Transformers: Age of Extinction (2014)

Gen: SF

Distributie: Mark Wahlberg, Nicola Peltz, Jack Reynor, Stanley Tucci, Kelsey Grammer

Regizor: Michael Bay [a mai regizat: Pain & Gain(2013), Transformers: Dark of the Moon(2011), Transformers: Revenge of the Fallen(2009), Transformers(2007), The Island(2005)]

Buget: 210.000.000 $
Incasari: 1.913.000.000 $

Nota Gealapa: 6.55
Metascore: 32/100

Un mecanic si familia lui se alatura autobotilor, cand acestia sunt vanati de un vanator de recompense din alta lume.

Aceasta trilogie confirma regula aproape oricarei trilogii, si anume ca cu cat inaintam in serie, filmele sunt din ce in ce mai slabe. Acesta este cu siguranta cel mia prost film al seriei Transformers. Dureaza aproape trei ore, dar cate lute intre roboti sa suporti? Chiar si asa, efectele si anumite scene sunt foarte bune. Este aproape imposibil sa o dai in bara total, cand ai pe mana un buget colosal. In ciuda sumei aberante de bani avuta la dispozitie, se simte criza si la Hollywood, altfel nu ar fi avut ce sa caute in china pentru filmari. Partea proasta e ca se pare ca va urma inca o continuare, care probabil va fi si mai slaba.

In distributie vad o imbunatatire, fata de celelalte filme, in sensul ca de aceasta data macar avem de a face cu barbati adevarati, care reusesc sa fie credibili in postura de duri, atat de credibil cat poti fi intr-un film cu roboti extraterestri. Era doar o chestiune de timp pana Mark Wahlberg, care e pe cale sa monopolizeze Hollywoodul, sa ia o bucatica si din aceasta franciza. Macar isi face singur cascadoriile.

Ce este foarte sacaitor, este plasarea de produse aproape la fiecare scena. Cadre lungi in care protagonistii beau diverse branduri de bere sau sucuri, americani sau asiatice, anouri publicitare cu masini pe toate cladirile etc.

Tokarev (2014)

Gen: Actiune

Distributie: Nicolas Cage, Rachel Nichols, Max Ryan, Michael McGrady, Peter Stormare

Regizor: Paco Cabezas [a mai regizat: Carne de neon(2010), Aparecidos(2007), Invasion Travesti(2000)]

Buget: 21.000.000 $

Nota Gealapa: 5.60
Metascore: 28/100

Cand fiica lui este rapita, un fost criminal isi reuneste fosta echipa pentru a-si face singur dreptate.

Intriga este una interesanta, dar, din pacate, povestea este pusa in scena intr-un mod total neplauzibil iar micile detalii inlatura orice urma de credibilitate a filmului. Aceasta productie nu ofera nimic special; nici unul din lucrurile binevenite in filmele de actiune: efecte speciale, urmariri de masini etc. Singurul lucru pozitiv este putina tensiune pe care o impartaseste din cand in cand.

Distributia este una versata, cu nume importante in industrie dar in care se remarca mai degraba ersonajele secundare. Nu pot sa imi dau seama cum Nicolas Cage inca mai pacaleste regizori ca este potrivit in rolul durului. In ultima vreme are si ghinionul de a participa numai in filme de rahat. Atata suprainterpretare nu am mai vazut decat in Betty cea urata. Din fericire, actorii distribuiti in rolurile suport pentru Cage pastreaza aparentele unei gasti imbatabile.

Aceasta versiune mai proasta a filmului Taken, este plina de clisee ale genului si de stereotipuri legate de mafie. Finalul nu exceleaza nci el la capitolul logica. Cred ca singurul motiv pentru care Cage a acceptat sa participe la proiect este faptul ca este un fan declarat al lui Paco Cabezas si al filmelor lui anterioare.

Smiley Face (2007)

Gen: Comedie

Distributie: Anna Farris, John Krasinski, Adam Brody, Danny Masterson, Jane Lynch

Regizor: Gregg Araki [a mai regizat: White Bird in a Blizzard(2014), Kaboom(2010), Mysterious Skin(2004), This is How the World Ends(2000), Splendor(1999)]

Incasari: 10.000 $

Nota Gealapa: 6.15
Metascore: 71/100

O tanara actrita are o serie de aventuri esuate, dupa ce mananca briosele speciale ale colegului ei de camera.

Desi pare o idee interesanta pentru o comedie, care ofera destule posibilitati, aceasta poveste este pusa in scena intr-un mod lamentabil care a transformat acest film intr-unul de duzina. Actiunea nu are inceput, nu are logica, nu are un sfarsit sau un deznodamant. Singurele lucruri bune sunt cele cateva scene amuzante pe care le ofera.

Distributia este formata din nume cunoscute, dar nu foarte importante in industrie. Interpretarile sunt in nota filmului, adica mediocre. Protagonista, cunoscuta din filme ca Scary Movie, are acelasi gen de interpretare si aici, numai ca acum, nefiind ceva nou, prestatia ei este de-a dreptul iritanta si ma face sa cred ca nu este in stare sa duca la capat un alt fel de rol.

Pentru ca tot filmul se concentreaza in jurul unui personaje si unei protagoniste slabe, restul actorilor au beneficiat de personaje insuficient dezvoltate si nu li s-a oferit vreo sansa reala de a contribui pozitiv la acest film. Singurul lucru interesant este vocea de povestitor a lui Roscoe Lee Browne.

Battle of the Year (2013)

Gen: Musical

Distributie: Josh Holloway, Laz Alonso, Josh Peck, Caity Lotz, Chris Brown

Regizor: Benson Lee [a mai regizat: Planet B-Boy(2007), Miss Monday(1998)]

Buget: 20.000.000 $
Incasari: 26.100.000 $

Nota Gealapa: 5.90
Metascore: 29/100

Batalia anului atrage cele mai bune echie din intreaga lume, dar americanii nu au mai castigat de 15 ani. Ei se hotarasc sa adune cei mai buni dansatori din intreaga tara si sa aduca trofeul unde ii este locul.

Originalitatea este zero la acest film. Nici macar miscarile de dans nu sunt cele mai interesante pe care le-am vazut. In plus, acest subiect tinde sa se arda mai repede decat altele despre care se fac filme incontinuu. Pana la urma cate filme cu break dance, street dance sau orice altfel de dans sa vezi, mai ales ca in toate avem parte de cate o echipa de oameni care nu se inteleg, apoi devin cei mai buni prieteni si odata cu asta si cei mai buni dansatori.

Distributia nu este una stralucita si nimeni nu iese in evidenta printr-o interpretare notabila. Asa cum am mai spus, este greu sa gasesti dansatori care sa fie buni actori, sau actori care sa fie buni dansatori. Peste toti este Chris Brown, care este la fel de enervant ca si in realitate.

Desi scenariul propune o multime de personaje, care, din lipsa de timp, nu au fost dezvoltate suficient, filmul are totusi un fir logic. Cateva din miscarile de dans sunt si ele bune si cam la asta se rezuma partile bune ale acestui film. Cei care sunt ahtiati dupa filmele cu battleuri de dans, pentru ca ma gandesc ca exista o nisa si pentru asa ceva, il vor indragi; restul, mai putin.

The Barrens (2012)

Gen: Horror

Distributie: Stephen Moyer, Mia Kirshner, Allie MacDonald, Peter DaCunha, David Keeley

Regizor: Darren Lynn Bousman [a mai regizat: Angelus(2014), The Devil's Carnival: Alleluia!(2014), The Devil's Carnival(2012), 11-11-11(2011), Mother's Day(2010)]

Nota Gealapa: 5.15

Un tata isi duce sotia si cei doi copii intr-o excurise cu cortul si ajunge sa creada ca familia ii este bantuita de un mostru din legendele locale cunoscut sub numele de Diavolul din New Jersey.

Filmul are o intrige foarte slaba, pusa in scena intr-un mod la fel de subtire si anostcare tradeaza in fiecare cadru si o oarecare insuficienta materiala. Producatorii au incercat sa faca din acest film si unul psihologic care sa deuteze spectatorii intr-un mod pozitiv, dar s-au sabotat singuri cu un inceput care tradeaza in mare masura deznodamantul. Chiar si asa, filmul primeste nota de trecere din doua motive.

Primul este interpretarea lui Stepphen Moyer, singurul membru al distributiei care are o interpretare reusita. Straduinta lui de a ridica filmul este vizibila in fiecare scena, dar din pacate nu este suficienta pentru a schimba impresia generala. Restul numelor au fost relativ anonime inainte de aparitia in acest film si au ramas la fel pana in ziua de azi.

Al doilea motiv pentru care filmul rimeste nota de trecere este finalul, care te pune pe ganduri si te face sa te indoiesti de ce este real sau nu, asta in ciuda unui inceput care, asa cum spuneam mai sus, dezvaluie in mare masura deznodamantul. Ar trebui ca producatorii de la Hollywood sa caute si alte legende populare americane cu monstri si sa mai vedem si noi filme horror originale. Parca sunt prea multe remakeuri pe piata. Trailer:

The Stepfather (2009)

Gen: Thriller

Distributie: Penn Badgley, Dylan Walsh, Sela Ward, Amber Heard, Sherry Stringfield

Regizor: Nelson McCormick [a mai regizat: Killing Kennedy(2013), Prom Night(2008), Global Frequency(2005), Control Factor(2003), Operation Sandman(2000)]

Incasari: 30.000.000 $

Nota Gealapa: 6.50
Metascore: 33/100

Un tanar care se intoarce acasa dupa ce a fost la o scoala militara o gaseste pe mama lui indrogostita de un barbat, care deja s-a mutat la ei acasa. Pe masura ce cei doi se cunosc mai bine, baiatul devine din ce in ce mai suspicios la adresa noului sau tata.

Filmul are o intriga interesanta, dar tot misterul este dezvaluit practic in primele cadre iar pana la sfarsit numaram minutele pana la un final absolut previzibil. Fara aceasta greseala, cred ca filmul ar fi fost mult mai interesant si invalui in mister. In plus, daca as fi femeie, as fi foarte revoltata dupa ce as vedea acest film pentru ca inteligenta feminina ne este prezentata ca o exceptie, in rst femeile fiind portretizate ca niste creaturi fara pic de minte si usor de manipulat.

Distributia are in componenta nume experimentate, care ne ofera interpretari corecte, fara sa de-a pe din-afara de talent si fara sa ne faca sa empatizam in totalitate cu vreun personaj. Ca sa fiu in aceeasi linie cu filmul, ii pot remarca doar e protagonistii masculini  ca avand interpretari putin peste restul membrilor distributiei.

