa sau lipsa aducerii in discutie a unor personaje cheie din acele vremuri precum si prezentarea mult prea sumara a ororilor care aveau loc atunci. Asta poate face un spectator neinformat sa nu aiba un erou negativ impotriva caruia sa-si concentreze energia negativa. 

In timpul premierei acestui film in Londra, surorile Zindzi Mandela si Zenani Mandela, care erau in public, au fost sunat si anuntate ca tatal lor, Nelson Mandela tcmai a murit. Cand au fost intrebate daca doresc sa fie amanata premiera, acestea au insistat ca filmul sa ruleze asa cum a fost planificat. Vestea trista nu a fost impartasita cu ceilalti membri ai publicului, care au vizionat filmul fara sa stie ce tocmai se intamplase. Abia dupa ce a rulat si genericul, co-producatorul Anant Singh a urcat pe scena si a impartasit vestea trista cu toata lumea. Timp de doua minute s-a tinut un moment de reculegere intr-o liniste totala, ca semn de respect. Trailer: