Trecand prin Arad cu serviciul zilele trecute, mi-am adus aminte ce am patit la ultima mea vizita acolo si am decis ca o astfel de experienta merita impartasita.
Plecasem cu un fost coleg intr-o delegatie de o saptamana care incepea la Cluj si urma sa se incheie la Timisoara. La primul inventar (caci cu asta ma ocup) mi s-a parut ca a cam tras chiulul si am avut o discutie destul de aprinsa. Mi-a spus ca se simte rau dar mai auzisem placa asta asa ca nu am luat in seama. Pe drumul spre Arad (urmatoarea destinatie) s-a plans de dureri de stomac dar dupa ce l-am tratat cu un panaceu universal (Bake Rolls) s-a mai linistit si restul zilei a fost ok.
La inventarul de a doua zi din Arad, aceeasi poveste, doar ca mai rau. Dupa inventar mi-a spus ca in pauzele foarte dese de toaleta pe care le-a facut a vomitat negru si a facut niste McRahati la fel de negri. L-am convins sa mergem la spital pentru un consult si am plecat catre spitalul municipal Arad, sectia urgente.
Ajunsi in fata medicului de garda, in timp ce el completa un formular, eram mai degraba amuzati decat ingrijorati, fiind convinsi ca e ceva minor si se rozolva cu vreo pastila. Ultimele cuvinte pe care i le-am spus cand a plecat la consult au fost "mi-a parut bine sa te cunosc". Am iesit afara si am sudat tigarile asteptand sa iasa. Dupa vreo ora ma suna dintr-un salon sa imi comunice ca astia nu ii mai dau drumul, ca verdictul este ulcer dublu perforat si ca putea sa moara oricand. Am urcat in salon sa vedem ce facem de acum incolo si in urma planului am decis ca trebuie sa cumpar pijamale, papuci sapun, prosop, hartie igienica si o sticla de apa. Din toata lista el a contribuit cu sticla de apa, pe care nici macar nu avea voie sa o bea, cateva zile fiindu-i interzis sa manance sau sa bea ceva. Se ocupau de el 2 asistente si un asistent (cu degete foarte groase - detaliu foarte important) si mi-a zis sa cumpar ca spaga pentru ei doua sticle de suc. In momentul ala am avut o revelatie si mi-am dat seama in cine s-a reincarnat Scrooge. Dupa ce i-am explicat ca trebuie sa aiba pregatite hartii si nu sticle am plecat la hotel.
Dupa ce am comunicat la munca ce s-a intamplat, au urmat cateva zile de naveta intre Timisoara (unde aveam inventare) si Arad si vizite la spital. Inventarele, desi le-am facut singur, nu au fost deosebit de dificile, dar vizitele la spital mi-au oferit cateva momente unice.
Avand perfuzii in maini si neavand voie sa se miste din pat, colegul meu nu putea face nimic singur. Din acest motiv a cazut in sarcina mea sa il dezbrac si sa il imbrac, de fata cu ceilalti 7 colegi de salon, toti trecuti de 50 de ani si care fie tuseau, fie sforaiau, fie miroseau. Intr-una din zile, dupa ce mi-a spus ca nu a fost la toaleta de doua zile pentru ca nu a avut voie sa se miste si i-a fost rusine sa foloseasca plosca, m-a rugat sa merg cu el la wc ca sa ii tin perfuzia. Pentru ca habar nu aveam nici eu nici el de cum se manuieste o perfuzie am desprins-o din suport (care era mobil) si nici nu i-am inchis valva, astfel ca pana am ajuns la destinatie in loc sa curga solutie din perfuzie in mana, a inceput sa curga sange in perfuzie. Toaleta mirosea a 50 de caini morti langa care zaceau 10 butoaie de varza murata. Supliciul a fost chiar mai mare pentru mine deoarece am fost nevoit sa intru cu pacientul intr-o cabina de 1 pe 1 sa ii tin perfuzia. Nici nu vreau sa imi inchipui cum aratam, el pe buda si eu intr-un colt cu tricoul peste nas si cu o amna ridicata, sa pot tine perfuzia cat mai sus. Am apucat doar sa ii spun ca imi bag p..a si ca eu la cur nu vreau sa il sterg. Din fericire nu a fost nevoie.
In ultima zi a trebuit sa umblu dupa mancare gen branza dulce, supa etc., pentru ca i s-a dat voie sa manance in sfarsit. Cunosteam Aradul cam cum cunost Beijing-ul dar putinii oameni pe care ii cunosteam acolo m-au ajutat si au umblat cu mine prin tot orasul si dupa ce am plecat eu l-au vizitat periodic la spital. Tot in acea zi, al meu coleg mi-a marturisit ca in fiecare dimineata, un asistent (v-am spus mai sus de degetele groase) ii baga un deget in "vulcanul noroios", sa vada daca s-a oprit hemoragia. Nu am putut sa il sfatuiesc sa priveasca partea buna a lucrurilor, si anume ca se poate lauda ca a facut sex in fiecare dimineata.
Vazand cum arata probabil cel mai important spital din Arad, nu doresc nimanui sa trebuiasca sa fie internat acolo. Pe langa mirosuri si conditii cladirea este si in paragina si sta sa se darame.
De data asta nu mi s-a intamplat nimic deosebit in acest oras. Ar fi ceva de mentionat, totusi. M-am intalnit cu o mai veche cunostiinta din Arad si seara s-a incheiat cu ceva sex in masina. Fiind intuneric si concentrat in alta parte unul din ambalajele de la prezervative a ajuns in pantalonii aruncati undeva pe jos. Nu am realizat acest lucru decat la hotel cand a inceput sa ma zgarie pe picior, moment in care am aruncat-o la cosul de gunoi. Partea interesanta este ca am impartit camera tot cu un coleg, nici unul dintre noi nu a adus vreo fata in camera si singurul lucru din cosul de gunoi a fost ambalajul de la prezervativul meu. Daca cineva de acolo face conexiunea concluzia e clara: astia doi si-au tras-o. Inca un hotel in care nu mai calc.