Per total, filmul nu impresioneaza, poate pentru ca noi inceem sa avem asteptari din ce in ce mai mari de la filme. Acesta, nu are deloc un aer modern si aduce mai degraba a thriller din anii '50. Ca aspect pozitiv trebuie sa amintesc ca filmul nu apeleaza la scene sexuale sau sangeroase exagerate doar pentru a mai atrage o nisa de oameni. Din acest punct de vedere filmul poate fi vizionat cu toata familia si va fi, dupa ce trageti linie, o exerienta agreabila.Trailer:

My Sassy Girl (2008)

Gen: Romantic

Distributie: Elisha Cuthbert, Jesse Bradford, Austin Basis, Chris Sarandon, Jay Patterson

Regizor: Yann Samuel [a mai regizat: The Great Ghost Rescue(2011), La guerre des boutons(2011), L'age de raison(2010), Jeux d'enfants(2003)]

Nota Gealapa: 7.25

Un barbat sensibil (baiatul mamei), care are toata viata planificata, ajunge sa fie simpatizat, indragit si mai apoi parasite de cea mai evaziva femeie din istoria femeilor.

Filmul ne prezinta o poveste de dragoste ciudata, de multe ori ilogica si de neinteles, dar in acelasi timp, intr-un mod ciudat, foarte agreabila. Desi incearca sa iasa cat de cat din tipare, nu scapam in totalitate de cliseele clasice ale filmelor de gen.

Distributia, desi nu se bucura de prezenta vreunui monstru sacru al cinematografiei, contine destule nume sufficient de experimentate pentru a oferi credibilitate personajelor siasistam la cateva interpretari corecte, in ciuda unei lipse de compatibilitate intre cei doi protagonisti.

Filmul este un remake, deci, din start, nu putem veorbi de originalitate, dar chiar daca ne prefacem ca ar fi un film nou, datorita prezentei cliseelor de care aminteam mai sus, senzatia este tot de film tipic de dragoste. Ca parte pozitiva, spre deosebire de alte productii de gen, acest film transmite si un mesaj, pe care nu o sa il dezvalui aici, ca sa va fac sa va uitati la film. Trailer:

Trailer Preview for My Sassy Girl on TrailerAddict.

The Final (2010)

Gen: Thriller

Distributie: Marc Donato, Jascha Washington, Whitney Hoy, Justin Arnold, Lindsay Seidel

Regizor: Joey Stewart [aflat la primul lung metraj]

Buget: 1.000.000 $

Nota Gealapa: 5.95

Un grup de elevi nepopulari se razbuna e colegii lor care ii chinuie in fiecare zi.

Un fel de Razbunarea tocilarilor varianta horror, acest film este plin de bune intentii, dar realizarea este precara. Desi incearca sa scuze prezenta tuturor cliseelor din filmele horror, facandu-le parte din poveste, acestea sunt in continuare la fel de deranjante ca in orice alt film.

Distributia este plina de ilustri necunoscuti de care veti mai auzi in aceeasi masura in care mai auziti azi de trupele care au avut hituri de vara in anii '90.  Nu putem remarca absolut nici o prestatie decat daca vrem sa o facem intr-un mod peiorativ.

Povestea este slaba si isi dezaluie orice umbra de mister in rimele zece minute. Spre lauda producatorilor, macar nu au incercat sa compenseze toate lipsurile cu scene de sex inutile si explicite, desi ar fi fost binevenite in contextul plictisitor al filmului.

Se pare ca filmul ar avea ceva legatura cu niste evenimente reale. Atat de profesionist a fost realizat acest film, incat intr-o scena in acre cineva trebuia torturat cu ace, acestea au trecut prin protectia actorului respectiv si i-au gaurit serios piele. Prea multe nu sunt de zis despre acest film, asa ca las trailerul sa incerce sa va convinga:

The ABCs of Death (2012)

Gen: Horror

Distributie: Ingrid Bolso Berdal, Ivan Gonzalez, Kyra Zagorsky, Neil Maskell, Michael Smiley

Regizor: Kaare Andrews [a mai regizat: Altitude(2010), Cabin Fever: Patient Zero(2014)]

Incasari: 100.000 $

Nota Gealapa: 5.10
Metascore: 43/100

O antologie cu 26 de capitole care portretizeaza ciudateniile mortii si frumusetea ei brutala.

Producatorii acestui film au ales 26 de regizori si le-a dat fiecaruia cate o litera din alfabet. Ei au ales cate un cuvant care incepe cu aceasta litera si au facut cate un scurt metraj despre moarte care sa aiba legatura cu respectivul cuvant. Ideea este foarte originala si merita apreciata. Mai departe, insa, alegerea regizorilor nu stiu dupa ce criterii a fost facuta, dar rezultatul a fost un fiasco. Unele filmulete sunt niste scurt metraje horror foarte reusite, cateva sunt amuzante dar marea majoritate sunt doar scarboase si ciudate. In acest sens, mentionez ca cele de origine japoneza au castigat detasat, fiind de-a dreptul bolnave.

Nu are rost sa mentionez pe cineva din distributie sau vreun regizor anume, pentru ca desi cateva nume sunt cunoscute, rolurile sunt infime si nu poate fi vorba aici de vreo interpretare notabila. Cei mai multi sunt si ei la fel de ciudati ca filmele in care apar.

Ma asteptam ca acest film sa fie o competitie intre acesti regizori pentru cel mai bun segment horror, dsar cometitia a fost mai degraba pentru cel mai absurd, scandalos, ultra-violent, hipersexual sau toate astea combinate. Maxim 10 din cele 26 de filme sunt ok, dar nu o sa mentionez literele pentru a nu strica surpriza. Tot ce pot sa spun este ca, se vede mana unor regizori experimentati cum ar fi: Marcel Sarmiento, Andrew Traucki, Thomas Malling, Lee Hardcastle, Ben Wheatley, Kaare Andrews, Jon Schnepp sau Jason Eisener.

Trailer:

Nature Calls (2012)

Gen: Comedie

Distributie: Patton Oswalt, Johnny Knoxville, Rob Riggle, Maura Tierney, Joshua Ormond

Regizor: Todd Rohal [a mai regizat: ABCs of Death 2(21014), The Catechism Cataclysm(2011), The Guatemalan Handshake(2006)]

Incasari: 1.000 $

Nota Gealapa: 4.25
Metascore: 30/100

Rivalitatea dintre doi frati total diferiti, care nu s-au inteles niciodata foarte bine, atinge noi culmi atunci cand unul dintre ii rapeste pe toti copii de la petrecerea fiului fratelui sau, pentru a-i duce intr-o excursie cu cortul.

Cea mai trista comedie pe care am vazut-o de multa vreme si cand spun trista ma refer la faptul ca nu imi aduc aminte ca acest film sa imi fi smuls macar un zambet timp de mai bine de o ora. Nici nu stiu de unde sa incep cu enumerarea problemelor. Intriga este extrem de slaba, scenariul absolut lamentabil iar actiunea in loc sa avanseze cursiv topaie din loc in loc si sare peste niste detalii care ar fi sot de folos.

Distributia nu este formata deloc din anonimi si ma face sa ma intreb cum Dumnezeu niste nume respectate cat de cat in industrie au acceptat sa se compromita puneandu-si numele pe acest proiect. e langa faptul ca li s-au atribuit personajele in mod eronat (cine crede vreodata ca Patton Oswalt este vreun adept al campingului?), nu a existat nici un fel de compatibilitate intre protagonisti iar scenariul i-a ingropat definitiv.

Nu am avut nici un fel de asteotari de la acest film. Ma gandeam ca voi asista la o comedie de mana a doua, sa numesti acest film o comedie este o exagerare. Imi permit si eu o gluma proasta cum au fost toate din acest film: Patrice O'Neal a murit la scurta vreme dupa ce a participat la filmarile acestui proiect; cred ca de rusine. Trailer:

Spiders (2013)

Gen: Thriller

Distributie: William Hope, Shelly Varod, Brian Hankey, Patrick Muldoon, Sydney Sweeney

Regizor: Tibor Takacs [a mai regizat: Bunks(2013), Meteor Storm(2010), Lies & Illusions(2009), NYC: Tornado Terror(2008), Meha Snake(2007)]

Buget: 7.000.000 $

Premii:
- Best Director, 3D Film Festival, 2012
- Best Native 3D Feature Film (non-animated), 3D Film Festival, 2012

Nota Gealapa: 4.65

O statie spatiala ruseasca se prabuseste in tunelul metroului din New York si astfel se descopera o specie de paianjeni veninoosi care in contact cu oxigenul devin uriasi si creeaza haos in oras.

Intriga acestui film este mai slaba decat Gabriela Szabo cand era in activitate. Nu poti sa vii sa imi spui ca niste paianjeni, indiferent de ce mutatii au suferit si ce experimente s-au facut pe ei, au supravietuit 30 de ani in spatiu si, apoi, si unei caderi pe pamant si reactia mea de spectator sa fie: ba esti prost? asta chia se poate intampla.

Distributia este compuse din destule nume cunoscute. Din pacate, sunt nume cunoscute tot din acest gen de filme proaste, asa ca nu poate fi vorba de vreo interpretare reusita cand ai de a face cu scenariu infantil si ilogic si cu actori lafonati in acest gen de filme. Singurul care nu a fost penibil si da impresia ca a urmat macar un curs de actoria la un moment dat in vata lui este Patrick Muldoon.

Filmul are cateva efecte interesante, dar care isi pierd din valoare atunci cand, de exemplu, tu ca grafician faci un mega paianjem super fioros, iar sunetistul vine dupa tine si il face sa raga ca un leu sau sa urle ca un elefant. Probabil ca daca l-as fi vazut in 3D, cum a fost recomandat de producatori, as fi fost impresionat de efecte si nu as mai fi fost atat de carcotas; nu se stie.

Oricat de proaste ar fi aceste filme ieftine cu monstri se pare ca ajung periodic sa vad cate unul; cred ca sunt placerea mea vinovata. As putea sa le compar cu masturbarea: nu este la fel de buna ca originalul, te incearca un sentiment de vina dupa ce termini, dar, cumva, din cand in cand, este necesara. Trailer:

Grave Encounters (2011)

Gen: Horror

Distributie: Ben Wilkinson, Sean Rogerson, Ashleigh Gryzko, Merwin Mondesir, Juan Riedinger

Regizor: Colin Minihan [a mai regizat: Extraterrestrial(2014)]

Buget: 1.000.000 $

Nota Gealapa: 6.65
Metascore: 33/100

Pentru a realiza un episod al unei emisiuni care incearca sa gaseasca fantome, o echipa de productie se incuie este noapte in intoeriorul unui ospiciu abandonat, despre care se banueste a fi bantuit.

O sa incep cu defectul principal al filmului, si anume ca este filmatr gen reality show, ceea ce insufla saracie de la inceput si scade asteptarile instantaneu. Partea buna este ca, avand asteptarile reduse spre zero, atunci cand apar scenele bune o sa fiti extrem de placut surprinsi. Sunt cateva momente care te vor face sa tresari fie de spaima, fie de scarba. O alta calitate a acestui film este ca a fost produs de canadieni si nu are nimic de a face cu Hollywoodul.

Distributia este alcatuita din nume semi-anonime care nu se remarca rin nimic, dar nici nu au prestatii foarte proaste. Ei ne ofera maximum ce se poate asteta de la un film reality show. Ce-i drept, bugetul extrem de redus al filmului, nu a permis cooptarea de actori cat de cat profesionisti si in rolurile secundare, ceea ce creeaza o discrepanta si o lipsa de chimie intre personaje.

Ca si parte negativa a scenariului as spune ca nu ofera concluzii si nu este vorba neaarat despre deznodamantul final, dar, pe parcurs, se intampla anumite lucruri si dispar anumiti oameni iar explicatiile si cu privire la "ce" si "de ce" li se intampla lipsesc cu desavarsire.

Va recomand sa nu ocoliti acest film, daca nu cautati neaparat originalitate. Filmul imprumuta idei din alte filme horror de succes, dar nu le foloseste ieftin. Regizorul creste tensiunea excelent pana la momentele de groaza, ajutat si de un decor de-a dreptul sinistru. 

Prisoners (2013)

Gen: Thriller

Distributie: Hugh Jackman, Jake Gyllenhaal, Viola Davis, Maria Bello, Terrence Howard

Regizor: Denis Villeneuve [a mai regizat: Enemy(2013), Incendies(2010), Polytechnique(2009), Maelstrom(2000), Un 32 aout sur terre(1998)]

Buget: 46.000.000 $
Incasari: 185.000.000 $

Nota Gealapa: 8.25
Metascore: 74/100

Cand fiicele a doi vecini si prieteni sunt rapite, unul dintre iei se hotaraste sa ia ancheta in propriile maini, cand i se pare ca pistele urmarite de politie nu duc nicaieri. Cat de departe este dispus sa mearga un tata disperat pentru a-si proteja familia?

Asa se face. Nu am vazut nici un trailer inainte sa vad acest film si nici nu auzisem de el, asa ca nu am avut nici un fel de asteptari. Dupa primele 30 de minute am crezut ca mi-am dat seama de cum se va termina si ca va fi inca un film previzibil. Din fericire, m-am inselat teribil. A doua jumatate a filmului are atatea intorsaturi incat ajungi sa renunti sa iti dai seama ce se intampla si astepti cuminte si spasit finalul. Una din cele mai bune povesti pe care le-am vazut in ultima vreme, cu un scenariu pe masura.

Distributia este si ea la inaltime. In afara de Jake Gyllenhaal, a carui prestatie mi s-a parut relativ slabute, restul actorilor reusesc niste roluri foarte bune, in frunte cu Hugh Jackman, care pur si simu straluceste in acest film.

Suspansul este omniprezent in acest film. Regizorul canadian, obisnuit cu acest gen de filme, creaza tensiune inca din primele cadre si o tine asa mai bine de doua ore. Scenariul, care pare a expune in prima faza inca o poveste de serie cu rapire de copii, sare din cliseele Hollywoodiene si ajunge sa ridice niste probleme serioase de moralitate. Cu siguranta, acest film nu este pentru cei slabi de ingeri si nu imi explic de ce a avut doar o nominalizare la Oscar.

Trailer:

John Dies at the End (2012)

Gen: Fantastic

Distributie: Chase Williamson, Rob Mayes, Paul Giamatti, Clancy Brown, Glynn Turman

Regizor: Don Coscarelli [a mai regizat: Bubba Ho-Tep(2002), Phantasm IV: Oblivion(1998), Phantasm III: Lord of the Dead(1994), Survival Quest(1988), Phantasm II(1988)]

Incasari: 1.000.000 $

Nota Gealapa: 6.15
Metascore: 53/100

Un dealer neimportant imprastie un drog care te poarta in alte dimensiuni, al carui efect secundar este ca unii consumatori nu se mai intorc oameni. Responsabilitatea salvarii intregii lumi cade pe umerii a doi tineri fara nici un viitor.

Acesta este cel mai fara de sens film pe care l-am vazut de ceva vreme incoace. Am mai vazut filme fantastice, a caror actiune se desfasura in tot felul de lumi si unversuri paralele sau imaginare, dar care macar urmareau un fir logic. Acest film, insa, cred ca va da nastere unui nou gen de filme: cel absurd. Dureaza o eternitate pana piesele din puzzle incep sa formeze o imagine si pana acest film reuseste sa ofere un fir de logica si inteles intregii actiuni.

Distributia nu este stralucita deloc si, completata cu un scenariu aberant, au rezultat niste prestatii de toata jena, Singurul actor care reuseste sa scoata cat de cat capul din mocirla de rahat, desi are un rol minor, este Paul Giamatti.

Sa zicem totusi ca acest film poate nu este pentru oricine si se adreseaza unui public restrans, amator de astfel de filme. Recunosc ca are si cateva parti interesante, pe care nu o sa le enumar aici ca sa nu stric surpriza pentru cei putini care vor dori sa vada si ei filmul, dar din punctul meu de vedere... va recomand cartea.

Argo (2012)

Gen: Drama

Distributie: Ben Affleck, Bryan Cranston, John  Goodman, Alan Arkin, Victor Garber

Regizor: Ben Affleck [a mai regizat: The Town(2010), Gone Baby Gone(2007)]

Buget: 44.500.000 $
Incasari: 427.000.000 $

Nota Gealapa: 7.95
Metascore: 86/100

Deghizandu-se in producator de filme, un agent CIA declanseaza o operatiune periculoasa de salvare a sase cetateni americani captivi in Teheran, in timpul crizei cu ostateci din Iran, in anul 1980.

Povestea ar fi fost una foarte buna, indiferent cine ar fi nascocit-o. Acest film este ecranizarea unei povesti reale, ceea ce face filmul si mai impresionant. Faptul ca astfel de lucruri se intampla in realitate, te face sa crezi ca poate si alte lucruri incredibile vazute prin filmele cu  politisti, spioni si conspiratii se pot intampla. Si detaliile cinematografice sunt in regula, lucru de apreciat avand in vedere ca Ben Affleck este, la baza, actor si nu regizor. Desi nu foarte experimnetat, toate filmele lui de pana acum au fost filme bune si foarte bune.

Distributia este un solida, cu actori experimentati care au oferit credibilitate personajelor. IN afara de prestatia lui Affleck, care a fost un fel de "one man show" la acest proiect, l-as remarca si pe Alan Arkin care, desi a avut un rol secundar, a avut o prestatie excelenta. Nu degeaba a fost primul actor caruia i s-a oferit un rol.

Dupa putin studiu, am aflat ca realitatea a fost totusi putin alterata. Rolul Canadei in aceasta operatiune a fost mult mai important decat lasa acest film sa se inteleaga si CIA-ul a fost mai degraba un "junior partner", dar fiind o productie Hollywoodiana intelegem aceste omisiuni. Chiar si asa, filmul este unul plin de suspans, care nu trebuie ratat.

La capitolul curiozitati, vreau sa va mai impartasesc ca studioul d productie fals care a fost creat pentru a duce la bun sfarsit operatiunea in realitate a fost atat de credibil, incat in saptamanile de dupa salvare s-au primit e adresa acestuia 27 de scenarii, unul chiar de la Steven Spielberg. O coincidenta ciudata este ca avionul cu care au plecat cei implicati din Teheran in 1980 avea numele de cod "Aargau", numit astfel dupa un district din Elvetia.

Trailer:

Delivery Man (2013)

Gen: Comedie

Distributie: Vince Vaughn, Chris Pratt, Cobie Smulders, Andrzej Blumenfeld, Simon Delaney

Regizor: Ken Scott [a mai regizat: Starbuck(2011), Les doigts croches(2009)]

Buget: 26.000.000 $
Incasari: 105.000.000 $

Nota Gealapa: 6.70
Metascore: 44/100

Un barbat care nu a realizat nimic in viata, afla ca este tatal biologic pentru 533 de copii, dupa ce a donat sperma in tinerete. Acum trebuie sa se hotarasca daca sa isi dezvaluie identitatea, cand 142 dintre acestia il dau in judecata pentru a afla cine este.

Ideea este una cel putin interesanta si vine la pachet cu un scenariu decent care ofera destule scene amuzante si interesante. Totusi, bugetul destul de mare pentru un film de comedie, ar fi permis acestui film sa treaca la alt nivel si sa fie cu adevarat bun, dar asta nu se intampla. Anumite scene sunt prea cuminti si lasa senzatia ca regizorul sa temut sa faca ceva cu adevarat controversat.

Distributia este ok pentru un asemenea film. Vince Vaughnm care in ultima vreme a avut roluri constant bune, are o evolutie in nota lui obisnuita, adica ok, credibil dar fara sa straluceasca. Cand el este protagonist stii exact la cesa te astepti si niciodata nu speri ca vei urmari vreo capodopera. As vrea sa il vad pe Vince Vaugh si in alte roluri decat cele de adult imatur cu care ne-a obisnuit.

Filmul este varianta americana a filmului frantuzesc mai reusit numit Starbuck, produs de acelasi regizor. Inceputul este unul tipic cu Vince Vaughn in rolul care l-a consacrat dar se transforma repede intr-o poveste sentimentala. Chimia pe care Vaughn o are cu Chris Pratt ajuta si ea foarte mult la credibilitatea povestii. Acesta din urma a trebuit sa se ingrase 30 de kilograme pentru acest rol.

The Notebook (2004)

Gen: Dragoste

Distributie: Gena Rowlands, James Garner, Rachel McAdams, Ryan Gosling, Kevin Connolly

Regizor: Nick Cassavetes [a mai regizat: The Other Woman(2014), Yellow(2012), My Sister's Keeper(2009), Alpha Dog(2006), John Q(2002)]

Buget: 29.000.000 $
Incasari: 199.100.000 $

Nota Gealapa: 8.50
Metascore: 53/100

Un tanar sarac se indragosteste de o fata bogata si ii reda acesteia senzatia de libertate. Nu dureaza mult, insa, ana diferentele sociale dintre ei reusesc sa ii desparta.

Nu sunt un mare fan al filmelor de dragoste, dar daca tot trebuie sa vad unul, cam asa trebuie sa arate. Povestea este foarte puternica, emotionanta si credibila si a fost pusa in scena in mod exemplar. Actiunea se desfasoara in doua planuri temporale si nu reusesc sa ma hotarasc care dintre ele este mai emotionant.

Distributia beneficiaza de nume importante, care, ajutate de un sceanariu foarte bune, au reusit interpretari excelente. Ryan Gosling, desi sobru ca de obicei reuseste aici un rol foarte bun, dar adevaratul star care emotioneaza cu adevarat, desi cu un rol mai mic, este James Garner.

Am pornit acest film plin de prejudecati, cu gandul ca voi vedea inca o poveste siropoasa si plictisitoare. Din fericire, m-am inselat. Acest film va va umple de sentimente pozitive, veti empatiza cu personajele si de fiecare data cand se intrerupe povestea o sa va enervati putin. Poate singura parte negativa a filmului este lungimea destul de mare, dar nici nu veti simti cand va trece timpul. Chiar daca nu va plac povestile de dragoste si filmele romantice puteti sa va uitati la acest film cu incredere pentru ca va va placea oricum.

Trailer:

Flowers in the Attic (2014)

Gen: Drama

Distributie: Heather Graham, Ellen Burstyn, Kiernan Shipka, Mason Dye, Ava Telek

Regizor: Deborah Chow [a mai regizat: The High Cost of Living(2010)]

Nota Gealapa: 6.75

Dupa moartea neasteptata a tatalui lor, patru copii sunt nevoiti sa suporte tratamentul crud al unei bunici nemiloase.

Acest remake al filmului cu acelasi nume din anii '80, desi este o idee mai bun decat originalul, in continuare da senzatia de film neterminat, care ar fi putut fi foarte, foarte bun. Cu putin curaj de a duce la alt nivel anumite scene si actiuni, acest film ar fi socat cu adevarat si ar fi ramas memorabil. Asa, insa, este doar un film ok, pe care il veti uita in maxim o saptamana dupa ce os a il vedeti.

Distributia este destul de importanta si acest lucru a ajutat utin nota finala a filmului. Desi nu este in rol principal, Heather Graham este din nou foarte credibila in rolul de psihopata. Se pare ca acest gen de roluri i se potrivesc suspect de bine. Per total, nu cred ca au fost alese numele cele mai potrivite. Unii actori pur si simplu nu s-au potrivit cu decorul si cu timpul trecut in care se desfasura actiunea. Ma asteptam ca cineva sa scoata la un moment dat un telefon si sa faca un selfie cu drama prin care trece.

Cand actiune ajunge intr-un punct mort, regizoarea trebuia sa gaseasca ceva de facut pentru atrezi sectatorii din amorteala. Solutia ei a fost incestul, la inceput sugerat, iar mai apoi declarat. Desi nu avem parte de scene explicite in acest sens, numai ideea de incest, subiect tabu dintotdeauna, mai resusciteaza filmul putin. principala problema a acestui film este lipsa de credibilitate. Multe dintre actiuni sunt lipsite de orice logica si solutii de rezolvare a problemei principale din film, sunt prezente la tot pasul si observabile chiar si de mintile mediocre ca a mea.

Dance of the Dead (2008)

Gen: Comedie

Distributie: Jared Kusnitz, Greyson Chadwick, Chandler Darby, Carissa Capobianco, Randy McDowell

Regizor: Gregg Bishop [a mai regizat: V/H/S: Viral(2014), The Other Side(2006)]

Nota Gealapa: 6.25

In noaptea balului de absolvire al unui liceu dintr-un orasel de provincie american, zombie invadeaza orasul si singura speranta de salvare sunt cei care nu au ajuns la bal din cauza ca nu au avut cu cine sa mearga.

Am ajuns intr-un punct al cinematografiei in care nu mai poti face un film cu zombie decat daca il faci intr-un mod ironic. Asta face si acest film si, pe alocuri, ii iese foarte bine. Nenumaratele clisee si greseli obisnuite din filmele cu morti vii sunt prezente, insa, si aici din abundenta, ceea ce impiedica filmul sa fie cu adevarat bun. Nici scenariul nu este cel mai amuzant posibil.

Distributia este plina de ilustri necunoscuti dornici de afirmare, dar si din cateva fete familiare din alte filme mediocre. Absolut mediocre sunt si toate interpretarile de aici, cu "ajutorul" unui subiect greu de scos la capat si al unui scenario slabut.

Desi filmul nu este chiar cel mai rau, sunt si alte comedii mai bune pe piata cu niste zombie mai interesanti. Un exemplu este Shaun of the Dead. Zombie melomani din acest film sunt la fel de prosti ca intotdeauna, dar parca sunt mai rapizi si mobile decat in alte filme. In plus, se pare ca sunt si melomani. Filmul are cateva scene grafice destul de reusite si explicite care mai salta putin nota, dar nimic memorabil. Il veti uita in maxim trei zile.

Divergent (2014)

Gen: Actiune

Distributie: Shailene Woodley, Theo James, Kate Winslet, Ashley Judd, Jai Courtney

Regizor: Neil Burger [a mai regizat: The Asset(2012), Limitless(2011), The Lucky Ones(2008), The Illusionist(2006), Interview with the Assassin(2002)]

Buget: 85.000.000 $
Incasari: 442.000.000 $ (pana acum)

Nota Gealapa: 7.50
Metascore: 48/100

INtr-o lume apocaliptica in care oamenii sunt impartiti in caste in functie de virtutile fiecaruia, o tana descopera ca nu se incadreaza nicaieri. Cand afla de un complot menit sa rastoarne guvernul si asa fragil si pe  ea in acelasi timp, trebuie sa lute entru a impiedica sfarsitul definitiv al pacii.

Acest film este o combinatie ciudata si interesanta intre The Hunger Games  si  Harry Potter. Nu originalitatea este, deci, punctul forte al acestui film, pentru ca filme cu viitor sumbru in care oamenii sunt lobotomizati am mai vazut. De fapt, nu as putea sa spun cu exactitate care este punctul forte al acestui film, pentru ca nu pot sa zic ca a rupt norma la vreun capitol, dar, in acelasi timp, te tine lipit de scaun in fata televizorului mai bine de doua ore.

Distributia are atat nume importante, in rluri mai mici, dar si tineri aspiranti la titlul de "star de cinema". Deopotriva se descurca bine, fara a impresiona in mod deosebit. Au oferit personajelor lor suficienta credibilitate, dar nu va va emotiona in mod deosebit vreo interpretare si nici nu cred ca vom vedea vreun Oscar pentru vreun rol din acest film.

Incep sa cred ca filmele din ziua de azi sunt ca telefoanele mobile. inainte erau atat de multe, diferite si colorate, iar acum nu mai vedem nici unul nou in intregime si avem parte doar de produse vechi cu niste extra-optiuni. Filmul anunta si un sequel, dar ma indoiesc ca va iesi ceva bun din asta. Odata merge un asemenea film, cu bucati de puzzle din alte productii, potrivite in alt mod, dar a doua oara nu cred ca cineva va mai tolera lipsa de creativitate, scenariul mediocru sau interpretarea rudimentara.

Trailer:

StreetDance 3D (2010)

Gen: Drama

Distributie: Nichola Burley, Richard Winsor, Ukweli Roach, Frank Harper, George Sampson

Regizor: Max Giwa [a mai regizat: Walking on Sunshine(2014), StreetDance 2(2012)]

Incasari: 59.300.000 $

Nota Gealapa: 6.90

Pentru a castiga campionatul national de street dance, o trupa este nevoita sa danseze impreuna cu niste balerini de la o scoala renumita, pentru a avea un loc unde sa faca repetitii.

Filmul este varianta britanica de la Step Up. Copiaza foarte multe aspecte ale povestii si doar cateva mici detalii difera. Din acest motiv filmul este lipsit de originaliate si cu un final pe care il poti anticipa dupa primele trei minute din film. Atunci de ce sa te mai uiti? Pentru ca seri ca filmul sa iti ofere niste reprezentatii de dans interesante si sa auzi muzica buna. Din fericire, la acest capitol filmul nu dezamageste deloc si avem parte de cateva numere de dans destul de spectaculoase.

Nu stiu cati din membrii distributiei sunt actori si cati dansatori. Cert este ca la acest gen de film este greu sa remarci pe cineva, pentru ca este aproape imposibil sa faci un dansator profesionist sa fie si un bun actor. Cei care au fost distribuiti in acest film fac o treaba onorabila totusi.

Daca Step Up, consider ca bate la fund acest film din punct de vedere dans, chiar daca si acesta are momentele lui, producatorii StreetDance au reusit sa faca povestea sa fie mai credibila si sa curga putin mai logic. Acesta a fost filmul cu cel mai mare succes la box office in Marea Britanie in anul 2010, depasind filme ca Robin Hood sau Prince of Persia.

Man of Steel (2013)

Gen: Actiune

Distributie: Henry Cavill, Amy Adams, Michael Shannon, Diane Lane, Russell Crowe

Regizor: Zack Snyder [a mai regizat: Superman 75(2013), Sucker Punch(2011), Legend of the Guardian: The Owls of Ga'Hoole(2010), Watchmen(2009), 300(2006)]

Buget: 225.000.000
Incasari: 1.384.000.000 $

Nota Gealapa: 7.50
Metascore: 55/100

Un tanar fermier este fortat sa isi infrunte originea extraterestra pe care a tinut-o secreta, atunci cand Pamantul este invadat de membrii ai propriei sale rase.

Dupa zeci de ani in care a fost intorrs pe toate partile, pentru mine ramane un mister cum mai poate aborda cineva subiectul Superman si cum se poate bucura in continuare de atata succes. Cum necum, si aceasta productie a reusit sa produca valva si mi-a placut ana si mie, care aveam destule prejudecati si motivve inventate pentru a uri acest film. Este mult prea bine realizat, insa, pentru a fi carcotas. POvestea este buna si explicata pe indelete, iar bugetul urias a facut ca in fata ochilor nostri sa ajunga niste efecte grafice demne de toata admiratia.

Este filmul Superman cu cea mai solida distributie din '90 incoace. Si acest aspect a ajutat la impresia generala despre film. Remarcatii din punctul meu de vedere cunt Henry Cavill si Russell Crowe, desi acesta din urma, nu a avut un rol care sa ii permita mult tim pe ecran. Cavill a oferit maximum de credibilitate pentru un asemenea personaj.

Daca aveti alergie la CGI, s-ar putea sa strambati utin din nas, pentru ca numarul lor este sensibil mai mare decat in majoritatea filmelor. Eu o sa consider acest film placerea mea vinovata, nu o sa ma dezic de el, dar astept in continuare idei proaspete si fete noi. Prea avem aceiasi super eroi dintotdeuna. Adevaratii vinovati sunt cei din industria benzilor desenate, pentru ca nu sunt in stare sa produca un erou decent in zilele noastre si ies pe piata cu clovni gen Sportacus.

Trailer: